Pentru a simplifica lucrurile, haideţi să definim sinele superior.Poate fi o sarcină intimidantă şi vastă datorită naturii sale sublime. Intenţia mea este să fiu cât se poate de concis şi clar. Sinele superior este un aspect integrant şi intim al nostru şi el rămâne conştient de (şi interacţionează în mod activ cu) întreaga noastră fiinţă şi existenţă în mai multe planuri sau posibilităţi de viaţă. O definiţie a sinelui superior ar fi următoarea: partea din noi înşine care rămâne conştientă de aspectele noastre fragmentate şi, simultan, de plenitudinea noastră.

Conectarea la sinele nostru superior şi recunoaşterea lui este un subiect cuprinzător care cere atingerea mai multor arii ale subiectului pentru a-l putea explora cu claritate. Oricât s-ar scrie pe marginea acestui subiect, nu va fi niciodată de ajuns pentru a satisface mintea umană. Singurul moment în care suntem cu adevarat satisfăcuţi este atunci când experimentăm pe de-a-ntregul iubirea şi natura noastră spirituală. Conectarea cu sinele nostru superior cere exerciţiu, perfecţionare, dedicare şi disciplină. Veţi primi în urma acestui exerciţiu ceea ce aţi pus în el. Este important să înţelegeţi că nu există fiinţe, planuri sau dimensiuni în afara noastră. Toate dimensiunile, fiinţele şi planurile de conştiinţă există în mod egal chiar aici şi chiar acum, în noi şi în jurul nostru. Asta solicită din partea noastră, ca individualităţi, să ne deschidem simţurile suficient de mult, astfel încât să putem participa împreună cu alte fiinţe, cu sinele superior şi/sau cu alte planuri ale realităţii. Uneori, experimentând alte planuri, dimensiuni sau fiinţe, poate părea ca şi cum acestea ar fi separate de noi sau ca şi cum noi am ieşit complet din planul 3D şi ne-am dus într-un loc total diferit.

O singură picătură de apă este un bun exemplu pentru a ne vedea pe noi înşine în separare, în singularitate sau individualitate. Multe picături pot co-exista în cumularea unei singure picături. Este posibilă crearea unei multitudini infinite de picături aparent separate. La fel se întâmplă în planul 3D al separării. Există o multitudine de individualităţi care trăiesc în formă individuală. Aceste personalităţi sunt aparent separate de sinele nostru superior. Totuşi, când iei picătura şi o adaugi în ocean, picătura se va amesteca şi se va integra în ocean. Acolo, picăturile sunt atât de integrate una cu cealaltă (aşa cum suntem şi noi în câmpul unificat), încât picăturile conţin ansamblul oceanului sau câmpul unificat al oceanului. Împreună noi cuprindem întreaga realitate sau întregul mediu. Nu există părţi ale oceanului (sau ale câmpului unificat) care să nu fie un aspect al nostru. Prin urmare, nu există planuri, dimensiuni sau fiinţe cu care să nu fim integraţi în mod intim.

În încercarea de a înţelege perspectiva sinelui superior prin comparaţie cu sinele egotic, să ne imaginăm că sinele superior este o fiinţă aflată la o conferinţă, într-un hotel, într-o sala mare, care a fost  compartimentată în câteva camere mai mici. Fiinţa noastră totală, întreagă ar ocupa întreg etajul, dar şi camerele mai mici. Conştiinţa noastră egotică din 3D ar fi conştientă numai de o camera pe care se focusează. În schimb, sinele inalt, ar fi complet conştient şi ar participa simultan la conferinţa din camere şi din întreg etajul. Sinele superior ar avea o viziune mult mai cuprinzătoare a întregii noastre fiinţe şi a camerelor numeroase sau a planurilor în care noi existăm.

Sinele superior eşti tu. El vrea să devină întreg şi integrat. Prin urmare, este obligat să te ajute în orice fel în care tu îi permiţi să o facă.  Cea mai mare preocupare a sinelui superior este aceea de a face totul spre binele tău cel mai înalt. Acest bine cel mai înalt este văzut prin ochii unei mult mai extinse şi intime conştiinţe şi înţelegeri, nu numai a voastră înşivă, ci şi a realităţii pe care aţi creat-o pentru voi în interiorul camerei. Sinele superior doreşte în mod natural să vă ajute să evoluaţi pentru a avea acces la mai multe camere din cele  compartimentate şi care cuprind sinele total. În cele din urmă, sinele superior te va învăţa să înlături complet departajarea camerelor.

Sinele superior este foarte motivat să comunice cu noi în chiar primul moment disponibil de claritate sau de inactivitate mentală. Asta poate să nu însemne un protocol pe care să-l urmăm pas cu pas pentru a ajunge la sinele superior. El vrea să poată comunica cu noi în fiecare clipă, dar, în general, se vede provocat de sinele noastre tridimensionale din cauza insistenţei noastre de a crea o barieră de rezistenţă faţă de sinele superior. Această barieră de rezistenţă este, sincer, preocuparea noastră cu o multitudine de distrageri.

Sinele superior poate folosi mai multe metode sau unelte pentru a comunica. Din păcate, nu toate comunicările sau mesajele subtile primite provin de la sinele superior. Acest fapt face ca sarcina noastră să devină şi mai grea din cauza încercării de a identifica, clarifica şi de a rafina aceste comunicări. (Originea acestor comunicări constituie un subiect pe care-l vom discuta mai târziu).

Sinele superior comunică într-un mod subtil în cele mai multe cazuri şi recurge la forme drastice de comunicare sau chiar la tăcere atunci când nu mai are de ales. De multe ori am folosit darurile potenţialului nostru uman fără să le recunoaştem şi făcând asta, ni le-am însuşit. Vocea sinelui superior este unul dintre aceste daruri. Vocea noastră subtilă şi blândă este cea care vine şi ne face atenţi la potenţialele pericole sau ne ajută cu calm să găsim cheia după ce am cătat înnebuniţi în toată casa. Sinele superior este de asemenea vocea raţiunii înalte şi a inspiraţiei creative. Când ne auzim propria voce a inspiraţiei, avem de ales între a o asculta, a-i urma mesajul şi a o nega. Negarea ei, duce de obicei, la rezultate regretabile.

Dacă primiţi un mesaj care v-ar face rău vouă sau altei persoane, atunci să ştiţi că nu aţi primit o comunicare de la sinele superior! Sinele superior ar putea să vă pună să faceţi lucruri care să va producă disconfort, de exemplu să luaţi măsuri pentru a vă depăşi frica în moduri creative. Sau, vă poate sa faceţi lucruri la care să opuneţi rezistenţă.  Dar sinele superior nu v-ar face rău niciodată; nici vouă şi nici unei alte fiinţe. Sinele superior are sarcina de a ne dezvolta încrederea şi sistemul de credinţe, precum şi lucrul cu fricile noastre pentru a ne duce pe culmile cunoscutului de unde să păşim în necunoscut. Sinele superior ne învaţă, de asemenea, să eliberăm nevoia noastră de a controla, de a ne controla şi ne mai învaţă să scăpăm de ataşamentul cu privire la felul de a gândi sau de a fi. Asta poate include lecţii dureroase, depinde cât de puternică sau tenace este nevoia noastră de control. (Lecţiile nu trebuie să fie dureroase. Cele dureroase au loc de obicei atunci când ignorăm sinele superior şi când opunem rezistenţă la schimbare).

Am fost învăţaţi de societate să facem planuri de viaţă şi să trăim după măsura posibilităţilor noastre. Dacă nu reuşim să planificăm, atunci planificăm să nu reuşim. Este important să înţelegem că, oricum, există o modalitate la fel de importantă de a exista care trebuie şi ea învăţată. Trebuie să învăţăm să trăim aproape de inimile şi de visurile noastre. Când trăim în inspiraţie (inima şi visul nostru) facem ce ne spune inima în ciuda fricii de nesusţinere. Manifestăm ajutorul de care avem nevoie, fără să putem vedea, de cele mai multe ori, ce urmează. Punând în balanţă aceste două metode, putem câştiga capacitatea de a şti când să aplicăm o metodă sau alta.

În 1988, lucram de cinci ani pentru Honeywell, în Albuquerque New Mexico. Într-o zi, sinele meu superior a venit la mine pe când mă aflam la birou şi mi-a spus: « este timpul să-ti dai demisia de aici şi să mergi mai departe ». Mi-am spus : “Am auzit bine? …A înnebunit sinele meu înalt?” Am tăcut pentru câteva minute, încercând să diger ceea ce mi-a spus sinele superior. M-am hotărât să-i spun sinelui meu inalt că am de dat bani fostei mele soţii şi ca mai am incă de plătit pentru camion.  Că lucram aici de cinci ani şi că urma să mă pensionez. I-am spus că voi renunţa la asta şi voi continua să-mi plătesc datoriile pentru camion şi pentru fosta soţie. I-am spus că am încredere în sinele superior şi că mă voi lăsa ghidat. Totuşi, am mai spus că am nevoie să fiu sigur că asta se doreşte de la mine şi că nu este imaginaţia mea, provenită din faptul că mă simţeam obosit pentru că făceam aceeaşi muncă de mult timp. Aşadar, aveam nevoie de trei semne foarte clare, astfel încât să ştiu fără niciun dubiu că a fost un mesaj de la sinele meu superior. În acel moment, nu aş mai fi ezitat să fac ceea ce mi s-a cerut.  Am râs de mine şi apoi mi-am spus: „Asta îi va lua sinelui meu superior mult timp, aşa că sunt în siguranţă”.

În doar o zi, am primit toate cele trei semne foarte clare şi am rămas cu gura căscată. A doua zi m-am dus la serviciul personal şi am dat preavizul de două săptămâni. M-au întrebat ce urma să fac în continuare şi ce aveam să lucrez. Răspunsul meu a fost: « Nu ştiu ». A fost pentru prima dată când sinele meu superior m-a aruncat clar în necunoscut fără niciun mijloc material de suport.

Când păşim în necunoscut, primim o şansă de a învăţa în primul rand cât de mult bagaj mental şi emoţional cărăm şi apoi, cât de luminoase şi încrezătoare sunt inimile noastre cu adevărat. Floarea Vieţii a fost un bun profesor pentru mine, pentru că noi, ca facilitatori, păşim constant în necunoscut, cu fiecare workshop şi cu fiecare grup, pentru că suntem  cu inima deschisă şi vulnerabili.

În general, eram foarte entuziasmat să trăiesc clipa prezentă, dar a trebuit să-mi înfrunt fricile. Trăind momentul, a trebuit să fiu atent la oportunităţile care puteau fi valorificate. Pe măsură ce termenul limită se apropia (se încheiau cele două săptămâni de preaviz), nu aveam încă nicio idee despre ce urma să fac. În ultima zi, inginerul-şef a venit la mine şi m-a întrebat dacă vreau să sub-contractez. Sinele meu superior mi-a luminat inima cu inspiraţie şi a spus: „Asta este!”. Am ştiut că trebuia să accept şi asta am făcut. La noul meu loc de muncă câştigam de trei ori mai mult decât înainte şi timpul de lucru era mai puţin cu jumătate decât la postul precedent.

Asta a ţinut trei luni până când sinele meu înalt a venit şi mi-a spus: „Este timpul să pleci în Hawai, să trăieşti acolo.” Acum viaţa devenea captivantă. A fost nevoie de foarte puţin ca să fiu convins de această cerere, aşa că am început să strâng toate bunurile şi să le vând. În două săptămâni, eu şi prietena mea am vândut tot ce aveam. Aveam două mijloace de locomoţie cu 10 viteze, două rucsacuri şi 3000 de dolari. Ne-am cumpărat biletele, ne-am pus bicicletele în avion şi am plecat spre Hawai. Când am ajuns acolo, ne-am luat bicicletele şi ne-am îndreptat spre Honolulu ca să căutăm ceva de lucru şi să înotăm pe plajele frumoase de acolo. A durat o săptămână pânâ când am găsit de lucru, un serviciu care să ne relaxeze temporar, până găseam ceea ce trebuia să facem cu adevărat. În cele din urmă, sinele meu superior a trecut de anumite jaloane, pe măsură ce încrederea în mine şi în sinele înalt a crescut.

Câţiva ani mai târziu, într-o circumstanţă asemanatoare, sinele meu superior mi-a comunicat că vrea să plec în Japonia şi să fac cunoscută acolo Floarea Vieţii. La acel moment, nu aveam bani. Îmi amintesc că mi-am spus: “Oare cum o s-o scoată la capăt sinele superior pe asta?” În câteva zile aveam un bilet până la Tokyo şi am împrumutat 300 de dolari.

În 1993, în octombrie, am aterizat la Tokyo, în Japonia şi am stat 3 luni. Pentru a scurta o poveste lungă, am avut succes în a duce Floarea Vieţii acolo. Lecţiile şi aventurile m-au deschis spre un nou mod de a fi. Sunt multe istorii asemănătoare pe care vi le-aş împărtăşi, dar trebuie să ne întoarcem la sinele superior.

Comunicarea cu sinele înalt este un proces continuu de rafinare şi discernământ pe trei direcţii diferite. Acestea sunt :

Rafinarea capacităţii de a simţi şi de a primi comunicări subtile.

Rafinarea clarităţii mesajului.

Rafinarea abilităţii de a rămâne în starea receptivă.

Rafinarea abilităţilor pe aceste trei direcţii ne dă posibilitatea de a simţi mai clar sinele înalt sau de a ne conecta mai bine cu el, pentru a primi mesaje mult mai corecte, pentru a rămâne consecvent în starea receptivă pe parcursul zilei. S-a spus că « cea mai înaltă formă a artei este aceea de a fi receptiv la înalta inspiraţie ». Deocamdată voi acoperi doar o arie, o direcţie pentru că este mult de spus pentru fiecare direcţie în parte.

Rafinarea capacităţii de a simţi şi de a primi comunicări subtile

A : Mintea

Când ne permitem un moment în care să oprim sporovăiala constantă a minţii, ajungem la o stare de calm, la tăcere sau inactivitate. Această calmitate sau inactivitate are ca beneficiu dezvoltarea receptivităţii. Când recunoaştem momentul în care am atins starea de linişte mentală, ea poate fi rafinată şi transformată într-o stare de receptivitate sporită care devine familiară şi uşor accesibilă.

Înlăturând caruselul mental şi jonglând cu priorităţile zilnice încărcate cu tot stresul emoţional,e ca şi cum ai privi un lac. Când vântul intens bate deasupra apei, se formează valuri nesfârşite la suprafaţă. Acţiunea valului şi a vântului crează curenţi sub apă care aduc la suprafaţă nămol, iar acesta înnegreşte apa. Este foarte asemănător cu starea de a fi preocupat în mod constant cu sporovăiala mentală şi fixaţi pe ideea de a ne ţine ocupaţi cu liste nesfârşite de priorităţi care trebuie făcute acum. Cantitatea de presiune internă şi preocupări cu care ne încărcăm pentru a îndeplini lista de priorităţi, ne ţine departe de atenţie, de focusare şi ne ţine încuiaţi emoţional în zona terestră şi departe de inspiraţie.

Stoparea sporovăielii. Fiecare dintre aceste exerciţii, practicate cu regularitate, va ajuta la recunoaşterea proceselor interne de liniştire a minţii. În cele din urmă, spargerea şuvoiului nesfârşit de « trebuie-să-fac » şi sporovăiala constantă a minţii, crează timp în care receptivitatea noastră creşte şi dă posibilitatea sinelui înalt şi nouă înşine să stabilim o comunicare. Este ca atunci când norii trec şi vântul se dezumflă. Atunci, lacul devine calm, transparent şi clar. Poţi vedea în adâncimea apei (care reprezintă spiritul nostru). Când lacul este calm, atunci avem o stare ideală pentru receptivitate, claritate şi reflecţie. Precum lacul în starea de calm, aşa va fi mintea noastră când o facem să tacă.

Când ne ocupăm mintea cu atât de multe sarcini şi priorităţi pentru perioade lungi de timp, atunci ea devine înnorată şi întunecoasă. Când facem ceva pentru ca lacul să devină transparent şi clar, creăm timp pentru ca sinele superior şi planurile superioare să ajungă până la noi. Asta aduce darul reîntineririi, a inspiraţiei, a viziunii, clarităţii şi vindecării şi totul provine de la pauza pe care ne-am dat-o nouă înşine.

Când ne luăm timp pentru a ajunge la această stare, atunci mintea şi emoţiile se reîncarcă pe deplin. Şi când se întâmplă asta, putem aborda diferitele sarcini de zi cu zi şi putem continua sa ne facem treburile cu vigoare, claritate şi cu imaginaţie.

Exerciţii pentru calmarea şi liniştirea minţii

Stoparea sporovăielii mentale cere practicantului să devină expert. Asta înseamnă că el trebuie să devină conştient şi familiarizat cu procesul interior; veţi deveni atât de familiarizaţi cu modul de a stopa pălăvrăgeala, încât veţi fi în stare să faceţi asta fără să mai apelaţi la exerciţii.

1. Mersul pe stânci

Unul dintre cele mai rapide moduri de a linişti mintea este un exerciţiu indigen străvechi. Totuşi, el poate fi periculos pentru că cere o mare abilitate. În acest exerciţiu, începeţi să mergeţi într-o linişte de nepătruns şi ajungeţi treptat la alergare uşoară (atunci când sunteţi pregătiţi) pe un câmp întins de stânci.

Când mergeţi pe stânci, veţi observa că mintea va insista să vă spună unde să puneţi piciorul. Mintea va continua să facă asta ceva timp, până când va obosi. În acest punct de oboseală mentală, veţi începe să înţelegeţi că păşitul pe stânci fără greşeală, nu are nevoie de mintea voastră. Când ajungeţi în acest punct, mintea va renunţa la insistenţa cu care controlează fiecare mişcare. Acesta este punctul de rupere a caruselului mental. Rămâneţi un timp în această stare şi obişnuiţi-vă cu ea. De asemenea, repetaţi exerciţiul ori de câte ori puteţi pentru a vă familiariza cu punctul de rupere. Când vă veţi obişnui cu această stare, veţi fi familiarizaţi cu locul din interiorul vostru unde puteţi ajunge şi puteţi sta fără sporovăiala mentală.

2. Incantările sau rugăciunile repetitive

Acest proces duce la acelaşi rezultat ca şi primul exerciţiu, totuşi necesită ceva mai mult timp şi practică. Pentru a face asta efectiv, individul trebuie să aibă o puternică intenţie şi să fie foarte sincer. Dacă faceţi o rugăciune sau incantaţi şi repetaţi asta în timp ce staţi focusaţi mental şi emoţional pe sensul rugăciunii pentru aproximativ 20-30 de minute (uneori chiar mai mult), veţi începe să simţiţi o rupere a încleştării mentale provocate de sporovăială şi de lista mentală de priorităţi. Ca şi în cazul primului exerciţiu, staţi un timp în această stare şi obişnuiţi-vă cu ea. De asemenea, repetaţi procesul deseori pentru a vă familiariza cu punctul de rupere. Când vă veţi obişnui cu această stare, veţi fi familiarizaţi cu locul din interiorul vostru unde puteţi ajunge şi puteţi sta fără sporovăiala mentală.

*Notă: Exerciţiile 2 şi 3 necesită un înalt grad de disciplină şi determinare. Când încercaţi să opriţi pălăvrăgeala, se produce un val de rezistenţă din partea egoului, iar asta va face şi mai dificil controlul abandonării (renunţării). Este posibil să încerce să vă afecteze gândurile şi emoţiile până în punctul în care vă va fi greu să mai găsiţi o motivaţie pentru a continua. În acest punct se opresc cei mai mulţi dintre practicanţi. Dacă petreceţi mult timp în sporovăiala, atunci înălţaţi un monument de energie haotică.

Este nevoie de timp pentru a neutraliza sau transmuta această energie într-una de o calitate mai fină. Neutralizarea acestei energii crează o provocare în plus. Dacă aţi creat energie haotică, veţi fi obişnuiţi să aveţi un anume nivel de anxietate pe care o folosiţi ca motivaţie. Când acesta dispare, vă veţi simţi goliţi şi veţi începe să re-creaţi sursa de energie originală, permiţând spiritului să înlocuiască vechea sursă de energie.

2. Meditaţia

Învăţând să opriţi caruselul mental, veţi spori abilitatea de a medita. Fără a putea opri sporovăiala mentală, meditaţia poate fi mai înceată decât al doilea exerciţiu, dar funcţionează la fel de bine. Pe măsură ce vă liniştiţi mintea şi emoţiile în timpul meditaţiei, accesul la inimă devine mai uşor. Asta vă va conduce adânc în frecvenţele înalte. Acolo, cumunicarea cu sinele superior devine mai accesibilă şi clară. Când atingeţi această stare de deschidere şi vulnerabilitate (când totul este nemişcat şi liniştit în interiorul vostru), mesajul care apare dintr-o dată în conştiinţa voastră şi vă inspiră, vă vindecă sau vă avertizează într-un mod plin de iubire, provine, în general, de la sinele înalt sau de la ghid/ghizi.

Să înţelegem o caracteristică importantă a minţii

Imaginaţi-vă pentru un moment că vă aflaţi în faţa unui lac limpede. Acest lac este atât de nemişcat şi limpede, încât puteţi vedea reflecţia dealurilor şi copacilor din jur. Cum priviţi la această reflecţie, sunteţi uimiţi de nivelul ridicat de claritate. Acest lucru începe să vă captiveze şi vă concentraţi pe acurateţea detaliilor. Pe măsură ce trece timpul vă daţi seama că sunteţi atât de fascinaţi de claritatea detaliilor din reflecţie, încât cu greu vă daţi seama că vă orientaţi în raport cu realitatea reflectată.

Această realitate reflectată şi orientarea voastră în interiorul ei devine tot mai credibilă şi concretă pe măsură ce îi acordaţi mai multă atenţie. Acest lucru este exact ceea ce fac mintea şi egoul. Încearcă să facă să pară că ceea ce este efemer este concret. Când îţi  deschizi inima, este ca un nor trecător de ploaie care picură un strop de apă pe oglinda nemişcată a reflecţiei. O undă pe suprafaţa apei produce o trezire a minţii din realitatea reflectată. Mintea încearcă mereu să facă în aşa fel încât reflecţia să pară ceva concret in realitatea si sistemul nostru de credinţe.

Pe scurt:

Mintea noastră încearcă să creeze forme din lucrurile ce nu au formă.

Inima noastră ia forma şi încearcă să o returneze la stare fără de formă.

Dorinţa noastră vrea să se contopească cu orice lucru asupra căruia este focalizată atenţia noastră.

În societatea noastră, am pus o valoare mai mare pe minte şi intelect. Este important, cu toate acestea există şi consecinţe. Asta ne-a făcut să fim constant focalizaţi pe minte fără a acorda aceeaşi pregătire şi pentru inimă. Focalizându-ne prea mult pe minte ne menţinem într-o stare de dezechilibru. Această stare de dezechilibru permite minţii să toarne un strat de ciment peste lumea vastă şi delicată a sensibilităţii, vulnerabilităţii şi a sentimentelor, făcând astfel dificil pentru inimă să se deschidă. Vorbind în general, dacă mintea nu poate controla ceva, îl va denunţa sau denigra până când va putea învăţa să lucreze în colaborare cu acel lucru.

Mintea (sau intelectul) va încerca uneori să-ţi spună că ţi-ai deshis inima. Totuşi, intelectul consideră că prin deschiderea inimii vei fi lipsit de rezultatele pe care le căuţi şi îţi va permite să te retragi mai mult într-o lume sterilă care uzurpă realitatea şi care se cimentează încet în jurul tău. Singura împlinire totală am găsit-o când m-am abandonat complet iubirii şi am privit cum aceasta îmi îndepărta rigiditatea din cimentarile interioare. Abandonarea şi deschiderea inimii nu este un lucru care se face o singură dată. Trebuie să practicăm abandonarea către inima noastră în fiecare zi până când vom deveni atât de obişnuiţi şi conforatabil cu acest proces, încât ne vom putea abandona inimii în fiecare clipă.

Pe măsură ce continuăm să ne rafinăm pe noi înşine şi să rafinăm capacitatea de a simţi nuanţele subtile din vibraţiile fine, vom deveni conştienţi de prezenţa unei varietăţi de fiinţe care există în alte planuri. Vom avea atunci un simţ clar şi un grad de înţelegere a fiinţelor cu care comunicăm. Câmpul unificat care cuprinde mai multe planuri sau dimensiuni de existenţă este atât de populat cu fiinţe, încât fiecare inch din fiecare plan este viu şi conştient. Ca şi apa, câmpul unificat est vâscos în conştiinţa vie, creând o esenţă de lumină lichidă asemănătoare cu suprafaţa apei de pe lac. Aceasta  este o parte a faptului că iubirea e cea mai inteligentă forţă a creaţiei. Iubirea este singura frecvenţă smerită şi destul de iertătoare pentru a ne permite să venim împreună/să ne unim în armonie cu cei din alte planuri de existenţă. Ca şi cum ai adăuga apa peste apă, nu se opune rezistenţă.

B: Emoţiile

A avea de-a face cu emoţiile, este acelaşi lucru cu a avea de-a face cu mintea. Există o diferenţă. Pentru a clarifica acest lucru, trebuie să reiterez o idée. Imaginaţi-vă un pahar perfect rotund plin cu apă curată. Dacă luaţi o lanternă şi luminaţi paharul cu apa, lumina va trece complet prin pahar. Nicio obstrucţie în calea luminii. Paharul (şi apa din el) va primi în mod clar lumina.

Acum luaţi piper negru şi amestecaţi-l în apă. Este o bună analogie pentru gândurile sau distragerea minţii. Dacă luaţi acum lanterna şi luminaţi paharul cu apă, vor apărea umbre acolo unde lumina este blocată. Umbrele sunt ca gandurile noastre de vibraţie joasă, reale şi active şi care există doar pentru că lumina este blocată. Dacă adăugaţi şi mai mult piper şi agitaţi apa, ea devine şi mai întunecată.  Acest lucru este înrudit cu crearea sporovăielii mentale. Ea va ţine gândurile aţâţate şi întunecate. Foarte puţină lumină poate pătrunde prin apa înnegrită. În această stare întunecată,începem să ne pierdem capacitatea de a vedea spectrul larg de posibilităţi din viaţa noastră. Atunci începem să credem cu tărie că lumea noastră este întunecată precum norii din mintea noastră.

Starea noastră emoţională este asemănătoare cu exemplul paharului cu apă, cu o excepţie. În loc de ganduri şi credinţe, negura reprezintă sentimentele noastre nerezolvate. Folosind acelaşi exemplu, piperul reprezintă rănile noastre emoţionale sau credinţele despre noi înşine şi despre lumea din jur. Există anumite emoţii care îşi găsesc calea în apă şi în potirul inimii. Amestecarea lor turbionară (fără să avem timp să curăţăm apa), ne va face să ne scufundăm în întuneric şi să cădem într-o lume a disperării pe care noi am proiectat-o în realitatea înconjurătoare.Există multe tehnici de vindecare a corpului emoţional, dar nu le vom discuta acum aici. Cu cât păstrăm paharul mai curat (mintea şi inima noastră) de-a lungul zilei, cu atât mai uşor va fi să întâlnim sinele superior. Am vorbit doar puţin despre domeniile numeroase care au legătură cu conectarea la sinele superior.

Cu siguranţă, se poate scrie mult pe marginea acestui subiect. Totuşi, pentru moment, este suficient ca voi să începeţi să rafinaţi propria conexiune cu sinele înalt. Având o bună imagine a acestor elemente, este esenţial să vă dezvoltaţi relaţia cu sinele înalt. Pe măsură ce învăţaţi aceşti paşi, sinele vostru superior va începe să vă reveleze tot mai mult din propria voastră călătorie. Mai mult ca orice, călătoria nu este niciodată terminată şi ea cere răbdare, dedicare şi o inimă deschisă.

Călătoria prin viaţă, aproape de inimă şi de sinele înalt, nu este mereu dulce şi condimentată. Ochii voştri pot vedea eşecul (sau ceea ce credeţi voi că este eşec) de multe ori înainte de a înţelege lecţia, sau pot vedea circuitul auto-sabotajului. Când vă conectaţi în mod sincer la sinele superior, fiţi atenţi! Sinele superior va folosi de multe ori alţi oameni ca mesageri pentru a vă ajuta să vă puneţi la punct lecţiile. Amintiţi-vă întotdeauna să nu împuşcaţi mesagerul!

Ronald L Holt

Preşedinte
Flower of Life Research, Inc.