Karen Bishop Cele trei opţiuni (ii multumim Irinei)

2 mai 2010

La nivelul sufletelor noastre, ne aflăm din nou la o răscruce de drumuri şi, deşi abia am postat un mesaj WINGS în data de 30 aprilie, după o vizită a prietenilor mei stelari am simţit nevoia să vă împărtăşesc ceva mai multe informaţii despre actuala noastră situaţie pe planetă. Fiecare dintre noi este puternic şi înţelept în adâncul inimii, iar eu am simţit întotdeauna că, dacă avem propriile noastre barometre puternice şi clare, şi dacă ne folosim inima, aceasta este întotdeauna cea mai bună cale pe care să mergem. Astfel, toate postările de pe website-ul meu au fost întotdeauna menite să valideze ceea ce experimentăm şi faptul că, deşi ne simţim uneori singuri, în această tranziţie suntem, în multe feluri, cu toţii împreună.

În ultimele câteva luni, mi s-a oferit posibilitatea de a alege să rămân aici, pe planetă, sau să plec pentru totdeauna. Ne-am putea întreba câte bandaje ar trebui să punem peste această imensă rană planetară, înainte de a aplica un pansament uriaş, sau cât de multe suferinţe poate îndura un suflet, înainte de a se ofili şi a muri. Şi, câtă vreme iubirea este aerul pe care îl respirăm în această nouă realitate, o putem expira cu uşurinţă în afară, dar încă mai avem nevoie să o inspirăm, pentru a supravieţui. Ce putem face, atunci când nu ne-a mai rămas aer de respirat? Cum putem continua să ne susţinem pe noi înşine şi să ne umplem plămânii cu acel combustibil preţios, de care avem nevoie în aceste noi tărâmuri de înaltă vibraţie, câtă vreme iubirea, grija faţă de ceilalţi şi energia inimii par o marfă foarte rară?

Pe 29 aprilie a fost ziua mea. Pentru fiecare dintre noi, există puncte de ieşire şi timpuri de plecare prestabilite în cazul fiecărui suflet, care pot fi folosite sau nu. De multe ori, zilele noastre de naştere dau semnalul unei renaşteri, iar noi trebuie să alegem dacă rămânem pentru a trăi noi experienţe aici, sau să optăm pentru plecarea finală şi renaşterea într-un alt tărâm. De data aceasta, am resimţit foarte puternic semnalul de plecare… era aproape copleşitor. Ultima oară când am simţit astfel a fost atunci când am hotărât să elaborez un plan foarte nou şi să iniţiez o separare între lumi, în septembrie 2009 (când nu exista o energie a zilei de naştere). Ceva se terminase pentru totdeauna. Multora dintre noi li s-a dat posibilitatea de a alege dacă să mai rămână sau să plece. Şi mulţi au ales să rămână, fiindcă o nouă lume era la îndemâna noastră, o lume formată din suflete care păreau dornice şi pregătite de schimbare. Urma să ni se dea un nou start şi să ne întoarcem la ceea ce ştiusem dintotdeauna, dar care promitea acum o nouă paletă de colori.

Descoperim acum că această creaţie a noii realităţi o ia din nou într-o direcţie diferită. De această dată, noi am decis să nu mai aşteptăm ca suficient de multe suflete să fie pregătite. De această dată, cu toate că multe suflete au ales să rămână în energiile mai dense ale gândirii şi fiinţării, planeta înaintează cu un efort sporit, de una singură. Având la îndemână alegerile personale, făcute de către fiecare suflet aflat în prezent pe planetă, mulţi dintre noi pot experimenta această schimbare, în moduri mult mai neplăcute decât ar fi trebuit să fie.

Astăzi, ştiind că ar fi posibil să-mi trăiesc ultimele zile şi fiind chemată acasă de familia mea din lumea non-fizică, m-am aşezat şi am hotărât să port o discuţie cu ei. Atunci mi-au fost date trei opţiuni personale, pe care vi le împărtăşesc, fiindcă ştiu că unii dintre voi se află în situaţii similare.

Prima opţiune:

Aşteptaţi cu răbdare. Acest lucru înseamnă că ne putem da la fund şi dispărea din actuala lume, pentru un timp (până în 2012). Postarea WINGS din 30 aprilie vă oferă mult mai multe detalii despre această opţiune. Ni se va purta de grijă în moduri ciudate şi misterioase, dar vom sta liniştiţi cu noi înşine, fără niciun program, în timp ce aşteptăm ca furtuna finală să se potolească.

A doua opţiune:

Fiţi pro-activi. Pare în contradicţie cu prima opţiune, dar acest lucru înseamnă că noi vom da cu nasul de ceva şi ne vom trezi că experimentăm modalităţi ciudate şi fără precedent, de folosire a noilor energii. Eu am trăit timp de câteva luni acest tip de experienţe centrate în inimă. Ele ne ajută să ne simţim mult mai bine în legătură cu ceea ce apare în jurul nostru. Este cam cum se simte cineva care a trecut dincolo de realitatea 3D, doar că noi încă avem o formă, dar trăim aceleaşi senzaţii şi conştientizări.

De exemplu, săptămâna trecută, în timp ce conduceam maşina de-a lungul Statelor Unite, am citit o pancardă pe care scria: “Nu există service auto de-a lungul următoarelor 200 de mile”. “Cred că glumiţi”! am bodogănit eu. Imediat, sub acea propoziţie a apărut încă una, care spunea: “A fost doar o glumă”. Câteva momente mai târziu, am spus cu glas tare: “Chiar mi se face foarte foame”. Imediat, a apărut un indicator pe marginea drumului, care menţiona un restaurant numit “Călătorul înfometat”. Iar când tatăl meu s-a internat în spital pentru ultima oară, am primit un mesaj de la un număr necunoscut, o reclamă de la un serviciu de pompe funebre… prin care universul îmi spunea că tata era pregătit, în sfârşit, de plecare. Aceste experienţe au fost nenumărate şi am simţit în permanenţă că Dumnezeu îmi vorbea, aducându-mi la cunoştinţă faptul că totul era în regulă şi exact acolo unde trebuia să fie.

A treia opţiune:

Putem să părăsim această lume prin moartea formei, adică să părăsim ceea ce înseamnă 3D. Ceea ce înseamnă sfârşitul în această lume. Să ne resemnăm. Am ajuns cât de departe a fost posibil. Nu mai avem alte posibilităţi. Nu ni se mai poate oferi nimic aici. Suntem prea obosiţi, pentru a o lua încă o dată de la capăt. Am opta, mai degrabă, pentru rolul de spectatori.

Niciuna dintre aceste opţiuni nu este corectă sau greşită. Fiecare suflet va alege, în mod individual, cea mai bună soluţie posibilă pentru el. În vremurile ce vor veni, deoarece sufletele care populează planeta au ales metoda schimbării prin durere şi suferinţă şi par hotărâte să rămână în credinţele de nivel scăzut ale ego-ului şi în dorinţa de supravieţuire, vom începe să vedem mari schimbări în ceea ce priveşte energia inimii. Cu toate aceste sfârşituri şi pierderi ce apar la orizont, locuitorii Pământului vor fi puşi în situaţii în care vor şti ceea ce este cu adevărat important, care sunt valorile lor reale şi pentru ce anume trebuie să fie recunoscători în vieţile lor. Şi poate că, în cele din urmă, ne vom respecta şi vedea unii pe alţii, vom fi recunoscători unii altora şi pur şi simplu ne vom bucura de ceea ce este deja aici şi a fost dintotdeauna.

Ne aflăm, în mod cert, în vremuri de final… în ultimele stadii ale morţii – moartea vechii realităţi şi a vechii lumi. Este posibil să ne trezim purtaţi de amintirile unor vremuri mai bune, dorindu-ne să retrăim zilele pline de frumuseţe din trecut, fiindcă ştim, la un anumit nivel, că totul se termină şi că niciodată nu vom mai putea trăi acele experienţe.

Ne-am putea dori să fi făcut lucrurile altfel, sa ne întrebam dacă ne-am trăit vieţile aşa cum trebuie şi sa descoperim că preţuim cu adevărat fiecare moment, pentru frumuseţea ascunsă în el. Am putea descoperi că oameni din trecutul nostru, ca şi lucruri care nu au fost rezolvate niciodată vin acum în faţa noastră, fiindcă, în acest sfârşit, ne împăcăm cu toţi cei care au trecut prin viaţa noastră. Acestea sunt simptome ale unei lumi în agonie, ale unei morţi iminente. Dar ştim şi că după fiecare moarte urmează o renaştere. Un nou început. Iar de această dată, o nouă realitate a inimii va renaşte.

Cu multă iubire şi recunoştinţă,

Karen