Starea vremii în acum – 15 august
25/08/2018
Show all

Lauren Gorgo – raport august 2018

Copilul Sfânt și trinitizarea* Creației

Lauren 28 august, raportul 5D

Traducere: Ana Nicolai

[* Realizarea Sfintei Treimi sau Trinități, a unității spirituale a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tată-Mamă, Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, reprezentând un singur Dumnezeu. N.tr.]

Pe măsură ce ieșim clătinându-ne din ciclul retrograd al lui Mercur și respectiv Marte… și, în plus, după trei eclipse care schimbă viața… este relativ în regulă să spunem că intrăm acum într-o perioadă extinsă de schimbare radicală.

După aproape trei luni în care am observat și îngrijit răbdători Sursa rănii (copilului interior/esenței) noastre… și anume locul unde acele răni se manifestă în fizicalitatea noastră… și în timp ce suntem total prezenți la extraordinarul mecanism al moașei cosmice și celeste ce ne asistă pe toți în a da naștere Noii Vieți, intrăm acum într-o perioadă de ajustare necesară. Tocmai începem să ne reorientăm forța vitală, pe măsură ce fluxul energiei trece dinspre lumea interioară spre cea exterioară, fapt ce aduce schimbări relative în conștiința noastră, la care trebuie să fim pe deplin prezenți în acest moment.

Am petrecut câteva săptămâni fără a avea o fundație solidă, așa că nu este o întâmplare faptul că ne începem noua călătorie având sprijinul Soarelui aflat în semnul pragmaticei Fecioare, care ne ajută să redobândim un grad de confort în noua situație. Acest fapt va constitui un avantaj nemaipomenit în timp ce ieșim din acest coridor unic din viața noastră… la modul propriu, prin aceea că ieșim din vechea noastră „piele”, eliberându-ne de ultimele grade ale suferinței și intrând simultan în „pielea” noastră nouă/Veritabilă.

A-l cunoaște pe Copilul Sfânt înseamnă a cunoaște Mintea despovărată și dotată cu o imaginație vie, a Creației Adevărate.

Cei care fac muncă de pionierat în conștiința Noii Lumi și-au petrecut ultimii șase ani (începând din 2012) în dedicare totală îndepărtării fiecărui aspect expirat al eului inferior din matricea supraviețuirii umane, iar acum, în ultimul sfert de an, ne pregătim să facem trecerea la o nouă spirală evolutivă, născută din Sfânta Treime.

Pentru cei care au făcut munca (interioară) de degajare a drumului ce se așterne în față, e timpul să ne aducem fizicalitatea dincolo de dualitate, să extragem forță din izvorul inepuizabil al forței vieții disponibile și necesare pentru a face față noii vieți din modelul planului nostru creat anterior. Acest lucru devine acum posibil prin ceea ce se numește triangulare… sau trinitizarea Creației.

Până acum/în acest moment/în acest an, ne-am concentrat toată atenția pe atingerea echilibrului dintre femininul și masculinul divin… acum/în acest moment/anul următor, atenția se îndreaptă spre dezvoltarea principiului Trinității… trăind (într-un mod sesizabil) experiența copilului divin interior, Creând ca IUBIRE.

Noua noastră călătorie implică făurirea unui vieți reale în deplină armonie cu Sinele nostru Real și ca o extensie a lui. Pentru a nu fi confundată cu viața karmică pe care (de asemenea) am creat-o pentru a ne încheia călătoria de recuperare, această (a doua) viață e rezultatul unei sinteze… punctul de echilbru al energiilor noastre masculine-feminine/interioare-exterioare/umane-divine, născute din consacrarea Uniunii mistice ce a început în martie/aprilie.

Dacă nu vă mai amintiți de acea perioadă… cine ar putea?… Uniunea mistică (a eului inferior cu cel superior) inițiază concepția imaculată și dă naștere în fiecare dintre noi (principiului) Mamei divine, pentru a putea purta, da naștere și hrăni Copilul Sfânt în noi.

Acest proces de trinitizare se desfășoară/dezvoltă pe toată durata anului… și a fost intensificat de extraordinara trinitate de eclipseiar acum… cei care și-au încheiat uniunea interioară se pregătesc să dea naștere celei de-a treia entități sacre, reamintirii DUMNEZEULUI întrupat.

Misiunea noastră SUPREMĂ aici pe pământ este să dăm formă principiului de triangulare… să FIM Trinitatea; să îl întrupăm pe copilul (Fiul) lipsit de griji al lui DUMNEZEU, care creează prin intermediul scânteii interioare a (forței) vieții, și să îi dăm lumii acele creații, ghidați fiind de reunirea Sfinților noștri Părinți lăuntrici.

Pregătim acum scena pentru VIAȚA pe care am venit să o Creăm și, ca în cazul oricărui ciclu de creație nouă/adevărată, pornim de la un simțământ. ⇊

Întruparea scopului

După recenta Lună plină a apărut o creare cu totul nouă a vieții, prin intermediul fluxului produs de apele din Pești. Această Lună plină a precedat trecerea lui Marte la mișcarea directă, imediat după cea a lui Mercur la mișcarea directă, ceea ce înseamnă că în actualul ciclu al Lunii (26 august – 9 septembrie) vor ieși la lumină FOARTE multe, despre care aflu că sunt pline de informații care schimbă viața.

În consecință, e recomandat să fim în continuare acordați la vibrațiile subtile încă câtva timp… în timp ce energia noastră e redirecționată din nou spre exterior, iar viața își reia un ritm mai normal… căci aceste conștientizări sunt de primă importanță pentru următorul nivel al călătoriei noastre și vor „relata povestea ce urmează”.

Pe măsură ce ne acordăm la enegiile ce apar de curând, rezultate din triada de eclipse, vom începe să înțelegem cum acționează această noutate în vitezele ce se schimbă în prezent în corpul, în viața noastră și în tot ce vizează noile strădanii ale sufletului nostru… în special acelea care țin de lucrarea vieții noastre, care par să constituie prioritatea principală în lunile următoare.

De la Poarta Leului (din 8 august), împământăm adevăruri noi/superioare referitoare la „scop” și este/a fost solicitant să tăiem legăturile cu unele dintre vechile noastre percepții și chiar să destrămăm niște creații vechi, ca pregătire pentru începuturi cu totul noi din acest punct de vedere. În unele cazuri, ia naștere un concept de misiune cu totul nou, fiind extrem de important să rămânem deschiși, să lăsăm deoparte gândurile și judecățile pentru a primi orice ordine noi venite din planul nostru divin.

La acestea noi adăugăm că e posibil ca tot ceea ce a fost cândva considerată „misiunea vieții” voastre să se schimbe la 180 de grade față de începutul ei și să fiți atenți la acea posibilitate, în timp ce apare noul.

Această schimbare de 180 de grade nu va fi valabilă pentru toți, dar pentru cei mai mulți ESTE valabil faptul că orice parte din „scop” creată dintr-un loc karmic va începe să fie foarte neplăcută dacă nu va fi adusă la un nivel mai înalt.

Spre exemplu, dacă v-ați creat un sentiment al scopului dintr-un loc al autovindecării, al recuperării personale, acel sentiment sau acea înțelegere a „misiunii” se poate schimba acum radical. Iar acesta e un pas important prin aceea că ne aduce o înțelegere clară și adecvată despre diferența dintre creația cauzală și cea conștientă, precum și un cadru în care le putem arăta drumul celorlalți… și anume diferența dintre a crea din sinele separat, spre deosebire de a crea din Sinele  unificat.

Adevărul este că ajungem la întruparea scopuluicare este mult mai mult un sentiment decât o acțiune. Cu alte cuvinte, în unitate ne creăm un „scop” din faptul de a simți că avem un scop precis (adică ne simțim întregi/compleți)…

… prin urmare, pentru mulți, pe măsură ce acest sentiment lăuntric se desăvârșește, același lucru se întâmplă cu înțelegerea scopului și a felului în care ea vă influențează „chemarea”, să-i spunem… sau „contribuția” voastră.
Niciunul din ele nu e bazat pe acțiune, însă ambele duc la acțiune.

Calitatea de a avea un scop precis reprezintă spațiul (interior) de a interacționa cu Creația, de la cea mai lumească la cea mai măreață, fără a vedea vreo separare între ordinar și extraordinar… locul unde ÎNTREAGA viață e percepută ca fiind sacră, și nu doar lucrurile/oamenii/locurile care sunt considerate a fi sacre (care de obicei sunt opusul adevărului).

Reflectând asupra acestui lucru… ar trebui să ne fie ușor să observăm/simțim/înțelegem conceptul veșnic evaziv de „scop” din punctul în care ne aflăm (în plan colectiv) acum.

În ceea ce mă privește, știu că în zilele când am sentimentul plenar al „scopului” (de a FI) tot ceea ce FAC are un scop clar… fiecare moment contează, are semnificație. Dimpotrivă, în zilele când nu am acea energie/esență/acel sentiment… când proverbialul potir îmi este gol…NIMIC nu are scop sau semnificație și chiar și ceea ce eu aș considera a fi (expresia) „scopul meu” pare fără rost în acele momente.

Diferența este acum atât de mare, încât e destul de ușor să identificăm când ne aflăm ÎN energia scopului… sentiment care cu siguranță poate contribui la o expresie/creație fizică a scopului, dar nu și invers.

În esență, scopul… ca orice altceva de pe calea autorității… este pe punctul de a se schimba radical, de a deveni o expresie intrinsecă a cine SUNTEM și nu a ceea ce FACEM pentru a ne simți importanți.

Pe măsură ce renunțați la aceste noțiuni expirate despre ce înseamnă cu adevărat serviciul, ajungeți de asemenea să cunoașteți faptul că numai exprimarea Sinelui vostru real vă poate „servi” aici… că puritatea esenței voastre, IUBIREA voastră reprezintă singurul elixir necesar pentru Creație divină reală.
Iar această reorientare va schimba multe lucruri… începând chiar acum, cu perspectiva voastră.

Scopul și planul grandios

Conceptul de scop ca sentiment, ca exprimare a energiei… și nu ca un lucru sau ca o acțiune anume… este foarte important pentru a trece la aceste energii noi în care intrăm acum.

De aceea, în timpul rămas din acest an vom continua să dematerializăm tot ceea ce am ajuns să cunoaștem ca fiind „scopul vieții” noastre, astfel ca să putem rematerializa un amestec mai  complet al învățurilor din trecut cu viziunile noastre din viitor, într-o versiune mai amplă a Sinelui nostru prezent.

Perioada eclipselor ne-a pregătit temeinic pentru aceste noi acțiuni ale Inimii, prin aceea că am fost total „revizuiți”, poate chiar total goliți. Acest gol a fost însă diferit de perioadele de vid cu care suntem obișnuiți… nu a fost efectul de vid pe care îl resimțim de obicei dintr-un loc al morții/al faptului de a muri față de trecut, ci mai mult din spațiul gol al noii vieți, cu care abia acum începem să ne aliniem.

Ceea ce trăiește în acest spațiu nu este absent sau pierdut, ci este atât de rafinat și de pur, încât a existat o nevoie clară de a ne alinia FOARTE profund cu el, pentru a aloca timpul/spațiul necesar integrării lui depline.

Acest lucru ne-a cerut să renunțăm la tot ceea ce suntem/am fost, în schimbul a tot ceea ce ajungem să FIM… orice semințe care au fost semănate dar nu au crescut în ciclul actual al creației noastre trebuie acum să fie predate și dizolvate… amestecate în viziuni și versiuni mai mărețe ale Sinelui nostru.

Tot ceea ce am acumulat până acum în călătoria vieții noastre aduce cu sine numeroase atașamente și presupuneri despre ce anume contează și ce anume nu contează. Toate acestea reprezintă proiecții și speculații omenești și trebuie să renunțăm la ele pentru a ne deschide în vederea nașterii Planului nostru mai grandios, derivat din sentimentul scopului și nu din ideea despre ce înseamnă, ce a însemnat sau cum arată scopul până acum.

Odată ce simțim că avem un scop precis doar prin faptul de a fi, începem să chemăm în prim-plan acele realități exterioare și situații de viață cu care sentimentul scopului nostru întâlnește Planul grandios. Acesta reprezintă următorul stadiu sau nivel al scopului, prin care ne amplificăm lumina pentru a influența cauze mult mai mărețe… și vom fi chemați să trecem la el dacă/atunci când vom fi pregătiți.

Spre exemplu, dacă vă ameliorați proiecțiile și convingerile umane cu privire la ceea ce înseamnă „a avea un scop precis”… în special referitor la percepțiile religioase sau spirituale despre „sentimentul scopului”… și vă dați la o parte pentru ca spontaneitatea vieții să vă arate contribuțiile voastre, veți ajunge să înțelegeți că tot ceea ce e considerat ca având un scop precis din această nouă perspectivă diferă într-adevăr foarte mult de ceea ce se poate să fi postulat voi.
Spunem asta deoarece este important să rămâneți deschiși în acest moment de schimbare a vitezei, cunoscând faptul căacestea nu sunt schimbări minore care vă aliniază cu chemarea vieții voastre, ci schimbări MAJORE care vă aliniază cu chemarea la VIAȚĂ.
Aceasta este reorientarea la care ne referim continuu, prin aceea că vă reorientați realmente atenția de la punctul de vedere al sinelui la cel al ÎNTREGULUI… de la a vă vedea pe voi înșivă ca „având un scop precis” la a înțelege scopul VIEȚII așa cum se raportează la VOI... modul în care viața vă folosește pentru scopul EI, și nu invers.
Înțelegeți?

 În lumea cauzală exista de obicei perspectiva că folosim viața pentru a ne decreta „sentimentul scopului”… însă în unitate, prin Copilul Sfânt (al Creației), VIAȚA ne folosește pe noi, esența noastră unică și specifică, pentru a sluji Planului mai vast.

Acest lucru a fost întotdeauna adevărat la un anumit nivel, numai că acum (după foarte multă muncă interioară) realizăm că dorințele noastre cele mai profunde SUNT cele ale Planului grandios… și că odată ce conștientizăm la nivel personal acest adevăr și îl întrupăm, îl putem decreta din acel punct de vedere mai înalt (Starea noastră de Creator divin) ⇊. A ne reorienta atenția de la punctul de vedere al eului la cel al ÎNTREGULUI înseamnă a întoarce oglinda pe cealaltă parte… așa că, în loc de a vedea viața și Creația prin ochii naturii umane, „întoarcem oglinda” pentru a vedea viața și Creația prin ochii Creatorului (Sinelui) nostru… o perspectivă care e mult mai eliberatoare și dobândită cu greu.

Când întoarceți oglinda Sinelui, întoarceți oglinda Vieții… începeți să vedeți ÎNTREAGA Creație din perspectiva „celeilalte părți”, ca să spunem așa.
Eliberarea voastră se află în acest punct de vedere.

Esența Copilului Sfânt

În 2019, an de vibrație universală TREI, cei care și-au finalizat contractele karmice și și-au transcens natura (inferioară) umană vor începe să-și afirme esența Copilului Sfânt, trinitatea Creației divine născute din concepția imaculată.

Copilul Sfânt…  a nu fi confundat cu copilul interior (rănit)… reprezintă Sinele nostru Creator divin (mai multe despre acest subiect mai jos ⇊) născut din desăvârșirea și zămislirea părinților noștri divini (lăuntrici) → trinitatea sacră a Creației… principiul triangulării… a treia entitate sacră.

Sentimentul meu general este că anotimpul verii/trinitatea de eclipse și călătoria interminabilă extrem de importantă a lui Marte retrograd a fost asemănătoare trimestrului  final (și cel mai inconfortabil) de sarcină al sfințeniei/desăvârșirii noastre… și că procesul  nașterii începe la modul serios luna următoare (adică luna a 9-a)… poate chiar începând de la Luna nouă din 9 septembrie, lucru ce ar părea potrivit prin aceea că Fecioara e simbolizată de puritatea inocenței reînnoite… „femininul divin feciorelnic”… adică principiul Mamei Divine.

Spun asta deoarece la Luna plină în Pești (26 august) am primit un mesaj de la Mama Pământ că „apa Ei s-a rupt” și că în curând vom fi conduși prin apele caracteristice Peștilor (ale marelui/nesfâșitului vid), la o nouă viață. În aceeași noapte m-am trezit din somn cu o viziune ce ilustra doi pești roșii mișcându-se în cerc unul în jurul celuilalt (ca simbolul Peștilor din zodiac), până când s-au unit/transformat într-o vesica piscis.

Combinația de mesaje a părut să indice faptul că, în mod oficial, punctul de echilibru masculin-feminin a fost atins… și anume vesica piscis→ unirea lui Dumnezeu cu Dumnezeița pentru a crea vlăstarul (divin)→ și anume Christos-Soare/Fiul lui DUMNEZEU și nașterea Copilului Sfânt sunt iminente… deși bănuiesc că aceste contracții ale procesului nașterii vor continua să reverbereze până la sfârșitul lui 2018, când am integrat în totalitate evenimentele influente din acest anotimp și suntem total ancorați în 2019, an de vibrație universală 3.

Echilibrul perfect al celor două cercuri reprezintă principiul Tatălui-Mamei în uniune (divină) totală, iar zona ovală din centru, „Yoni” (vulva), reprezintă „Pântecul Vieții”.

La nivel fiziologic, dacă înțelegem „Templul lui Dumnezeu” ca fiind corpul uman și Biblia ca fiind un manual metaforic despre regenerarea fiziologică ce rezultă din Uniunea divină (așa cum au înțeles-o experții din antichitate), atunci concepția imaculată poate fi comparată cu „Iosif și Maria” biblici din corpul uman, glandele masculine și feminine ce produc „laptele și mierea” pentru a concepe și da naștere Fiului/Soarelui spiritual… adică Copilului Sfânt.

Gândiți-vă la: „Căci voi duce pe poporul acesta în țara pe care am jurat părinților lui că i-o voi da, țară unde curge lapte și miere”.

În realitate, glanda pituitară produce un lichid albicios asemănător laptelui, iar glanda pineală produce un lichid galben sau auriu asemănător mierii. Din câte înțeleg, aceste fluide sacre (produse în centrii superiori din creier) curg în jos prin măduva spinării și urcă înapoi în medulla oblongata… structura aflată la baza creierului (în partea superioară a măduvei spinării) care, potrivit lui  Paramahansa Yogananda, e considerată punctul principal prin care intră forța vitală (prana) în corp.

Aceste secreții intră apoi în contact cu cerebelul, o stație din partea posterioară a creierului (locul unde capul se unește cu gâtul), despre care aflu că e numită rafinăria acestui fluid. NOTĂ: Abia acum îmi dau seama că această „rafinărie a fluidelor” constituie cauza durerii surde/sensibilității continue din zona cefei/ chakra alta major, tot.timpul.anului.

În principiu, după ce am rafinat (transmutat) acest fluid prin intermediul procesului de de-densificare umană (iluminare), el devine un combustibil care e atât de vitalizat (cu forță vitală), încât nu numai că ne susține în planul fizic, dar și regenerează corpul pentru a „distruge ultimul vrăjmaș”. (Corinteni 15:26)

Așadar, prin nașterea aspectului Creator Copilul Sfânt mai întâi e necesar să ne recreăm/regenerăm pe noi înșine… să dominăm conștiința corpului inferior cu cea a corpului superior, pe măsură ce Femininul divin continuă să-și redobândească/restabilească suveranitatea legitimă asupra corpului și lumii fizice.

Întrucât Copilul Sfânt (în toată inocența lui juvenilă) reprezintă starea de DUMNEZEU Creator divin ⇊, acest lucru mai indică aptitudinea în plină dezvoltare a corpului nostru de a  reveni la aspectul tineresc. Precum în interior la fel și în exterior:

S-ar putea spune în mod cert că expresia adevăratei divinități e reprezentată în punctul culminant al maturizării genetice, înainte ca organismul să înceapă procesul de declin spre îmbătrânire, care este doar un concept fals.
Prin urmare, pe măsură ce inițiatul revine la adevărata sa stare de inocență copilărească, corpul se regerenerează apoi pentru a reproduce, din Pântecul sacru al Vieții, reflectarea exterioară a acestei stări interioare purificate, rafinate de a fi.
Acest lucru se manifestă sub forma întineririi… o componentă esențială a procesului de regenerare.

Starea de Creator divin

Nașterea Copilului Sfânt desăvârșește Trinitatea Sacră a Sinelui DUMNEZEIESC Creator, aducându-ne la plenitudinea Stării de Creator divin.

În timp ce dați naștere esenței Copilului Sfânt, intrați de asemenea mai plenar în ceea ce ar putea fi numită Starea de Creator divin… ea va constitui o mare parte din anotimpul următor, ca pregătire pentru noul an calendaristic.
Starea de Creator divin este remarcabilă, fiind starea de creație care este incoruptibilă, însemnând că nu poate fi pătrunsă de conștiința minții inferioare și că este cu totul dedicată slujirii Vieții, exprimării Vieții în Sine.

NOTĂ: Întrucât nașterea Copilului Sfânt reprezintă potențialul următor (și final) ce se dezvăluie în Trinitizarea Creației, această stare va apărea în centrul atenției în anotimpul următor→ultimul trimestru din 2018, pe măsură ce trecem la anul care vine. Ca în fiecare an, vom da naștere plenitudinii învățăturilor despre autoritate din 2018 în luna septembrie (a 9-a), apoi vom introduce tema energiei noului an prin intermediul lunilor octombrie (10=1+0=1), noiembrie (11=1+1=2) și decembrie (12=1+2=3)… ca o mică avanpremieră a anului care vine. Universal vorbind, septembrie este și o lună de vibrație 11/2, aducând o intensitate suplimentară analizei noastre anuale, dând naștere la numeroase conștientizări noi, în timp ce încheiem proiecte ale scopului trecut și/sau contracte de slujire învechită.

Pentru a fi clar, expresia Copilului Sfânt/Divin este cea a purității copilului nostru interior… este creatorul neîngrădit, dotat cu o imaginație vie, care trăiește în noi și care ne însoțește spre întemeierea de noi lumi atunci când suntem ghidați de unificarea Părinților noștri Sfinți lăuntrici. Această trinitate sacră a Creației ne asigură trei puncte esențiale de materializare… Mama Sfântă, Tatăl Ceresc, Copilul Divin… al căror rezultat reflectă uniunea perfectă a masculinității și feminității divine.

A-l cunoaște pe Copilul Sfânt înseamnă a cunoaște Creația autentică, căci ea se naște din mintea imaginativă… mintea inocentă și neîmpovărată care Știe că poate da naștere la tot ceea ce concepe.
Această cooperare copilărească cu viața e cea care o transformă într-un teatru magic de păpuși, dacă vreți, în lumile imaginative ce există cu adevărat dincolo de monotonia gândirii omenești.
Imaginația Copilului Sfânt este total liberă să zburde, să surprindă imagini din lumile nevăzute, iar Părinții Divini sunt cei care ghidează acele lucruri imaginate către viață, aducându-le în prim-plan prin culoarul materializării.
Când toate cele trei aspecte ale Sinelui vostru DUMNEZEIESC Creator sunt transpuse în realitate… onorate individual și simultan în unitate… ați întrupat ceea ce este considerată a fi Trinitizarea Sacră a Creației.
Această întrupare a aspectului întreit al conștiinței lui DUMNEZEU constituie biletul spre transcendență, tichetul de îmbarcare spre lumi aflate dincolo de alte lumi.

Întrucât esența Copilului Sfânt poate lua naștere doar prin caracterul jucăuș al spiritului care reprezintă Adevărata noastră natură, e necesar să dizolvăm (dematerializăm) în totalitate conceptul de „misiune a unei vieți” în favoarea Misiunii Vieții… care este, la modul pur, (←cuvânt-cheie) expresia dorinței divine.

Asta nu înseamnă neapărat că trebuie să renunțăm sau să aruncăm tot ceea ce am creat până acum, ci doar că trebuie să unim esența acelor creații din viață… să le repliem în lutul divin și să le remodelăm într-un mod care ne servește actualmente pe deplin. Urcăm acum pe o treaptă mai înaltă a conștiinței, ceea ce înseamnă că și perspectiva noastră urcă pe o treaptă mai înaltă… de data aceasta pentru a include puritatea divinității în Creațiile vieții noastre, în timp ce ea este exprimată într-un mod autentic prin Inima noastră Sfântă (Întreagă).

Principiul adevăratei coCreări

Aspectul Copilului Sfânt constituie principiul Adevăratei cocreări… punctul în care ia naștere IUBIREA Divină. El este un rezultat direct al unirii masculinului divin cu cel feminin… însă, la fel ca în cazul procreării, se naște din principiul Mamei Sfinte. Cocreația ia în considerare unirea principiilor vieții feminin și masculin într-un echilibru armonios, ce dă naștere  celei de-a treia entități sacre… un nivel mai înalt de a fi și de Creație, ceea ce este sinonim cu Copilul Sfânt.

Adevărata CoCreație devine posibilă atunci când Sinele Tată Ceresc lucrează sincer în sprijinul Sinelui Mamă Sfântă și în parteneriat cu el… pentru a produce Sinele Creației Trinitizate. Această recalibrare a cocreării a constituit, în mare parte, prioritatea interioară a tuturor planetelor retrograde și a trinității de eclipse, pe care în prezent ne pregătim să o îndreptăm către exterior și să o acorăm în viața noastră fizică și în pământ.

La nivel practic și pe măsură ce demontăm ultimele concepte ale masculinului inferior/minții bazate pe frică, în favoarea InimiiMinte unificate, vom fi chemați de asemenea să incinerăm ultimele tipare ale sforțării… ale forțării creației în locul exercitării Forței DE Creație. De acum toți „știm” că aceasta din urmă nu se referă la a forța viața să se pună în mișcare, ci la a-i da voie forței Vieții să ne pună în mișcare… însă toți avem în noi acele locuri (frici) cleioase ce fac să apară reacții reflexe de a forța/controla lucrurile pe care în adâncul ființei noastre ne temem că nu putem/nu le vom schimba.

Ciclul lui Mercur retrograd și-a îndeplinit rolul de a ne curăța de orice amestec al minții inferioare în ultimul moment… însă întreaga perioadă de eclipse a fost destinată să ne ajute să ne dăm la o parte din propria cale pentru a ne scoate în totalitate din „starea de normalitate”, astfel ca să putem pune în libertate forța vieții în acele locuri atrofiate… acele zone îndărătnice pe care încercăm atât de asiduu să le comandăm și nu să le revendicăm.

Pentru a genera acest pas necesar, e necesar să renunțăm la absolut orice acțiune de a ne întinde în afara Sinelui nostru autentic, în favoarea magnetismului inerent născut din exprimarea spontană a Copilului nostru interior, Divin.

Mai presus de orice, asta înseamnă să fim total deschiși, încrezători și liberi pentru a FI Forța… renunțând la ideea (și comportamentele) de povară, de obligație… de a privi viața ca pe o responsabilitate și/sau la ideea că a fi responsabil înseamnnă a ne forța să facem lucrurile care nu sunt aliniate/în armonie cu sufletul nostru sau pe care alții le socotesc necesare pentru a trăi „o viață responsabilă”.

Făcând acest lucru, în esență aducem în prim-plan partea din noi care a știut mereu dorințele noastre cele mai sincere… nu „lucrurile mature” pe care simțim/am simțit că trebuie să le facem pentru a aduce o contribuție familiilor și/sau societății noastre, ci natura liberă și jucăușă a ființei noastre, care ȘTIE că ne aducem contribuția prin activarea portalurilor IUBIRII extrem de necesare, pur și simplu prin manifestarea bucuriei noastre.

Mentalitatea acelei întregi matrici  false (adică nonsens) are nevoie să ia sfârșit aici, astfel ca să putem canaliza principiile Trinității Adevărate în viața și lumea noastră… ca să putem în sfârșit înflori în deplinătatea noastră, din sentimentul deja plenar de a avea un scop precis, trecând de la a supraviețui la a prospera. Pentru totdeauna.

Iar toate acestea trebuie făcute într-o manieră care să ne sprijine să facem strădanii în Viața noastră Reală sau în ceea ce pleiadienii au numit în rapoartele trecute a doua noastră viață.

E necesar să găsim o cale de a crea o punte între aceste lumi (3D și 5D), chiar în timp ce le creăm. Calea noastră în calitate de pionieri este să dăm naștere Copilului nostru Sfânt/Sinelui Creator Divin  în conjuncție cu lumea existentă în fața și în jurul nostru și să găsim modalități creative de a împleti aceste principii noi în viață, în colectivitate, în curentul convențional al societății.

Asta nu înseamnă că trebuie să vă cufundați în aceste lumi ale curentului convențional, ci să FIȚI puntea către ele în timp ce găsiți și dezvoltați mijloacele de exprimare ale Copilului vostru Sfânt.
Înseamnă de asemenea să nu vă ascundeți pe voi sau creațiile voastre de aceste lumi, căci voi sunteți farurile de pe mările furtunoase și înnegurate ce ghidează toate navele spre Acasă.

E timpul pentru copilul nostru interior înviat să iasă în totalitate din cochilia (peștera/coconul/crisalida) lui și să reintre în lume într-o manieră nouă/superioară… întâmpinând noua IUBIRE și noua Viață acolo unde cândva nu a existat niciuna. Ca întotdeauna, facem toate acestea rămânând fideli purității Inimii noastre și făcând pași reali în a ne onora dorințele (divine) ce trăiesc acolo.

Pe măsură ce trinitatea de eclipse dă prioritate nașterii Trinității Sacre, drumul spre  transcendența noastră a fost în mod oficial pregătit. Dacă v-ați făcut munca de a transcende copilul interior rănit ce v-a dominat viața și existența vreme îndelungată, acum aveți „biletul”… tichetul de îmbarcare necesar pentru a vă mișca dincolo de lumea inferioară.

Prin învierea Copilului Sfânt și pur suntem în sfârșit și pe deplin eliberați, cu adevărat puși în LIBERTATE. Toate acestea au fost pentru a ajunge la acest sentiment al libertății… dreptul nostru din naștere, începutul nostru, Destinația noastră Adevărată.

Iar acum, cu Trinitizarea Creației redevenită intactă, va fi la latitudinea fiecăruia dintre noi să ne dedicăm cu totul faptului  de a fi din nou umani și de a face această (nouă) lume căminul nostru aflat departe de Acasă.

Urând fiecăruia dintre noi o naștere extatică plină de promisiunea reală a Noii Vieți!

♡,

Lauren