Spirala Înălțării – Octoedrul auriu (6)

Spirala Înălțării

Octoedrul auriu (6)

Traducere Nicoleta Iuga

O să lucrăm acum cu octoedrul auriu. Octoedru e un solid platonic format din două piramide patrulatere care sunt unite la bază. La nivel ezoteric reprezintă echilibrul. Așadar, echilibrează. În unele tradiții ezoterice, mai reprezintă și echilibrul dintre masculin și feminin. Hathorii vor să lucrăm cu el înainte de meditația cu sunet catalizator dar și după ea. În esență, vă imaginați… nu trebuie să vedeți nimic. Nu e o vizualizare. Vă imaginați un octoedru auriu în centrul capului. Cuprinde și prinea… ăsta e un termen nou în fiziologie (râsete)…. glanda pineală și pituitară.

Glanda pineală este foarte interesantă. E o glandă din centrul capului plină de cristale care se văd la radiografie. Bruce Lipton spune că aceste cristale sunt ca niște antene care primește informații de vibrație mai înaltă. Se află în al treilea ventricul din creier. Mai jos e glanda pituitară, principala regulatoare a sistemului endocrin. Din ea iese o mică structură care se numește hipotalamus. E foarte importantă. Prin ea creierul comunică cu celelalte căi nervoase care se numesc căi hipotalamice.

Creierul este conectat cu fiecare organ din sistem prin aceste neurofibre. Unii cercetători spun că aceste căi hipotalamice sunt conectate cu toate celulele din corp. Când vorbesc despre chestii științifice încerc să fiu foarte precis. Mă irită foarte rău faptul că în cercurile New Age și de dezvoltare personală, se fac declarații științifice deși nu sunt științifice. Vreau să fie foarte clar. O să trec în partea cognitivă profundă.

Neurologii și fiziologi consimt că aceste căi hipotalamice comunică cu organele și sistemele principale din corp. E un sistem de comunicare. Unii cercetători marginali susțin că e adevărat dar, de fapt, comunică cu celulele individuale. Vorbim de trilioane de celule în corp. Vreau să fie foarte clar: neurofiziologii spun că nu se pot pronunța asupra acestei idei dar știu că sunt legate de organele și sistemele principale din corp. Când miști energia din căile hipotalamice, activezi organele și sistemele principale din corp. Asta e sigur. Cei speciali spun: „Da, e adevărat dar noi credem că, de fapt, comunică cu fiecare celulă din corp.”

Acum intrăm în Wowoland. Chestiile astea sunt la marginea științei. Unele cercetări demonstrează că există dovezi dar nu suficiente ca să genereze un consens.

Consensualitatea metodelor este o chestie importantă în știință. Unii cercetători sugerează că există dovezi că nu comunică doar cu fiecare celulă ci chiar cu ADN-ul printr-o cale hipotalamică secundară. Deci, orice teorie e bună. Funcționează foarte bine! Imaginați-vă că puteți crește fluxul de energie pozitivă, coerentă din fiecare sistem și organ din corpul vostru. Pentru mine e suficient. Cum veți face asta?

O să vă imaginați un octoedru micuț, auriu, în centrul capului. Hathorii spun că auriul are o energie relaxantă și înălțătoare. O să vă îmbăiați căile hipotalamice în această energie coerentă. Cam asta este.

Apoi vom trece la partea catalizatoare unde vor apărea tobele. Energia catalizatoare e bună pentru mișcarea energiilor. Eu vă sugerez să începeți cu inima și cu plămânii. Acolo e cel mai mult kaka. În inimă – rușine, durere…respirați! O să simțiți unde să vă concentrați. La un moment dat o să spun să vă concentrați în oase. Se numește „zdrobirea” oaselor. O să bat toba dar de fapt, voi lovi chi-ul/prana din oasele voastre. O să curățăm tot corpul. Eliberăm.

Apoi trecem din nou la octoedrul auriu încă 5 minute. Deci…doar ca să înțelegeți metodologia. Am vorbit cu hathorii zile întregi cum să procedăm. Mi-au spus că începem cu octoedrul deoarece eliberarea va fi mai blândă, mai ușoară, mai eficientă și mai eficace. Apoi încheiem tot cu coerență. dacă am intrat direct în partea emoțională, fără efectul de echilibrare, ar apărea mai multe obstacole. Sunt maeștri ai eficienței, ceea ce îmi place.

………………………………………………….

Meditație cu sunet

…………………………………………..

În sesiunea de închidere vom integra ceea ce am făcut azi.

De mâine vom avea o altă perspectivă.

O să vă spun o poveste de citit seara, la culcare. O să folosesc metafore ericksoniene. Îi vom oferi minții inconștiente, instrumente lingvistice pentru construirea unor rețele neurologice noi pentru a facilita munca interioară de integrare din această seară.

În esență, vă spun o poveste de seară cu toate energiile colectate azi. Povestea are la bază o poveste a lui Platon, „Republica”. În ea prezintă metafora Peșterii. În poveste e vorba despre niște oameni care au trăit toată viața în peșteră și au văzut niciodată Soarele. Într-o zi, unul dintre ei se rătăcește pe afară și vede Soarele și o lume complet nouă. Incitat, se întoarce să le povestească celorlalți despre lumea nouă dar nimeni nu-l crede deoarece e absurd. După ce generații întregi au trăit în peșteră, o astfel de lume nu e plauzibilă. Cam asta e povestea doar că voi nu trebuie să convingeți pe nimeni de nimic. Slavă Domnului! Doar stați în afara peșterii și să îmbăiați în lumina stelelor. Lăsați lumina stelelor să vină să vă îmbăieze.

E o fază din munca de psihosinteză a lui Roberto Assigoli, de care v-am spus mai devreme. El a dezvoltat această tehnică pentru a integra partea personală, transpersonală și biologică. E o metodă simplă dar foarte eficientă.

Nu știu cât va dura povestea pentru că trebuie să mă conectez la colectivul creator de mitologie. El va conduce povestea. Important e să vă simțiți bine! Serios! Mi-a plăcut cum am lucrat azi cu voi. Abia aștept ziua de mâine! O să trec dincoace și începem.

Peștera: o poveste ericksoniană.

A fost odată ca niciodată o ființă care se numea Tu. Tu trăia într-o peșteră adâncă unde auzea ritmul bătăilor inimii mamei.

Povestea merge înainte și într-o zi, Tu ai simțit chemarea de a merge la poarta spre un loc unde nu mai fuseseși niciodată. Tot simțind ritmul bătăilor inimii, Tu ai urcat treptele de la scara spiralată mult timp; atât de mult timp încât ziua s-a făcut noapte. Deși necunoscute Ție, stelele au început să-și arate lumina diamantină pentru toți cei care aveau ochi să le vadă și care s-au aventurat afară din peșteră.

Povestea merge mai departe și înainte de ultima spirală, Tu simți chemarea de a reveni înapoi, unde ai mai fost.

Cine știe ce vei vedea și ce vei simți după ce ieși din peșteră? Știind că te poți întoarce oricând în peșteră, cât de profund vrei, Tu decizi să faci ultimul pas. În fața Ta vezi cerul nopții uimitor, plin de stele. Stelele îți cântă. Te îmbăiezi în lumina stelelor. Te îmbăiezi în lumina stelelor.

…………………………………………….

Cântecul stelelor– Meditație cu sunet.

………………………………………………………………

În următoarele minute, haideți să scoatem cele mai stupide sunete de care sunteți capabili. Asta e o altă formă de vindecare prin sunet. Organismul uman are 2 moduri principale de a elibera energie: prin voce și prin mișcare. Vocalizare și mișcare fizică. A treia este teoretică – eliberarea energiei subtile – dar vocea și mișcarea fizică…

Pe măsură ce avansăm cu munca noastră, cei familiarizați cu psihonavigarea au trecut probabil prin acest fenomen în care corpul tremură necontrolat. În yoga se numește Kriyas adică mișcarea spontană a corpului. Cauza lui e ceea ce se petrece în corpul energetic subtil dar în sistemul nervos se întâmplă următoarele: corpul este structurat să caute echilibrul. Întotdeauna încearcă să se echilibreze. Dacă a acumulat prea mult stres sau a luat legătura cu un alt câmp energetic vibrațional uneori va începe să tremure dar se va opri când a terminat. Nu încercați să prelungiți. Unele orgasme sunt scurte. (râsete)Unele sunt lungi. Trebuie doar să fie autentice.

În timpul vocalizărilor de genul celei pe care tocmai am făcut-o… m-a uimit varietatea vocilor. E ca și cu umanitatea… atât de multe voci. Voi ați exprimat o parte din corpul vostru. De fapt, i-am permis creierului să facă o legătură neurologică cu o senzație fizică și să-i dea voce. E un lucru foarte important prin care v-ați întărit căile neurologice care vă vor face mai creativi și mai plini de resurse în viața voastră. O să mai facem asta, din când în când, la momentul potrivit.

E important ca vocalizarea să nu devină interpretare. Într-o zonă autentică sunetul poate fi foarte sugrumat. Gama e foarte largă. Unii oameni, mai ales specialiști în vocalize, au tendința să o transforme în interpretare artistică doar ca să știe cei din jur că pot ajunge la anumite note sau … există o multitudine de motive. Veți obține rezultate maxime când sunteți autentic și nu când interpretați artistic. Eu vă încurajez să explorați mai profund. Vom mai face vocalize deoarece e un mijloc de a mișca energia și ne permite să explorăm mai profund spațiul. Eu cred că lumea și Universul sunt foarte eficiente – efort minim, efect maxim.

Mi-aduc aminte de Swami…și de prima meditație în grup cu el. Ne-a spus să luăm legătura cu Inima Universului. Am închis ochii, am început să incantez mantre, să onorez punctele cardinale dar după 30 de secunde ne-a spus să deschidem ochii. Ce?? S-a uitat direct în ochii mei, așa cum numai el putea să o facă, cu ochi de un negru pătrunzător în care dacă te uitai prea mult, te pierdeai în Inima Universului. Mi-a zis: „Tu?” Eu? „Da! Tu! Crezi că e nevoie de mai mult de 30 de secunde să iei legătura cu Inima Universului?” Daa! „Fii atent! Dacă îți ia mai mult de 30 de secunde să iei legătura cu Inima Universului, atunci niciodată nu vei lua legătura cu ea.” Nu are legătură cu dogma ci cu a merge direct la țintă, în miezul unei problemei. Nu contează că e vorba de Inima Universului sau de miezul unei probleme relaționale cu iubitul, prietenul sau colegul. Indiferent despre ce e vorba, intră în miezul ei cât mai repede posibil. Asta este motivul pentru care facem acțiuni care ne vor duce mai repede spre măiestrie.

Simt că vom folosi mai mult vocalizele în acest grup. Evitați tentația unei reprezentanții artistice. Nu e vorba de interpretare artistică ci de creierul și de sistemul vostru minte-corp. Unii dintre noi n-au nici o idee ce se petrece de la gât în jos. Așa am fost învățați. Nu e vina voastră. Asta a fost amprenta transmisă. Când eu vă spun să găsiți locul din corpul vostru unde simțiți senzații, la voi e ceva de genul: „Cee?” (râsete) E ca și cum v-aș spune să plecați în Antarctica. Nu aveți nici o idee. Pur și simplu, acționați ca și cum ar fi posibil să luați legătura cu o zonă din corpul vostru. Când faceți acest lucru, neurofiziologia, creierul vostru care are mai multe conexiuni neuronale decât numărul cunoscut de stele din Univers cunoscut…„Oh, Doamne! E ceva de la gât în jos! Interesant! E o pulsație, lentă sau rapidă, o senzație de cald sau rece, e confortabilă sau amenințătoare. Hai să-i dăm glas!” Când capătă glas se creează un mecanism de bio-feedback în care creierul vostru recunoaște propria voce și spune: „Uraaa! Bonanza!” Acolo e comoara.

Sufiști au o poveste extraordinară. Sufismul are multe povești mistico-metaforice care vorbesc minții subconștiente, emisferei drepte prin puterea metaforei. E vorba de un maestru sufi care era pe punctul de a obține realizarea supremă. Își pierduse măgarul și se plimba de colo colo. Rătăcea din oraș în oraș, întrebând unde e măgarul lui. Într-un final oamenii i-au spus că e călăre pe măgar! (râsete) Tot timpul călărise măgarul! Cu alte cuvinte, stătuse tot timpul pe fundul lui. (râsete) Cam aici suntem și noi. Cei care caută în exterior calea sacră care ne va duce spre trăitul ca ființă iluminată…deja stăm pe fundul nostru! Deja călărim măgarul! E în neurofiziologia, în sinele și biologia noastră.

Va urma