Tom Kenyon – Cancerul Emoțional… înca de actualitate

Cancerul Emoțional

Autor: Tom Kenyon

(Traducerea: Editura For You)

Acest concept s-a ivit in mintea mea, in timpul unui seminar pe care îl organizasem la Anchorage, Alaska, in urma cu câţiva ani. Tocmai predam modul in care sunetul poate fi folosit pentru manifestarea emoţiilor, in scopul vindecării. O femeie, pe care o putem numi Rose, s-a oferit voluntar, în timpul sesiunii în care trebuia să creez modelul pentru aceasta tehnică. Ca parte a demonstraţiei, am rugat-o să se concentreze asupra unei zone din corpul sau care îi crea probleme, ideea fiind că, deseori, emoţiile par să se localizeze în anumite părţi ale corpului. Ea a spus ca rinichii erau pentru ea o zona sensibila si dureroasa.

Apoi, Rose s-a oferit sa ne împărtăşească faptul ca tocmai ieşise din spital, unde fusese tratata pentru insuficienta renala. Era un chin înspăimântător pentru ea, după cum vă puteţi imagina. Acum făcea dializa, iar numele sau era pe lista pentru un transplant de rinichi. Am îndrumat-o sa îşi mute atenţia in rinichi si sa scoată sunete, cu fiecare expiraţie. I-am spus sa îşi imagineze ca sunetele vin de fapt din rinichii ei si sa-si asculte propriile-i sunete, pe măsură ce se relaxa tot mai mult, cu fiecare expiraţie. Oricât ar părea de bizar, este uşor sa faci asta, si imediat, ea a început sa geamă uşor. Apoi, sunetele s-au schimbat.

La început, semănau cu suspinele unui copil mic, apoi, au devenit ca ţipetele disperate ale unui copil care suferea. Toţi cei prezenţi erau înmărmuriţi de intensitatea acelui moment, in care priveau o femeie matura, in jur de 4o de ani, care tipa ca o fetiţă îngrozită. In cele din urma, ţipetele ei s-au atenuat, transformându-se din nou intr-un geamăt uşor. Apoi, si-a atins partea inferioara a spatelui, in zona rinichilor, si a deschis ochii. M-a privit, neîncrezătoare, spunând: “Durerea a dispărut, durerea a dispărut”!

Am rugat-o sa descrie experienţa sa lăuntrică din timpul acelui proces, iar ea a spus ca s-a întors in timp, pe la vârsta de doi ani. Stătea pe un scaun înalt, pe care si-l amintea din copilărie. Pe măsură ce vocea ei descâlcea energia blocata in rinichi, mintea i-a fost catapultata înapoi in timp, intr-o amintire din copilărie. In acel moment al copilariei, mama sa trăia cu un iubit. Mama plecase la lucru, iar iubitul ar fi trebuit sa-i poarte de grija copilei. Dar, evident, lui ii displăcea total faptul ca trebuia sa imparta atentia mamei cu fetita.

In loc sa ii dea de mancare in mod normal, el arunca mancarea inspre ea. Acest comportament o infricosa, iar aceasta teroare a fost ceea ce a retrait Rose in timpul demonstratiei. Intr-un anume fel, rinichii fizici au beneficiat de pe urma amintirii si exprimarii vocale a acestei frici din copilarie.In timpul discutiilor care au urmat dupa aceasta experienta, cineva a mentionat faptul ca fratele sau murise de cancer la stomac.

Legat de acest lucru, este ciudat faptul ca tatal lui fusese foarte abuziv cu el, cand era copil. Ori de cate ori venea beat sau furios acasa, il lovea sau il impungea in stomac, spunandu-i baiatului ca e un gunoi.Experienta lui Rose a declansat un “ah-ha”, iar sora fratelui mort a vorbit, printre lacrimi. Ea vazuse cum furia tatalui sau se napustea, in mod repetat, in abdomenul baiatului.Pentru ea, aceasta era explicatia cancerului si mortii timpurii a fratelui sau.

Ideea ca tesuturile stocheaza emotii a fost promovata de psihologul occidental Wilhelm Reich. Dar ideea merge cu mult timp in urma, la stravechea arta a acupuncturii. Chinezii au codificat acest sistem de medicina a energiilor subtile, in urma cu mii de ani, iar unele dintre conceptele de baza ale acesteia se refera la emotii. De exemplu, plamanii au tendinta de a stoca mahnirea si nelinistea, iar rinichii – frica.Sa fi fost, oare, frica generata de experienta din copilarie, cea care i-a slabit lui Rose energia rinichilor (numita Chi), declansand o predispozitie pentru insuficienta renala de mai tarziu? Exista vreo legatura intre cele doua?

Dar, indiferent daca exista sau nu vreo legatura intre ele, interesant a fost faptul ca retrairea experientei durerii si exprimarea vocala a fricii au diminuat senzatia de durere si disconfort la nivelul fizic al rinichilor.Am inceput sa analizez intr-o lumina noua suferinta emotionala si relatia acesteia cu starea de sanatate. Pe atunci, la inceputul anilor `90, medicina alopata nu recunostea (si, cel mai adesea, nu recunoaste nici acum) existenta unei relatii directe intre emotii si starea de sanatate.Ca sa fiu sincer, eu cred ca toate astea au de a face cu banii. Medicina alopata este tot mai mult bazata pe industria farnaceutica.

Iar marile firme de medicamente nu sunt interesate sa finanteze proiecte de cercetare care nu le aduc profit.In ciuda monopolului instaurat de firmele de medicamente, a aparut un nou domeniu de cercetare, care poarta numele de Psihoneuroimunologie, sau strudierea modului in care mintea influenteaza sanatatea. Revenind la inceputul anilor `90, aceasta ramura tanara a medicinii a fost numita Psihoimunologie, cred eu, ca un semn ca domeniul a devenit mai respectat, acum cand numele sau este mai lung si mai greu de pronuntat.

Dar, indiferent cum am numi-o, aceasta ramura a medicinii prezinta unele legaturi foarte clare intre vietile noastre emotionale si sanatatea noastra.Intrucat stiintele neurologiei si psihologiei s-au unit pentru a explora acest domeniu, candva necunoscut, al biologiei umane, apar anumite tipare interesante.Si ele sunt foarte evidente in domeniul cancerului. Dupa cum s-ar putea sa stiti, cancerul atinge proportii epidemice in tarile industrializate. Si exista nenumarate cercetari care arata ca extinderea acestei boli se datoreaza, in mare parte, poluarii toxice a hranei, aerului si apei noastre.

Dar nu trebuie sa te bazezi pe faptul ca barosanii de la Washington sau statul vor face prea multe in acest domeniu. Banii reprezinta subiectul discutiilor ce se poarta in arena politica, si se pare ca, in prezent, purificarea aerului si a apei nu aduce prea mult profit.  Mi se pare interesant faptul ca actualele companii petroliere din SUA – ma scuzati, vreau sa spun actuala Administratie americana – au anulat, efectiv peste noapte, zeci de ani de realizari in domeniul protectiei mediului.Dar, haideti sa revenim la subiectul nostru. Nu am vrut sa fac o declaratie de natura politica.

Nimeni nu poate inca sa separe, cu adevarat, sanatatea publica de aspectele sociale si politice. In ciuda incercarilor de a trisa, liderii nostri politici nu pot modifica realitatea, care atesta ca intre sanatatea publica si calitatea mediului inconjurator exista o stransa legatura.In timp ce calitatea mediului nostru inconjurator ne influenteaza puternic starea de sanatate, exista un alt tip de mediu despre care as vrea sa vorbesc.

Nu il poti vedea, dar il poti simti. Este vorba despre mediul tau emotional. Si, in calitate de psihoterapeut, imi tot revine in minte un vers din muzicalul The Music Man (Muzicianul) –“ Lucrurile nu stau prea bine in River City”.Eu il numesc cancer emotional si, asemenea cancerului in general, poate fi mortal. Lasat la voia intamplarii, el poate distruge viata. Si, in cele din urma, el poate mutila, din punct de vedere psihologic, persoanele care nu fac alegeri potrivite pentru viata lor. In formele sale mai agresive, el poate distruge biologia celulara, generand boli fizice.

Desi pare o ironie, am descoperit ca acest tip de cancer emotional apare adesea in comunitatile spirituale, indiferent de credintele filozofice si/sau religioase ale acestora. Si exista o explicatie pentru acest lucru, la care ma voi referi putin. Dar, mai intai, as vrea sa intelegi contextul.

Meditatiile periculoase

Un prieten de-al meu, care locuieste in Santa Fe, New Mexico, a participat, in urma cu cativa ani, la o conferinta desfasurata intr-un magazin naturist cu produse homeopatice si pe baza de plante, pentru tratarea depresiei. La vremea respectiva, el insusi suferea de depresie, dar a fost uimit sa vada un public atat de numeros.

Locul era plin pana la refuz si, dupa estimarile sale, cam 90% din cei prezenti practicau meditatia, urmand diferite traditii spirituale. Iar dintre ei, mai mult de jumatate erau budisti practicanti!  Nu stiu ce crezi tu, dar mie mi se pare ca ceva nu prea e in ordine aici. Si, cata vreme urmeaza sa daram anumite mituri, dati-mi voie sa fiu foarte exact in ceea ce urmeaza sa va spun.

Pentru ca, in primul rand, eu practic meditatia. De fapt, am practicat diferite forme de meditatie, timp de peste patruzeci de ani. Si mai sunt si budist. Ei bine, de fapt sunt un budist tibetan neo-pagan si, un Taoist part-time, dar nu vreau sa intru in amanunte. Este suficient sa va spun ca eu cred ca stiinta invataturile budiste fundamentale sunt o descriere exacta a misterului pe care il numim constiinta.Deci, nu budismul sau meditatia in general ma deranjeaza, ci mai degraba modul in care sunt ele practicate.

Atunci cand le folosim pentru a patrunde in natura reala a mintilor noastre, ele sunt de o inestimabila valoare. Dar, cand sunt folosite pentru a evita adevarul emotional, ele sunt distrugatoare. Si nu conteaza cate plecaciuni faci, cate betisoare arzi, sau cat de mult stai in fund, in contemplare – acest tip de meditatie nu duce la Iluminare.Cred ca sala de curs era plina de practicieni ai meditatiei, fiindca ei foloseau meditatia ca pe un drog.Ei descoperisera ca pot folosi starile meditative ca pe o modalitate de a evita suferinta emotionala.

Majoritatea celor care meditaza si cad in aceasta capcana nu realizeaza faptul ca, de fapt, ei evita suferinta emotionala. Ei doar stiu ca se simt rau daca nu isi fac timp sa mediteze. Una este sa te bucuri de perspectiva pe care o capata mintea in meditatie si alta sa devii dependent de ea, ca sa te simti bine.Acest gen de cvasi-meditatie produce un efect de sedare asupra mintii, care amorteste sau diminueaza (pentru un timp) suferinta emotionala.

Acest lucru se petrece prin modificarea nivelului de serotonina din creier. Cu alte cuvinte, amortesti. Acum, nu ca as avea ceva impotriva atingerii unor stari mai inalte de constiinta, Doamne fereste, mai ales cand acestea se obtin prin intermediul sistemului nervos al cuiva. Dar nu asa poate fi patruns misterul mintii. Este pur si simplu o modalitate de a pluti pe culmi samsarice (ale iluziilor) auto-create.

Pentru aceia care nu cunosc termenul de samsaric, el se refera la cuvantul sanscrit – samsara – care inseamna lumea iluziilor. In budism, ceea ce nu este real este numit samsara. Deci, ceea ce vreau sa spun desprea acea stare este ca experienta de a fi amortit in meditatie este un extaz samsaric sau iluzoriu. El nu este real; este auto-creat.Si iata unde apare amagirea. Natura constiintei este extazul (sau ananda, in sanscrita).

Dar acest gen de extaz nu este acelasi cu starea produsa de efectul narcoticelor, pe care o experimenteaza unii oameni care practica meditatia. Extazul lui bodhicitta (mintea budica) are calitatea de a fi atat expansiv, cat si real. Absolut nimic nu este evitat. Sunt prezente toate aspectele sinelui, inclusiv cel emotional.In Meditatia de evitare – un termen pe care l-am inventat – cel care mediteaza isi narcotizeaza chimia creierului, pentru a evita experienta unei suferinte de natura emotionala.

Aceasta meditatie nu va produce nimic de valoare autentica – doar va poate ajuta sa evitati o experienta reala a sinelui vostru.Este normal sa vrem sa evitam suferinta. Toate organismele biologice au aceasta tendinta innascuta. Dar, atunci cand evitam constientizarea suferintei emotionale, diminuam lumina constiintei de sine. Iar pentru cineva care se afla pe o cale spirituala, acesta este un adevarat blestem.Meditatia de evitare este doar o cale de a evita constiinta emotionala, chiar daca aceasta sporeste cunoasterea de sine. Printre “oamenii spirituali”, o alta modalitate de a evita constiinta emotionala este serviciul in slujba altora.

Serviciul in slujba altora, pentru a evita constiinta de sine

V-am spus ca, in acest articol, voi darama unele mituri, asa ca dati-mi voie, ca din nou sa clarific ceea ce vreau sa spun. Nu vreau sa spun ca serviciul in slujba altora este bun sau rau. De fapt, eu cred ca el este crucial in evolutia spirituala. Este o forma a iubirii Divine (agape), care se exprima sub forma iubirii omenesti (filios).

Conform multor traditii ezoterice si mistice, Sursa turor lucrurilor (o puteti numi Dumnezeu, daca doriti) isi poate exprima iubirea pentru noi, numai prin intermediul nostru, al oamenilor. De aceea, noi suntem indispensabili pentru Divinitate. Fara noi,

Ea nu isi poate exprima iubirea infinita, in aceasta lume.Dar, pentru multi dintre cei aflati pe calea spirituala, serviciul oferit altora este o modalitate de a evita constientizarea propriilor lor dureri si/sau nevoi. De obicei, strategia actioneaza in mod inconstient, cu o constientizare palida sau o lipsa totala de constientizare.

Dar, concentrandu-ne asupra problemelor altor oameni, ne putem pierde cu usurinta si putem evita constientizarea propriilor noastre nevoi neimplinite.Se zice ca o imagine spune mai mult decat o mie de cuvinte, asa ca lasati-ma sa va descriu o situatie. Figura centrala este un vindecator puternic, ce mi-a fost prezentat de cativa dintre prietenii sai, care erau ingrijorati de starea sa de sanatate.

Era femeie si era un vindecator renumit in intreaga lume, iar oamenii veneau sa o vada, literalmente, din toata lumea. Desi vindecase multi oameni, era ea insasi bolnava. Avea atacuri inexplicabile de epuizare, desi testele medicale nu evidentiau nicio problema de natura fizica.

Vindecatorul ranit

Primul lucru care m-a surprins a fost infatisarea sa. Era, in mod evident, o femeie puternica, cu o uriasa putere de caracter si o minte ascutita. De asemenea, era frustrata fiindca nu fusese capabila sa se vindece pe ea insasi.Ea se opusese indemnurilor prietenilor sai de a ma intalni, dar un incident recent o convinsese sa faca o incercare.

Pe atunci, ea suferea in urma unuia dintre numeroasele episoade de epuizare si oboseala. In noaptea precedenta, niste oameni venisera la usa sa. Ei calatorisera de la mare distanta pentru a o vedea, iar unul dintre ei trecea prin socul unui diagnostic de boala terminala. In ciuda faptului ca era ea insasi epuizata, Lily (nu este numele sau real) s-a ingrijit de acea persoana toata noaptea, dar si in ziua urmatoare.Situatia s-a ambunatatit, iar persoana respectiva a supravietuit in mod miraculous. Cei trei vizitatori au plecat plini de recunostinta pentru incredibilul vindecator.

Lily era multumita ca servise vointei Spiritului, chiar daca ea era epuizata din punct de vedere energetic.Apoi, s-a “izbit de zid”. Orice vindecator care a dat prea mult din energia lui, intr-o sesiune de vindecare, stie ce inseamna sa te “izbesti de zid”. Este vorba de un blocaj energetic, care afecteaza sistemul nervos. Avea dureri in corp, se simtea slabita si avea febra.

Timp de cateva zile, s-a aflat intre doua lumi, prea slabita ca sa se poata da jos din pat sau sa se poata hrani. In timpul acestei calatorii launtrice, a avut o intalnire cu ea insasi. Stia ca, daca nu va schimba ceva in modul in care lucreaza, serviciul sau dedicat omenirii va sfarsi prin a o ucide.Adevarul in aceasta situatie era ca Lily nu stia sa spuna NU. Simtea ca oricine venise la usa ei fusese “trimis de catre Spirit/Dumnezeu”, iar ea trebuia sa lucreze pentru binele lor. Nu conta daca era zi sau noapte.

Nevoile acestor oameni aveau intaietate, chiar in dauna nevoilor propriilor sai copii, care isi exprimasera supararea fata de aceasta situatie; dar Lily pusese aceasta reactie pe seama toanelor de adolescenti.Am intrebat-o despre copilaria ei. “Ce legatura are asta?” – a intrebat.

Nu avea incredere in terapeuti si in concentrarea lor asupra trecutului. “Oricat ar parea de ciudat, eu vad ca anumite probleme din copilarie isi dau adesea arama pe fata mai tarziu, de-a lungul vietii”.“Am trecut prin chestii din astea, de mi s-a acrit!” – a spus ea.“Ei bine, atunci amuza-te pe seama mea. Promit sa nu dureze mult. Nu-mi trebuie decat sa-mi fac o imagine despre familia ta” – am replicat eu.Lily a inceput si-mi spuna ca mama sa murise cand ea avea noua ani.  Era cea mai mare dintre cei sapte copii si a preluat imediat rolul de mama pentru fratii si surorile sale. Cand se imbolnaveau, ea ii ingrijea zi si noapte. Atunci si-a descoperit Lily capacitatile vindecatoare.

Nu stia exact ce face, dar, cand isi punea mainile pe cineva care era bolnav, il facea sa se simta mai bine. “Asadar, Lily, te-ai simtit vinovata de moartea mamei tale?”“Ce vrei sa spui”?, m-a intrebat ea, pe un ton provocator.“Ei bine, am impresia ca ti-ai descoperit puterea de a vindeca, dupa moartea mamei tale si probabil ca regreti, cumva, ca nu ai stiut mai devreme despre acest dar, pentru a o putea vindeca“. “Dar nu aveam decat noua ani cand a murit”! Din vocea ei razbatea o suferinta evidenta.“Stiu, stiu.

Si chiar nu ai fi putut face nimic.” Am facut o pauza, pentru a lasa ultimele cuvinte sa-si faca efectul.Lily a inceput sa planga in hohote, si treizeci si ceva de ani de durere si suferinta suprimata au inceput sa se descatuseze.Dupa cateva minute, am continuat sa discutam. Devenise clar faptul ca Lily acumulase, pe nestiute, multa durere si frustrare, legate de amintirea mamei sale. Fiindca nu constientiza si nu recunostea aceasta suferinta emotionala, ea o proiecta asupra oamenilor care veneau la ea pentru vindecare.

Era obisnuita sa le poarte de grija altora. La urma urmei, ea incepuse sa faca acest lucru de la o varsta foarte frageda. Era clar faptul ca Lily ajutase sute de oameni. Dar, se abandonase pe ea insasi. Concentrandu-se peste masura pe suferintele altora, ea pierduse contactul cu propriile-i nevoi – chiar si cu simpla nevoie de a se odihni.Situatia era agravata si de remarcabila sa evolutie spirituala. Da, oricat ar suna de ciudat, dezvoltarea spirituala nu aduce, in mod obligatoriu, o stare de bine, psihica sau fizica.

Lily avea un profund simt al compasiunii pentru alti oameni si o dorinta profunda de a-i ajuta. Dar nu se includea si pe ea in ecuatie. In mintea ei, daca cineva suferea, nevoile acelor persoane erau de departe mult mai importante decat propriile-i nevoi, chiar si decat cele ale copiilor sai.Dar, o asemenea abordare pur si simplu nu este valabila in cazul fiintelor intrupate. Ca animale umane, noi avem nevoi reale, care trebuie onorate. In caz contrar, vom plati cu pretul suferintei fizice si/sau mentale. Lily nu avusese grija de propriile-i nevoi si platea pentru asta. Ea era o victima a cancerului emotional.

Cancerul apare adeseori atunci cand celulele se inmultesc haotic. Scapate de sub control, in cele din urma ele pot distruge celule sanatoase – si chiar pe gazda lor.Cancerul emotional opereaza in mod similar. Un tipar emotional nerecunoscut incepe sa prolifereze. In cazul nostru, tiparul lui Lily era grija fata de ceilalti, pentru a evita durerea pricinuita de moartea mamei sale. Problema nu era legata de faptul ca era vindecator, ci de faptul ca nu putea recunoaste cat de mult se poate darui altora.Sub rigorile blocajului emotional, ea nu avea dreptul sau permisiunea sa isi poarte de grija, in prezenta altor oameni aflati in suferinta.

Daca ar fi avut grija de ea insasi, ar fi parut “egoista”. Ba mai mult, folosirea timpului in scop personal, cata vreme altii sufereau, ar fi pus-o fata in fata cu emotiile ei nerezolvate, legate de moartea mamei sale. Iar toata situatia era si mai complicata, fiindca Lily credea in serviciul spiritual prin sacrificiu. Acesta este un vechi sablon spiritual, care ne-a insotit evolutia pe Pamant, de foate mult timp, iar Lily il acceptase ca parte a caii sale spirituale.

Eu cred ca sunt momente in care sacrificiul de sine poate fi un act de noblete – dar sacrificiul cronic si inconstient este, pur si simplu, o mare prostie.Intrucat Lily cauta o noua cale de a integra noile descoperiri in contextul dilemei legate misiunea sa de vindecator, ea trebuia sa ajunga la o intelegere mult mai matura a nevoilor personale, in raport cu nevoile altora. Daca nu reusea sa-si integreze nevoile personale, in viziunea pe care o avea despre ea si despre viata in general, in cele din urma, cancerul sau emotional ar fi ucis-o.

Dar, sa fie clar: tiparele emotionale nu ucid in mod direct, ci genereaza anumite comportamente auto-distructive. Daca Lily nu ar fi inceput sa-si consacre un anumit timp pentru a se odihni si relaxa, ea nu ar mai fi putut lucra si s-ar fi imbolnavit.In anumite cazuri, cancerul emotional se transforma, in cele din urma, in cancer la nivelul corpului fizic.

Pana de curand, mecanismul care transforma emotiile in boli nu era inteles. Dar, gratie activitatii Dr. Candace Pert si conceptului de neuropeptide, acest mister a putut fi explicat. Conform actualei teorii privind neuropeptidele, acesti puternici activanti biochimici interactioneaza cu receptorii de la suprafata celulelor. Conform Dr. Pert, emotiile reprimate sunt stocate in corp prin intermediul neuropeptidelor, iar amintirile sunt depozitate in receptorii neuropeptidici.

Terapeutii orientati asupra corpului fizic au observat de multa vreme ca trupul uman stocheaza amintiri. Iar acest gen de amintiri sunt stocate in corp, timp de mai multi ani.Imi amintesc de o demonstratie a unei tehnici de hipnoza, pe care am facut-o in cadrul unui seminar pentru profesionisti, acum cativa ani. Cand i-am sugerat unei tinere femei sa faca o regresie in timp, la o varsta mai mica, ea a inceput sa planga.

Dupa ce a revenit in prezent, am intrebat-o ce se intamplase. Ea a spus ca ajunsese in vremea pe cand avea sapte sau opt ani. Juca softball (NT: un fel de baseball, pe un teren mai mic si cu o minge mai mare si mai moale), cand a fost lovita peste fata cu bata. Tatal ei era antrenorul echipei, iar ea si-a amintit ca nu a plans dupa ce a primit lovitura. Tatal sau i-a spus, in drum spre casa, ca era mandru de ea, fiindca nu plansese.

In timpul starii profunde de hipnoza, ea a retrait durerea fizica a loviturii, ca si cum ar fi fost lovita din nou. Si trebuie sa stiti ca durerea nu a aparut ca o amintire, ci ca o experienta fizica ! Ba mai mult, a fost coplesita de intelegerea faptului ca tatal sau isi dorise un fiu si nu o fiica. Intreaga viata, ea incercase sa implineasca asteptarile tatalui sau.

In practica mea terapeutica, m-am aflat in prezenta a sute de oameni care au retrait dureri din trecut. Si, pe baza acestor douazeci si ceva de ani de experienta, pot spune ca teoria Dr. Pert este exacta. In timp ce majoritatea oamenilor nu sunt interesati in mod deosebit de biochimie si chestiuni similare, ca mecanisme ce se afla in spatele bolilor, ei sunt, totusi, interesati sa fie sanatosi.I-am dat acestui articol titlul de Cancerul emotional, fiindca eu cred ca emotiile toxice chiar se transforma in boli. Si, ca sa fiu si mai clar, nu cred ca toate bolile sunt generate de emotii negative nerecunoscute. Fara indoiala, unele dintre ele au cauze de natura fizica. Insa unele dintre ele isi au sursa in anumitele tipare emotionale, iar acest lucru nu poate fi mai clar decat in cazul formelor fizice de cancer.

Psihologia cancerului

Gratie realizarii a tot mai multe studii psihologice asupra pacientilor diagnosticati cu cancer, au inceput sa se contureze anumite tendinte fascinante.De exemplu, unii psihologi au observat faptul ca, din punct de vedere psihologic, femeile cu cancer de san au adesea tendinta sacrificiului de sine foarte pronuntata.

De asemenea, ele simt deseori ca nu au dreptul sa se ocupe de propriile lor necesitati. Ele au grija de nevoile celor din jur, cu mult inainte de a se gandi la ale lor, care raman undeva, pe planul doi. Iar multi dintre cei care sufera de cancer sunt adesea timizi si incearca intotdeauna sa fie “amabili”, indiferent de situatie.

Functia de baza a sistemului imunitar este de a distinge intre “sine” si “non-sine”. El face acest lucru, printr-o larga serie de procese, inclusiv in cazul receptorilor de la suprafata celulelor. Daca un corp strain invadeaza corpul – sa zicem, un virus sau o bacterie – sistemul imunitar trimite o multime de celule specializate, cum ar fi celulele ucigase T, celulele microfage s.a.m.d., la locul invaziei. Acesti micro-razboinici ii acapareaza pe invadatori si ii distrug.Ei bine, eu cred ca sinele nostru emotional trece prin procese similare cu sistemul imunitar fizic.

Functia imunitatii emotionale este, de asemenea, de a distinge intre sine si non-sine. Daca cineva este toxic sau vilent fata de noi, imunitatea noastra emotionala ne separa de el. Noi dispunem de simtul unei autonomii psihice sanatoase. Recunoastem faptul ca suntem fiinte separate si ca nu suntem obligati sa acceptam abuzurile nimanui.Dar acest lucru se intampla numai in cazul unui sistem imunitar emotional sanatos. Daca acest sistem este deteriorat, vom accepta abuzul sau manipularea din partea altora. In astfel de cazuri, nu suntem constienti de simtul autonomiei psihice si simtim ca nu avem alt drept, decat sa acceptam abuzul respective.

Abuzul poate lua multe forme. Abuzul fizic este evident, dar cel mental sau emotional sunt mai greu de observat. Insa elementele toxice ale abuzului – fie el fizic, mental sau emotional – sunt similare prin faptul ca toate sunt distructive pentru imunitatea emotionala.Joan (nu este numele sau real ) fusese abuzata sexual de tatal sau, care era, ce ironie!, preot. El avea o pozitie foarte sus pusa in cadrul unei congregatii mari si ducea, se pare, doua vieti diferite.

Cu toate ca abuzul fizic a incetat, cand Joan avea cam doisprezece ani, abuzul emotional a continuat. Dominatorul sau tata ii controla fiecare miscare si ii minimaliza orice realizare. Conform propriei sale aprecieri, Joan era fiica perfecta a preotului. Ea avea intotdeauna un zambet pe chip si stia oricand ce sa spuna, pentru a face pe cineva sa se simta bine.

Cand parintii lipseau de acasa, ea ii putea consilia pe enoriasii care aveau probleme.Pe tot parcursul anilor de liceu si de facultate, era foarte populara printre colegi si avea o multime de prieteni. Dar ii lipsea ceva. Ea fusese deconectata de propriile-i sentimente si, desi stia ce anume sa faca intr-o situatie din societate, nu avea nicio idee ce sa faca atunci cand era singura. Ea fusese pradata de simtul sinelui si nici cea mai buna companie a prietenelor sale nu putea compensa acest lucru. Pe cand era la facultate, Joan a avut doua sarcini nedorite, in afara casatoriei. A avortat primul copil, spre consternarea parintilor sai. Cand a ramas din nou insarcinata, s-a hotarat sa pastreze copilul.

Reflectand acum asupra acelei decizii, Joan mi-a spus ca, pur si simplu, nu ar mai fi putut suporta sa fie din nou judecata de catre parinti.Atat cat a putut spune, Joan a avut parte de o viata fericita. S-a maritat si a mai facut un copil. Lucrurile mergeau bine, cel putin la suprafata. Apoi, cand a implinit patruzeci de ani, Joan a inceput sa aiba o serie de vise.

Ele o bantuiau de vreo trei ani, avand intensitati si locatii diferite, dar tema era intotdeauna aceiasi. Era urmarita de o negresa. Femeia era foarte inalta si avea culoarea smoalei sau a celei mai intunecate nopti. Era infricosatoare si, deseori, isi arata dintii si scrasnea din ei. Si spunea mereu acelasi lucru: “Schimba-te, sau am sa te omor”! Dupa vreo trei ani de astfel de cosmaruri, visele au incetat. Dupa estimarile sale, Joan nu se schimbase mai deloc. Apoi, doi ani mai tarziu, Joan a fost diagnosticata cu cancer de san.

Negresa era un mesager din profunzimea fiintei sale, pe care nu il luase in seama. O anumita parte – partea autentica a lui Joan – era suparata. De aceea figura intunecata scrasnea din dinti, sasaind ca un sarpe. Mesagerul din subconstient anunta un pericol. Ceva trebuia schimbat, altfel viata nu avea cum sa mearga mai departe. Acel ceva care avea nevoie de schimbare era modul de viata al lui Joan, de a trai mai degraba pentru altii, decat pentru ea insasi.

In cele din urma, Joan nu a supravietuit bolii, in ciuda incercarilor de a o opri, pe cai medicale.Am mentionat acest caz, fiindca este un exemplu edificator a ceea ce eu numesc Cancer emotional si al pretului pe care acesta il poate pretinde.Simtul de sine al lui Joan fusese violat de catre tatal sau, iar imunitatea ei emotionala fusese deteriorata. La un nivel emotional profund, ea simtea ca nu avea dreptul de a alege altceva decat alegeau cei din jurul ei. Si, pe masura ce Cancerul emotional prolifera, ea se simtea tot mai lipsita de putere.

Relatiile sale semanau tot mai mult cu niste panze de paianjen. Avand anumite capacitati paranormale, Joan spunea ca putea simti adesea dorintele celor din jurul ei. Ea evita aglomeratia, fiindca dorintele conflictuale erau coplesitoare pentru ea.Ironia sortii a facut ca Joan sa dezvolte un cancer de san. Ea mi-a spus ca, de-a lungul anilor, se simtise ca o mama nestiuta a lumii. Joan nu a reusit sa descopere cum sa-si recastige simtul de sine si forta vietii pe care acesta o genereaza. Ea nu a fost capabila sa isi transforme lumea interioara, iar figura intunecata din subconstient a venit sa o ia.

Vindecarea cancerului

Un subiect comun in randul supravietuitorilor unor boli catastrofale, cum e si cancerul, este o trecere de concentrarea asupra nevoilor altora, la concentrarea asupra nevoilor personale. O schimbare atat de radicala in orientarea psihologica elibereaza, in mod evident, o uriasa energie vindecatoare.Probabil ca asemenea schimbari stimuleaza eliberarea de neuropeptide vindecatoare. Dar, oricare ar fi mecanismul psihologic, concentrarea asupra nevoilor personale reale inseamna vindecare.

Am o prietena care a trecut printr-o asemenea experienta, cu multi ani in urma. I se pusese diagnosticul de cancer in faza terminala si i se recomandase sa-si puna lucrurile in ordine. Ea s-a dus acasa si si-a anuntat familia inmarmurita, ca urma sa ii paraseasca. Le-a spus ca, intrucat viata ei se va sfarsi oricum, voia sa faca ceva ce isi dorise dintotdeauna – sa viziteze Japonia. A plecat la Tokio si a petrecut atat de bine vizitand Japonia si restul Asiei, incat cancerul a intrat in remisie!

Crearea imunitatii emotionale

Este binecunoscut faptul ca ne putem intari sistemul imunitar fizic, prin schimbarea stilului de viata. Dar este mai putin cunoscut faptul ca ne putem intari si sistemul imunitar emotional.Prima indatorire este sa recunosti ca suferi din cauza unui sistem imunitar emotional slab. Un sistem emotional sanatos se bazeaza pe capacitatea de a recunoaste nevoile reale (opuse dorintelor) ale cuiva, precum si permisiunea sinelui de a avea grija de cei aflati in dificultate. El include si un simt clar de sine, ca fiinta autonoma, separata de ceilalti.

Uneori, acest lucru le ridica probleme oamenilor aflati pe calea spirituala. Si acest lucru se intampla fiindca, de la nivelul inimii, noi recunoastem ca suntem cu totii Unul. Vedem ca exista o singura viata, o constiinta unica, ce traieste printr-o multitudine de forme. Atunci cand spatiul sacru al inimii este activat, exista un sentiment natural de interconectare cu ceilalti. Din perspectiva unui nivel mai inalt al constiintei, oricum nu exista un sine separat de nimeni.Si, in timp ce acest lucru este adevarat, este de asemenea adevarat faptul ca avem corpuri care sunt separate de alte corpuri. Iar inteligenta innascuta a sistemului nostru biologic ne cere sa onoram aceste deosebiri. Daca nu vom face acest lucru, ne vom imbolnavi. Sistemele noastre imunitare urmeaza aceasta lege irevocabila a naturii.

Sistemele noastre imunitare emotionale sunt supuse si ele rigorilor acestei legi. Daca nu constientizam elementele toxice din punct de vedere psihologic si nu le evitam, ne vom imbolnavi atat la nivel fizic, cat si emotional.

Deci, Cancerul emotional apare in urma violarii simtului de sine al cuiva, de obicei din cauza unui abuz. Si in timp ce abuzurile fizice, sexuale si emotionale poate fi recunoscut mai usor, exista o forma de abuz care, de obicei, trece neobservat. Eu il numesc abuz spiritual.In forma sa simpla, abuzul spiritual ne conduce pe o cale a uitarii de sine. Nevoile personale sunt inlocuite cu un ideal, care este perceput ca fiind mult mai maret decat propriul sine. Acest tip de furt spiritual capata felurite forme si nicio traditie spirituala nu este imuna la el.

Daca faci parte dintr-un grup sau ai acces la o cunoastere care neaga valoarea sentimentelor si/sau nu tine seama de nevoile tale, iti recomand sa “o iei la fuga”!Si spun acest lucru, fiindca, in limba engleza, radacina cuvantului “holy” (sacru) inseamna sa realizezi “whole” (intregul). Ceea ce ne intregeste este sacru, iar ceea ce ne risipeste este profanator. Responsabilitatea de a le reaminti oamenilor valoarea simtului de sine, prin cultivarea constiintei emotionale este o misiune sacra.

In cele din urma, ne putem proteja imunitatea emotionala, acordand atentia cuvenita nevoilor noastre. In primul rand, trebuie sa ne permitem sa recunoastem ca avem aceste nevoi. Iar in al doilea rand, trebuie sa gasim o cale de a integra nevoile noastre, in viata de fiecare zi. Aceasta nu este o sarcina usoara, mai ales intr-o societate care pare inclinata sa evite constiinta de sine. Poate exista o puternica presiune sociala, pentru a ca nevoile si sentimentele reale ale oamenilor sa nu fie constientizate, mai ales in “comunitatile spirituale”.

De exemplu, am descoperit ca cei care nu se simt bine cu propriile lor nevoi si sentimente au o reactie adversa si fata de nevoile si sentimentele altora.Ce poti face cu sentimentele tale, atunci cand ele difera de cele ale persoanelor din jurul tau? Si ce poti face daca nevoile tale difera de cele ale persoanelor din jurul tau? Acestea sunt intrebari cruciale, iar modul in care raspunzi la ele va avea un impact semnificativ asupra imunitatii tale emotionale.Pentru cei care au ales calea sacra de a-si onora sinele, nu exista o alta cale.

Trebuie sa-ti gasesti mijloacele prin care sa poti fi cinstit si sa-ti respecti nevoile, in conditiile vietii intr-o societate care descurajeaza constiinta de sine si onestitatea.Este greu, dar e cel mai bun lucru pe care il poti face.