Gregg Braden ne vorbește – video 2

DOI PAŞI SIMPLI PENTRU A-ŢI ACCESA INTELIGENŢA INIMII

Din seria de filme realizate şi prezentate de

GREGG BRADEN:

Traducere: Irina Cruceru

Când oamenii de ştiinţa încearcă să răspundă la întrebarea: „Cine sunt eu?” sau „Cine suntem noi?”, ei spun că ar trebui să răspundă mai întâi la alte şase întrebări subânţelese acesteia, pe care le numesc întrebări subsecvente referitoare la viaţa. Şi le consideră subsecvente deoarece, în cazul fiecărei civilizaţii atestată istoric, atunci când vine vorba de acest înţeles, ei consideră că răspunsurile la cele şase întrebări pot genera răspunsul la marea întrebare „Cine suntem noi?”

Salut! Sunt Gregg Braden, şi vă spun bun venit la vizionarea celui de-al 2-lea film din seria anunţată. În ultimul nostru material video, am explorat o întrebare foarte, foarte puternică: „Cine sunt eu?”

De 5.000 de ani, mulţi oameni din lumea noastră şi-au pus această întrebare, iar strămoşii noştri au răspuns la ea într-un mod care avea sens pentru ei, şi care, deşi nu era vorba de ştiinţă, lor le-a fost de folos, i-a ajutat să-şi clădească o viaţă mai bună, familii mai puternice şi comunităţi mai durabile şi mai sănătoase.

Noi trăim într-o lume modernă, occidentală, într-o lume a ştiinţei. Ştiinţa nu are decât cca. 300 de ani de istorie. Timp de 300 de ani, ştiinţa şi-a pus exact aceeaşi întrebare: „Cine sunt eu ca individ?” „Cine suntem noi la nivel colectiv?” Iar ştiinţa a dezvoltat o poveste bazată pe ceea ce credeau ei că ar fi adevărat. După cum am menţionat în materalul video anterior, noile descoperiri au răsturnat 150 de ani de gândire ştiinţifică, acea poveste ce ne-a tot fost spusă. Dar acum iese la iveală o nouă poveste, povestea ta şi a mea şi un nou înţeles despre cine suntem noi şi despre relaţia noastră cu lumea.

Despre asta vreau să-ţi vorbesc acum. Şi ce te invit să faceţi este ca pe fila albă a minţii tale, să vizualizezi o piramidă cu vârful în jos. Vom începe de la vârful acestei piramide cu fundamentul acestei întrebări şi vom continua cu fiecare dintre cele şase întrebări subsecvente mergând în sus, către baza piramidei răsturnate.

Prima întrebare este: „Care e originea vieţii?” „De unde vine viaţa ?”

A doua întrebare: „Care e originea vieţii umane?” Poate că viaţa umană nu vine din aceeaşi sursă din care provin celelalte forme de viaţă. Şi vom vorbi despre asta în câteva minute.

A treia întrebare: „Care e relaţia dintre noi şi corpurile noastre?” “Suntem separaţi de corpurile noastre?” „Suntem lipsiţi de putere când vine vorba de influenţarea şi starea de bine a corpurilor noastre sau se întâmplă altceva?”

Întrebarea a patra: „Care e relaţia noastră cu lumea de dincolo de corpurile noastre?” Seamănă foarte mult cu întrebarea precedentă, dar e vorba de noi şi de relaţia cu lumea din afară. “Suntem legaţi, cumva, de lumea aceea sau suntem separaţi şi lipsiţi de putere în influenţarea circumstanţelor vieţilor noastre?” „Sau lucrurile pur şi simplu se întâmplă fără niciun motiv?”

A cincea întrebare: “Ce relaţie avem cu trecutul?” “Oare avem o relaţie liniară cu civilizaţiile trecute sau, cu alte cuvinte, totul ni se întâmplă o singură dată?” Civilizaţia a apărut acum 5.000 de ani, iar la şcoală ni s-a spus că a fost o evoluţie liniară până la lumea sofisticată în care trăim astăzi. Asta înseamnă civilizaţie sau e ceva mai mult de-atât?

Intrebarea a 6-a (ultima întrebare): “Care e relaţia noastră cu natura?” „Care e regula fundamentală a naturii?”

Ei bine, acestea sunt întrebările pe care le foloseşte ştiinţa pentru a răspunde la întrebarea „Cine sunt eu?”

Dacă ai fost educat în occident, aşa cum am fost eu şi, probabil, cei mai mulţi dintre noi, în ultimii 150 de ani, am fost blocaţi în povestea ştinţifică a separării, a competiţiei şi a conflictului. Iar această poveste spune, dacă pornim din partea de jos a piramidei, că originea vieţii e asbsolut întâmplătoare. Şi ştim foarte bine că descoperirile din domeniul fizicii nu mai susţin această teorie. Ni s-a spus că originea vieţii umane e complet întâmplătoare, iar teoria evoluţiei a fost folosită pentru a justifica asta. Dar îţi voi arăta astăzi de ce această teorie nu mai e valabilă atunci când ne referim la fiinţele umane. Şi vreau să fiu foarte clar. Evoluţia e un fapt pentru unele forme de viaţă, iar ca geolog, pot recunoaşte acest lucru. Dar când e vorba de oameni, dovezile nu stau în picioare. Şi vom aprofunda acest subiect în câteva clipe.

În ceea ce priveşte următoarea întrebare, referitoare la relaţia pe care o avem cu corpurile noastre, am fost învăţaţi că suntem separaţi de corpurile noastre, că nu avem nicio putere de a le vindeca sau a influenţa ceea ce se întâmplă în ele.

Următoarea întrebare priveşte relaţia noastră cu lumea înconjurătoare. Şi ni s-a spus că suntem separaţi de restul lumii şi că nu putem avea nicio putere de influenţă asupra ei.

Întrebarea care urmează se referă la ceea ce am fost învăţaţi în ultimii 150 de ani în privinţa faptului că civilizaţia este liniară şi a evoluat o singură dată în ultimii 5.000, poate 5.500 de ani, din vremea Sumeriei străvechi şi până în timpul societăţii sofisticate în care trăim astăzi.

Cât despre ultima întrebare, în anul 1859, Charles Darwin a lansat o carte despre originea speciilor, în care definea ceea ce am crezut noi că e adevărata regulă a naturii: regula supravieţuirii celui mai puternic, şi citez exact ce scrie în cartea lui, care susţine că natura se bazează pe competiţie şi conflict. Şi dacă priveşti piramida, pe partea stângă, poţi scrie de la vârf în sus: „Ipoteze ştiinţifice false” şi poţi tăia tot ce s-a spus până acum, pentru că acum vorbim de o altă ştiinţă. Şi nu e părerea mea, nu sunt teoriile, profeţiile sau poveştile lui Gregg Braden. Nicidecum! Tot ştiinţa e cea care a răsturnat toate acele credinţe care ne-au fost impuse. Sigur că există o rezistenţă din partea mass mediei centrale în împărtăşirea noilor descoperiri în locuri publice, în articolele lor, în documentare TV. Suntem agăţaţi, poate nu tu sau eu, dar mediul academic e agăţat de vechea poveste. Noile descoperiri au demontat acum toate acele idei învechite.

Revenind la piramidă, ştim acum că originea vieţii nu e întâmplătoare, iar ADN-ul ne spune asta. Despre relaţiile noastre cu propriile corpuri  ştim acum că suntem profund conectaţi cu ele: gândurile, sentimentele, emoţiile, credinţele declanşează chimia în inimile şi creierele noastre, eliberând-o în corpul nostru, iar acele emoţii se bazează pe ceea ce simţim, pe percepţiile şi reacţiile noastre la ceea ce se întâmplă în vieţile noastre, în lumea noastră.

Trecem la următoarea întrebare legată de relaţia cu lumea de dincolo de corpurile noastre. Ştim acum că suntem profund conectaţi cu această lume. Iar ştiinţa îţi va spune acum că nu există niciun dubiu în lumea ştiinţifcă asupra faptului că suntem conectaţi unii cu alţii şi cu toate celelalte lucruri. Fizica cuantică ne spune acum că această legătură există. Întrebarea care se pune acum este: „Cât de profundă e această legătură?” „Cât de mult ne influenţează relaţiile dintre noi şi pe cele cu lumea care ne înconjoară?” Toate acestea trebuie explicate, şi asta voi face eu în seria mea de filme.

Este civilizaţia liniară? Nu! Noile descoperiri ne spun că civilizaţia e ciclică. Ultimii 5.000 de ani reprezintă un ciclu al civilizaţiei care, într-adevăr, a început acum 5.500 de ani, în Sumeria străveche. Însă dovezile arheologice au demonstrat un lucru acceptat de lumea ştiinţifică, şi anume că a existat un alt ciclu de 5.000 de ani înaintea acestuia, şi poate că a mai existat un altul înaintea lui. Aşadar, data de început a civilizaţiei este împinsă în urmă, până în ultima Eră glaciară, ba chiar înaintea ei. Această civilizaţie tehnologică este posibil să fi apărut cu 12.000 -15.000 de ani în urmă.

Ultima întrebare este o întrebare de forţă. Care este regula naturii? Am fost învăţaţi că regula fundamentală presupune competiţia şi conflictul. Şi asta ne-a spus ştiinţa de vârf a secolului XX şi până în secolul XXI. Adevărul e că există competiţie, şi o putem vedea cu ochiul liber. Dar natura se bazează pe cooperare, pe ceea ce biologii numesc ajutor reciproc. Când vedem competiţia şi conflictul peste tot în jurul nostru, este firesc să ne întrebăm cât de mult ne-am rupt de adevărurile cele mai profunde ale naturii.

Aşadar, considerăm că aceste lucruri – şi revenim la piramida noastră – reprezintă lentilele prin care percepem lumea, cu ajutorul cărora putem răspunde la întrebarea „Cine sunt eu?” Şi începem să ne vedem pe noi înşine ca fiind conectaţi unii cu alţii, cu corpurile noastre, cu lumea, într-o lume a colaborării, trăind într-o civilizaţie ciclică, ce are o istorie din care putem învăţa. Schimbarea e totul. Schimbarea e totul! De exemplu, orice segment din aceste viziuni diferite are o importanţă majoră în vieţile noastre. E vorba de această idee a evoluţiei: „De unde venim?”

Din anul 1859, de când a apărut cartea lui Darwin „Originea speciilor”, am fost învăţaţi că suntem produsul unui parcurs evoluţionist îndelungat, care a avut loc prin  mutaţii întâmplătoare. Când aceste mutaţii ne sunt de folos, le păstrăm, iar când nu ne sunt utile, ne lepădăm de ele. Dar evidenţele nu mai pot susţine această teorie. ADN-ul nu o mai poate justifica. Oamenii moderni, adică noi, au apărut pe planeta Pământ acum 200.000 de ani. Nu ştim cum sau unde sau de ce am apărut. Se pare că nu au existat paşi în evoluţia părinţilor noştri. Am apărut pur şi simplu brusc, cu tot ce aveam nevoie, cu un creier cu 50% mai mare decât primatele cele mai apropiate şi cu un sistem nervos avansat, dar şi cu o abilitate avansată de a vorbi, cu o abilitate deosebită a degetelor de a prinde şi face lucruri. Şi aici e cheia. Am apărut având acces la o reţea neuronală extinsă, fiind diferiţi de toate celelalte forme de viaţă, într-un alt fel de mod decât toate acestea. Şi ce înseamnă asta? Ce inseamnă pentru tine şi pentru mine o reţea neuronală extinsă?

În 1991, oamenii de ştiinţă au descoperit în inima umană 40.000 de celule specializate, numite „neurite senzoriale”. Sunt celule specializate, asemănătoare cu celulele creierului, dar nu se află în creierul din capul nostru, ci în inima noastră. Iar ele sunt atât de concentrate, încât au fost numite „micul creier” din inimă. De aceea e atât de important! Aceste neurite senzoriale au fost descoperite abia în 1991, iar informaţia a fost făcută publică în 1994, deci e o informaţie foarte recentă. Aceste celule specializate gândesc independent de neuronii din creierul nostru. Ele îşi amintesc, învaţă şi gândesc  independent de creier.  Cu toţii am învăţat să gândim, să simţim şi să ne amintim prin intermediul creierului nostru cranian.

Şi atunci, ce se întâmplă cu inima noastră? Tu ştii cum sa accesezi limbajul inimii tale? Tu poţi capta înţelepciunea, intuiţia inimii tale? Ştii care este acest limbaj? Asta e frumuseţea acestor descoperiri când le priveşti în totalitatea lor. La şcoală, am fost învăţat că creierul este organul-maestru al corpului. Probabil că şi tu ai fost învăţat la fel. Şi desigur, creierul e important. Dar acum ştim că creierul primeşte multe dintre instrucţiunile care ne spun ce să facem de la inimă. Deci inima transmite semnale către creier, iar acesta reacţionează la acele semnale. Şi e cu adevărat interesant, pentru că acum ştim că putem funcţiona cu ajutorul creierului, putem gândi, învăţa şi ne putem aminti doar prin intermediul creierului; dar sunt anumite culturi şi tradiţii care au învăţat de când s-au născut să facă opusul acestui proces. Adică, ei gândesc, învaţă şi îşi amintesc, interpretează lumea exterioară prin inimile lor. Asta fac copiii, şi abia apoi încep să interpreteze lumea prin intermediul creierelor lor. Şi putem beneficia de ambele posibilităţi. Ne putem armoniza inimile şi creierele. Putem acorda sistemul nervos din inimile şi creierele noastre. Putem acorda neuritele senzoriale din inimă cu neuronii din creier, şi vorbim despre două organe, vreau să fie foarte clar. Două organe şi o singură reţea neuronală puternică. Iar când facem acest lucru, când ne acordăm inima cu creierul, două organe şi o singură reţea neuronală puternică, deschidem uşa unor experienţe extraordinare, despre care am auzit de la călugări, de la şamani, din tradiţiile indigene străvechi. Experienţe pe care le-am considerat adeseori mistice, posibile doar în cazul unor oameni cu abilităţi speciale. Ştim acum că acest lucru nu e adevărat. În urmă cu 200.000 de ani, noi am apărut pe Pământ având această reţea intactă. Ea nu s-a dezvoltat treptat, de-a lungul unei lungi perioade de timp, ca un proces evolutiv. Iar asta înseamnă că noi suntem dotaţi cu aceste reţele, am fost meniţi să trăim astfel de experienţe şi să le folosim în viaţa noastră de fiecare zi.

Şi ce aş vrea să fac în timpul care ne-a mai rămas din această prezentare, să trăim o astfel de experienţă, să vedem cum putem accesa această uşă ce duce către toate capacităţile visate: o intuiţie profundă, accesarea subconştientului, premoniţie. Toate aceste capacităţi rezultă din abilitatea de a pătrunde în inimile noastre. Şi asta nu e o surpriză, pentru că ne referim la neuritele senzoriale.

Dacă te-aş invita să pătrunzi în inima ta, ai şti ce să faci? Ai şti cum să faci acest lucru? Sunt oameni care îmi spun că nu-i nicio problemă, că ei ştiu cum să meargă în inima lor. Dar când facem teste în laborator, descoperim că noi, occidentalii, suntem atât de condiţionaţi (ca populaţie în general), să trăim în creierele noastre, încât atunci când ni se cere să ne deplasăm în inimile noastre, rămînem tot în creier, gândindu-ne cum ar fi dacă am fi în inimă, însă rămânând centraţi în creier. Creierul face asta. Eu am avut norocul să petrec mult timp alături de popoarele indigene, de fraţii şi surorile noastre din acele mânăstiri, din jungla Yukatan-ului, din munţii Anzi. Pentru că şi ei îşi pun aceleaşi întrebări şi urmează acelaşi proces ca şi noi, atunci când încercăm să ne acesăm inimle. Şi ei au trebuit să înveţe. Şi ceea ce citim în diverse texte străvechi şi în cărţi nu e acelaşi lucru cu a sta efectiv alături de un călugăr, o călugăriţă sau un şaman, în mânăstirile lor, în locurile lor sacre, privindu-i în ochi şi întrebându-i: „Cum faceţi voi asta?” „Cum ajungeţi voi în inimile voastre?”

Haide să facem acest lucru. Să folosim acest prilej împreună. În acest moment intim. Şi să începem cu primul pas al procesului, care deschide uşa către această experienţă mistică uimitoare, dătătoare de putere, extraordinară. Să mergem în inimile noastre.

În primul rând, te-aş invita să închizi ochii, să-ţi muţi atenţia de la lumea exterioară, în lumea ta interioară. Acesta e un semnal foarte puternic pentru corpul tău. Acesta e primul pas. Un semnal foarte puternic că, acum, îţi aduci conştienţa şi te concentrezi înlăuntrul tău. Iar apoi, te voi invita să-ţi muţi concentrarea din minte în inimă. Iată de ce perspectiva indigenilor e atât de puternică. Pentru că ceea ce spune familia noastră indigenă e faptul că trebuie să atingem centrul inimii noastre cu blândeţe şi într-un mod care ne este confortabil (poate fi aşezarea palmei deasupra chakrei inimii, aşa cum vedem în orientul apropiat sau în jungla Yukatan-ului, unde oamenii se salută în acest fel, sau în modul în care fac buddhiştii acest lucru, făcând o mudra prin unirea palmelor şi atingerea centrului inimii cu palmele unite în dreptul acesteia, sau prin atingerea cu indexul a centrului inimii).

Şi de ce facem asta? Pentru că ori de câte ori corpul nostru simte senzaţia atingerii, atenţia se mută automat în acel loc. Atenţia se concentrează pe locul unde simţim senzaţia respectivă. Aşadar, când atingi centrul energetic al inimii, atenţia se mută din creier exact acolo unde atingem chakra inimii. Cheia începutului acestui proces care ne centrează în inimă este (şi am găsit-o în comunităţile indigene) ca odată ce suntem în inimile noastre, să începem să respirăm puţin mai lent decât de obicei. Cum e confortabil pentru tine. De exemplu, inspiri timp de 5 secunde şi expiri timp de 5 secunde. Această acţiune simplă îi trimite un semnal foarte puternic corpului tău. Pentru că singurul moment în care îţi încetineşti respiraţia – 5 secunde inspiri, 5 secunde expiri – este acela în care te simţi în siguranţă. Când simţi că eşti într-un loc sigur. Acest semnal de siguranţă te ajută să creezi din inimă pătrunzând în corpul tău şi schimbându-ţi chimia corpului (şi vom vorbi mai mult despre asta în seria de filme anunţată).

Ce am făcut de fapt? Ne-am mutat conştienţa din minte în inimă şi am respirat puţin mai lent, ca şi cum respiraţia s-ar fi făcut în inima noastră. Pentru o scurtă vreme, fă acest lucru împreună cu mine.

Acum, fiind în acest spaţiu – şi vorbim de începutul procesului, care e foarte important, fiindcă dacă nu reuşim să pătrundem în inimile noastre, ceilalţi paşi nu vor avea acelaşi impact – aminteşte-ţi de acele neurite senzoriale care gândesc, simt şi îşi amintesc. Îţi voi cere să-i pui inimii tale o întrebare, orice întrebare, ceva ce îţi doreşti să ştii dintotdeauna şi pe care, de fiecare dată când ai pus-o altor persoane, ai primit diferite răspunsuri. Tu nu ştii care e răspunsul corect sau greşit, dar eşti tras într-un milion de direcţii şi nu ştii ce să faci. Aşa cum mi s-a întâmplat mie când nu ştiam dacă e bine sau nu să părăsesc lumea corporatistă şi vroiam să ştiu cum e mai bine pentru mine. Când am intrat în spaţiul inimii, am ştiut ce trebuie să fac.

Inima ştie, iar dacă eşti în inima ta chiar acum, accesezi 40.000 de neurite senzoriale care gândesc, simt şi îşi amintesc individual şi independent de cele ale creierului. Pune-i inimii tale o întrebare……Şi nu va dura mult până când vei primi răspunsul, pentru că inima ta nu-ţi va spune o poveste. Inima răspunde prin afirmaţii scurte şi precise, fără frică şi fără să judece, într-un mod care să aibă sens pentru tine.

Observă cum te simţi atunci când cobori din minte în inimă, închizi ochii  şi începi să respiri în alt ritm. Ce e diferit faţă de lumea ta obişnuită? Acest lucru va fi important pentru tine când vei vedea următoarele filme pentru că acest proces deschide uşa către posibilităţi extraordinare.

Îţi mulţumesc pentru atenţie şi pentru că mi-ai îngăduit să-ţi împărtăşesc această străveche înţelepciune indigenă atât de preţioasă de a fi tu cu tine, în lumea ta interioară. Ce va urma când vom aborda aspecte şi mai profunde? Cum vom ajunge din inimă să deschidem calea către intuiţie? Şi ce va însemna asta pentru viaţa noastră de fiecare zi?

În materialele video care vor urma, vom pătrunde şi mai adânc în tainele acestei cunoaşteri.

Mulţumesc foarte mult!

http://www.learn.hayhouseu.com/wiredtothrive-video2-accessyourhearts?utm_medium=email&utm_campaign=email_course_braden_wired_to_thrive_2016_US&utm_source=16808896_wttus&utm_content=6816&utm_id=6816