Interviu cu Tom Kenyon – partea a II-a

Partea a doua:

despre channeling și munca personală

Traducere: Ana Nicolai

Pentru a urmări interviul, https://www.youtube.com/watch?v=Xsgsar-pNFM

NewRealities/Realități Noi – Alan Steinfeld

Alan Steinfeld: Bun venit la New Realities. Sunt Alan Steinfeld, iar în acest interviu vorbim despre evoluția conștiinței noastre. Simt că intrăm într-o perioadă în care se trezesc diferite niveluri ale omenirii. Iar invitatul din seara aceasta, Tom Kenyon, face parte într-o mare măsură din această trezire.

 Tom Kenyon: Viața aceasta este o clipire din ochi, în fluxul cosmic.

 AS: În clipa de față nu clipim din ochi, suntem aici. Dacă nu te deranjează să împărtășești, ce faci tu, cum mărești tu acest sentiment plin de iubire, în viața ta cotidiană? Trăiești în lumea reală, cum emani acel sentiment?

 TK: Diferă de la o zi la alta și, sincer vorbind, are de-a face cu starea mea sufletească și cu ceea ce s-a întâmplat. Uneori dispozițiile sunt atât de intense, încât vibrația iubirii, aprecierea dispar. Totul e îngrozitor, așa că e nevoie să-mi revin, să iau ca punct de referință cele spuse despre apreciere de hathori, de Heart Math Institute și alte cercetări – „trebuie să găsesc ceva pentru care să simt apreciere (agitându-se și uitându-se prin jur în căutarea a ceva!), dar în clipa de față totul e nașpa, chiar și canapeaua asta! Dumnezeule, încotro să mă îndrept ca să simt nenorocita aia de apreciere?”

 AS: (râzând) Câtă nebunie

 TK: Este o parte nebună, dar e profesorul meu cel mai bun. Avem întotdeauna nevoie de cineva care să ne spună că facem lucrurile anapoda. Asta e ceea ce facem unul pentru celălalt. În ceea ce mă privește, ca să-ți răspund la întrebare, starea efectiv mi se schimbă de la o zi la alta, dar este o starea atotcuprinzătoare cu care observ că lucrez, lucrând prin intermediul straturilor mele, incluzând expresiile mele de vibrație mai înaltă, care, un aspect foarte important, să ajungă la o înțelegere cu expresiile mele de vibrație mai joasă; să nu mă dezbin, ci să cuprind cu conștiența întregul spectru și să fac tot ce pot mai bine pe moment.

 AS: Asta îmi amintește de cuvintele lui JZ Knight, în timpul unui interviu: „Știi, am în mine un idiot numit personalitate.”

 TK: (râzând) Eu îi spun idiotului din mine Bou, „Don Bou”.

 AS: În conștiența ta, care este foarte extinsă, constați că stările sufletești pot fi observate, fără să le dai frâu liber?

 TK: Sigur că da. Și este, sincer vorbind, o artă să le observi și să le dai voie să se transforme.

 AS: Fără să acționezi potrivit lor; adică dacă ești furios, nu înseamnă că trebuie să lovești pe cineva.

 TK: Exact. Uneori e bine să lovești în ceva.

 AS: Da, dar poți doar să o observi?

 TK: Da. În ce mă privește, asta mă duce cu gândul la teorema lui Bell și mecanica cuantică – totul este intercorelat, fără să fie nevoie să te îndrepți spre tradițiile spirituale. Unele din ele, cum ar fi dzgogchen, vorbesc foarte frumos despre asta, fiind în deplin acord cu ceea ce spune mecanica cuantică. Fizica cuantică spune că în procesul studierii particulelor mici, precum atomii, lumina se va manifesta sub formă de particulă sau de undă, în funcție de ceea ce face cercetătorul la momentul respectiv. Dacă el studiază lumina ca particulă, lumina se va manifesta astfel, iar dacă o studiază ca undă, lumina se va manifesta ca atare. În psihologia umană, simplul fapt de a observa ceva cu detașare produce o modificare în configurarea neuronală. Iar aceasta este puterea care duce la transformare de sine. Prin urmare sunt de acord cu cele spuse de tine.

 AS: Nu spun că este ușor.

 TK: Uneori e ușor, alteori este greu.

 AS: Dar asta este lucrarea ta – să te ocupi de acele lucruri. În principiu, asta spui că reprezintă lucrarea.

 TK: Controversa pe care o am, legată de persoanele din mișcarea de dezvoltare personală, este că ele vor ca totul să fie mereu minunat și frumos și nu se ocupă de propriile câmpuri de vibrații mai joase din natura lor, pe care le exprimă inconștient, fără cunoștința lor, ori fiind plini de agresivitate pasivă față de alții. Și îți spun că comunitatea spirituală este plină de vipere și de manifestări ale agresivității pasive.

 AS: Da, pentru că așa cum am vorbit mai înainte, ele nu sunt dispuse să se ocupe de umbră, de dispozițiile proaste. Atunci când au o astfel de dispoziție vor spune că totul e grozav, fără să pătrundă de fapt în interior și să recunoască motivul pentru care se simt neplăcut.

 TK: Eu cred că motivul are parțial de-a face cu felul în care ne-au hrănit religiile și tradițiile noastre spirituale. Pentru că multe persoane – nu toate, pentru că există persoane pline de resurse care s-au ocupat de aceste lucruri – spun că tot ceea ce vor sunt lumile divine, să intre în ele și să uite de toate celelalte.

 AS: Astea-s aiureli.

 TK: Da, dar cei care adoptă această atitudine își neagă manifestările inferioare, pentru că există vinovăție și rușine legate de faptul de a avea ceva care nu cadrează cu felul în care ele cred că ar trebui să fie un bun budist, catolic sau altceva.

 AS: Și în multe tradiții orientale există această lipsă, acea latură întunecată.

 TK: Da, și asta ne conduce la chestiunea gurului. În numeroase tradiții, gurul trebuie venerat. Există însă o înțelegere eronată. Alte tradiții spirituale orientale spun că gurul este o verigă către descendență, iar energia descendenței vine prin el spre tine, fapt care din experiența mea este absolut corect. Dar nu se face nicio distincție între guru și persoană. Atunci când gurul se dă la o parte din cale, poate fi un canal ce conduce la mii de ani în trecut, dar el are și o personalitate. Prin urmare, un discipol sau un chela care și-a dat puterea personală gurului, nu mai are niciun discernământ. În acel moment, lama dinga-dang-dong…

 AS: Am văzut de multe ori asta și sunt întru totul de acord. În clipa de față îți oferă o transmisiune, iar în clipa următoare vrea să facă sex cu tine.

 TK: Da. Lucru care pentru discipol este foarte derutant…

 AS: Deoarece  el crede că e același lucru.

 TK: Da, că este o onoare să fii ales de guru pentru avea o relație intimă cu el, în loc să discearnă ceea ce are nevoie și vrea ca persoană, separată de autoritatea spirituală.

 AS: În India sunt multe scandaluri pe tema asta.

 TK: Oh, da!

 AS: Dar chiar și în cadrul instituției bisericii se întâlnește acest gen de abuz.

 TK: O, Dumnezeule, da.

 AS: E necesar să fim instruiți cu privire la ce este personalitatea și ce înseamnă acele energii. Avem nevoie de cursuri și de înțelegerea dezvoltării egoului, a detașării lipsită de ego, ce aduce aceste energii mai înalte. Ceva de genul ăsta.

 TK: Da. Și oricine urmează un învățător spiritual, o putere spirituală dintr-o tradiție spirituală, care este gurul, are nevoie de capacitatea de a sesiza vibrațional diferența între momentul în care are loc o transmisiune autentică corectă și momentul în care ea este contaminată de infestări și fixații ale egoului. Iar dacă discipolul nu poate face asta, se află pe un teren primejdios.

 AS: Mi-ar place să fac cursuri pe tema discernerii acestui lucru. Nu vreau să spun că aș fi un expert, dar m-am aflat în multe situații în care învățătorii sau gurul depășesc o limită, moment în care e timpul să le spui mulțumesc și să pleci.

 TK: Da, așa-i. E bine să știi acest lucru.

 AS: Un alt lucru pe care aș vrea să-l discut cu tine este ideea asta de transmitere prin channeling. Știi, organizezi un eveniment undeva și vreau să știu cum le chemi pe aceste ființe? Ce ai de făcut ca să te dai la o parte din cale ? Sau ele efectiv bat la ușă și-ți spun: „Suntem aici!”

 TK: Bat la ușă și-mi spun „suntem aici.”

 AS: Dar tu le chemi vreodată?

 TK: Dacă am nevoie. Atunci când organizez un eveniment este deja stabilit dinainte care va fi energia, în general. Dar în clipa în care ajung acolo ea se schimbă adesea. Punctul central, ființele cu care voi lucra sunt deja acolo. Uneori am experiența – iar persoanele cu capacități extrasenzoriale mi-au spus că le pot vedea, atunci când suntem la aceste ateliere de lucru – că scena se aglomerează mult de ființe. Ele se aliniază, iar eu, la nivel neurologic, intru într-o stare receptivă. Atunci când persoana care transmite prin channeling intră în experiența de channeling, creierul trebuie să se modifice.

 AS: Cum ajungi acolo? Folosești ceva?

 TK: Pur și simplu știu cum s-o fac. Fac asta de 35 de ani, este ca un reflex, o aptitudine a creierului, cum ar fi să înveți să dactilografiezi. Când ai dobândit suficientă experiență nici măcar nu te mai uiți la degete.

 AS: Am înțeles. Pentru a ajunge acolo e necesară o stare a minții.

 TK: Ceea ce se întâmplă din punct de vedere neurologic este că creierul își mărește activitatea alfa. Sunt mai relaxat, am atenția îndreptată spre interior și exterior, fiind conștient de ceea ce se întâmplă în sală, dar am și acces la lumile mele interioare. Iar în aceste lumi interioare pot vedea aceste ființe că se apropie de mine.

 AS: Efectiv le vezi că se apropie.

 TK: Le văd prin clarvedere, simt că se apropie energia lor, calitatea conștiinței care sunt ele. Ele intră în câmpul meu, apoi eu transmit aceste sunete. Sunetele se răspândesc în sală, apoi câmpul energetic pătrunde în sală. Iar acesta este un fenomen interesant. Prin anii 80, șeful Departamentului de Psihologie de la Universitatea din Georgia mi-a cerut să-mi ia un interviu – el intervieva diverse persoane pe tema conștiinței. Erau prezenți 3 cameramani și un machior care-ți punea tot felul de farduri pe față, iar eu nu mă mai aflasem până atunci într-un asemenea mediu. Machiorul se ocupa de machiaj, apoi era inginerul de înregistrare, cu echipamentul lui foarte complex. Și nu voi uita niciodată cele întâmplate. În timpul interviului am fost întrebat: „Tom, ai vrea să ne faci acum o demonstrație cu bolul de cristal și energia hathorilor ?” „Sigur că da”, am răspuns. Am început să cânt la bol și am văzut extrasenzorial că energia s-a îndreptat direct în camera de filmat din față. M-am uitat pe lateral și am observat că energia nu se îndreptase spre camerele instalate acolo. Asta e ciudat. Pentru că atunci când te afli în starea alfa poți fi conștient de lucruri din jurul tău de care nu ai fi conștient dacă te-ai afla într-o stare cerebrală mai profundă. Am văzut energia îndreptându-se direct în camera de filmat. Tipul care manevra camera era din La Jolla – un tip cu păr lung care practica surfingul. După ce am terminat de cântat la bol l-am văzut pe tip făcând: „Măiculiță!” Și s-a sprijinit cu spatele de perete, lăsându-se să alunece în jos și spunând: „A fost su-per!” Apoi am auzit un strigăt de la inginerul de sunet care tremura de uimire și mi-a spus: „N-o să-ți vină să crezi! Am văzut pe osciloscop bolul tău de cristal. Forma bolului de cristal a apărut pe osciloscopul meu!” Fiind mereu sceptic, deoarece în stările modificate fac întotdeauna apel la logică, am spus : „Hai să facem un experiment. Să derulăm caseta video înapoi și apoi să o lăsăm să meargă, ca să vedem dacă mai apare.” Pentru că eram curios dacă va apărea iar. Am derulat caseta și n-a reapărut. Ceea ce cred că s-a întâmplat este că inginerul de sunet care asculta sunetele – el nu vedea ce se întâmplă – a devenit antrenat, a intrat și el într-o stare modificată de conștiință și a avut halucinații…

 AS: Uau! Sau poate se afla la un nivel mai înalt…

 TK: E o enigmă interesantă… Ceva s-a întâmplat, care nu a reapărut în momentul în care am derulat caseta video. Efectul de câmp al sunetului a acționat deci în planul exterior casetei video. Mă refer la faptul că atunci când lucrez cu sunetele există acest efect de câmp, ce se îndreaptă în afară. Este un câmp de vibrație atât de înaltă, încât nu există sunet. Tradițiile străvechi îl numesc sunet neauzit, însemnând că are o vibrație foarte înaltă. El se îndreaptă în afară și are impact asupra oamenilor. Deci nu sunetul a produs o modificare în osciloscop, ci energia. Aparatul a fost influențat de energia efectului câmpului emanat. Asta s-a întâmplat. Atunci când lucrez, experiența mea este că există sunetele care vin prin mine și de asemenea un câmp energetic ce se răspândește din câmpul meu în exterior.

 AS: Încotro crezi tu că duce munca ta, a hathorilor? Și noua conștiință, încotro ne îndreptăm?

 TK: Pentru mine este ceva complex.

 AS: Încotro mergi, tu personal?

 TK: Explorez la un nivel cu mult mai profund decât mi-am imaginat vreodată relația dintre bărbat și femeie, energia îndoită dintre mine și soția mea, Judi, și ușile pe care relația le deschide. Este ca o trecere la o înțelegere mai profundă despre relația dintre mine, ca bărbat, și o femeie pe care o iubesc. Iar lucrurile care apar și teritoriul din mine nemaicercetat până atunci și pe care îl analizez acum îmi dau oportunitatea – în ghilimele (râzând) – să devin conștient de ele și să le transform, împreună cu puterea pe care o deține acest lucru.

 AS: Ai putea împărtăși un pic despre asta, căci sunt curios? Doar dacă nu vrei să vorbești. Sunt curios să aflu despre acel teritoriu ce se dezvăluie în tine. Pentru că este nou.

 TK: Ceva se întâmplă atunci când o persoană trăiește cu o femeie puternică. Consider că femeile sunt îngrădite de societatea noastră. Există doar două tipare: Fecioara sfântă sau prostituata.

 AS: Eu cred că asta se schimbă în prezent.

 TK: Da, nu știu care o fi procentajul, dar există un tipar adânc înrădăcinat, că dacă femeile sunt puternice, ele sunt răutăcioase ș.a.m.d. Femeii nu i se permite să se exprime. Să formulez ideea astfel: lărgimea de bandă în care femeia să se exprime în plan social este mai îngustă decât în cazul bărbaților. Bărbații au o bandă îngustă în special în privința deschiderii, vulnerabilității emoționale – cum să fii bărbat și să ai totuși delicatețe, deschidere și, foarte important, cum să rămâi bărbat și să fii atent la relațiile dintre oamenii din jurul tău și să le integrezi ca pe o parte din ecuație, în loc să ieși în față ca o gorilă alfa și să te bați cu pumnul în piept.

 AS: Adică cum să ne dezvoltăm un corp emoțional sensibil…

 TK: Da, ca bărbați, asta e călătoria noastră. Călătoria multor femei este cum să se elibereze, pentru a-și manifesta puterea reală. Ca să-ți răspund la întrebare, furnalul, topitoria relației dintre o femeie puternică și eu este experiența care aduce cele mai multe transformări în personalitatea mea. Apoi, alte domenii pe care le studiez, biofotonica, transgenetica, acestea vin și ele în prim plan, lucrând în prezent la ele. Prin urmare sunt 3 domenii.

 AS: Știi, cred că este cu adevărat interesant, pentru că în timpul fuziunii dintre bărbat și femeie cred că există potențialul pentru o emanație biofotonică, la un anumit nivel. Despre asta cred că este vorba în povestea relatată despre Iisus și Maria-Magdalena. Acel nivel al lucrării este captivant.

 TK: Este captivant, provocator, este profund, intens, este totul.

 AS: Este munca care te reprezintă și lucrezi la dezvoltarea ta de sine.

 TK: Da. Apoi explorez preceptele fundamentale din dzogchen.

 AS: Din dzogchenul tibetan?

 TK: Da. Lucrez la felul în care acea perspectivă este foarte compatibilă cu mecanica cuantică și acel efect de câmp – toate acestea prezintă un interes foarte mare pentru mine.

 AS: Ce poți spune despre munca ta cu hathorii? Simți că ai reușit să-i cunoști mai bine – îi știi de 35 de ani… Ei au personalitate?

 TK: Oh, da. Lucrez cu 13 hathori.

 AS: Și-l cunoști pe fiecare în parte?

 TK: Da.

 AS: Simți că te apropii mai mult de ei, într-un fel? Cum arată?

 TK: Mă apropii de ei atât cât îmi doresc (râzând).

 AS: Nu vrei să te apropii mai mult de ei? Nu ți-ar place să bei ceva cu ei (râzând)?

 TK: Îmi place băutura.

 AS: Dar cum arată ei?

 TK: Mi s-a spus că pe lângă aceștia 13, în civilizația lor mai există milioane de hathori. Pe cei 13 cu care lucrez îi văd prin clarvedere, îi aud prin clarauz…

 AS: Și îl recunoști pe fiecare individ.

 TK: Da, pe fiecare, dar unul dintre ei este cel mai inteligent, fiind cel cu care vorbesc.

 AS: (râzând) Nu știu ce ar spune ceilalți…

 TK: Toți ceilalți știu acest lucru și au nevoie să îl consulte. Dar este interesant că atunci când transmit un mesaj, uneori, după transmiterea lui, când Judi și eu le punem întrebări, ei fac o pauză și-mi spun că trebuie să aibă o ședință, ca să ajungă la un consens. Au opinii diferite, iar asta e foarte interesant.

 AS: Oho, chiar interesant.

 TK: Așa cum am pomenit mai devreme, atunci când intri în dimensiuni mai înalte, nu înseamnă că totul e minunat și perfect, ci doar că ai o altă viteză de vibrație și ai ocazii favorabile, pe care nu le ai atunci când te afli în vibrații mai joase. Dar există în continuare provocări. Prin urmare, ei au dezacorduri reale. Uneori trec câteva minute și nu se întâmplă nimic, pentru că poartă discuții, pe care uneori le ascult, iar alteori nu.

 AS: Cred că toate astea sunt foarte fascinante. Te afli într-o poziție unică, dezvoltând o relație reală cu aceste ființe. Se poate să te mai fi întrebat asta… suntem aici ca să intrăm în acele dimensiuni și să stăm de vorbă cu aceste ființe, adică noi toți, ca și civilizație? Nu ne îndreptăm oare spre așa ceva?

 TK: NU ȘTIU.

 AS: Nici eu.

  TK: Hathorii au spus că ne aflăm într-un proiectil evolutiv sau o proiecție și că suntem sămânța unui nou tip de ființă umană. Și este ceea ce se întâmplă – au loc mutații genetice ce schimbă natura omenească. Ei spun că ajungem într-un loc din care oamenii, în plan colectiv, vor fi conștienți de alte ființe, alte dimensiuni, alte realități. Timpul și spațiul vor fi percepute într-o manieră mai fluidă decât acum. Ei au numit-o a cincea stare. Unii oameni sunt deja acolo. Hahorii spun că ne îndreptăm într-acolo în plan colectiv, ca un val. Există însă un moment din viitor în care majoritatea oamenilor vor avea o experiență de zi cu zi a dimensionalității, a altor ființe, a altor planuri de existență, în timp ce trăiesc în continuare într-un corp.

 AS: Ei spun cât de departe în viitor este acest moment?

 TK: Nu.

 AS: Dar tu ești acolo, în momentul în care intri în stările tale…

 TK: Da, multe persoane care ne urmăresc acum se află probabil în acele stări, atunci când intră într-o stare de conștiință modificată.

 AS: Da, dar trebuie să depășim foarte mult din dogmatismul existent în religiile, în educația, în psihologia noastră…

 TK: Oh, Dumnezeule, daa… este o cutie.

 AS: Pentru că în timp ce vorbești despre aceste ființe, există senzația a ceva… poate că ele nu se află aici, așa cum le poți vedea tu, dar în timp ce ne referim la acele realități, simt că se deschide un spațiu mai vast.

 TK: Da.

 AS: Simți și tu asta?

 TK: Da.

 AS: Ne dezvoltăm un fel de simț superior al acelei conștiențe, o conștiență multidimensională?

 TK: E necesar să explicăm termenul de „noi” – adică dacă toată lumea face asta.

 AS: Vreau să spun unii dintre noi. Mulțumesc. Îmi doresc să ne dezvoltăm o capacitate, pe care tu ți-ai dezvoltat-o, de a accesa aceste ființe.

 TK: Da, sunt de părere că este o capacitate umană înnăscută. Dar ceea ce trăim, la nivel colectiv, se numește curba clopot. Avem deci această formă de clopot, iar când oamenii pătrund colectiv într-o experiență, unii dintre noi intră în ea mai devreme decât restul. Noi suntem exploratorii, aventurierii. Dar este foarte ciudat să ai o experiență directă a acestor lucruri, despre care colectivitatea afirmă că sunt tâmpenii. În trecut, la începutul anilor 1800, o societate petrolieră din Anglia a spus că omului îi este imposibil să călătorească cu 55 de km/h, pentru că nu ar suporta o asemenea viteză. Și asta o spuneau oamenii de știință. Prin urmare, știința evoluează și se schimbă constant. Ideea pe care o subliniez este că fenomenul curbei clopot se aplică aici. Hathorii spun că intrăm, în plan colectiv, pe această curbă clopot și că va exista un punct din viitor, în care cele mai multe ființe umane vor avea o experiență directă despre natura interdimensională a realității și vor avea interacțiuni cu ființe din alte tărâmuri. Iar asta nu e mare scofală, face parte din viață. Dar în clipa de față, cei mai mulți oameni nu au acea experiență, ci doar oamenii aflați la începutul curbei clopot. Dar din ce în ce în ce mai mulți oameni se trezesc.

 AS: Sunt de acord cu asta. Cred că cheia este neurofiziologia, pe care tu ai studiat-o. Pentru că  tu chiar îți folosești creierul…

 TK: Să sperăm (râzând)…

 AS: Nu (râzând), într-un alt fel… sau ai ajuns la o cale de a folosi acest receptor, pentru a accesa acele tărâmuri care, într-un fel, ar trebui să fie disponibile tuturor. Poți vorbi despre ce crezi că se întâmplă din punct de vedere neurofiziologic în starea alfa? Există un loc nou din creier sau o zonă nefolosită, care transmite prin channeling? Există așa ceva sau e o născocire de-a mea?

 TK: Nu, nu, nu născocești. În domeniul științei creierului, aceasta este o perioadă foarte captivantă. Atât de mulți oameni studiază creierul, încât aproape zilnic apar noi descoperiri. Numărul neuronilor din creier este mai mare decât numărul stelelor din universul cunoscut.

 AS: Te referi la numărul de conexiuni neuronale care sunt posibile.

 TK: Exact. Acest lucru are prin urmare un potențial extraordinar. Pentru a-ți răspunde la întrebare, una din zonele studiate este zona orientării. Dr. Andrew Newberg a analizat-o și, în principiu, arată că atunci când te afli într-o stare lăuntrică meditativă… Zona orientării este atentă la timp și spațiu. Atunci când te deplasezi printr-o încăpere, ea primește informații senzoriale și creează o hartă a spațiului exterior, astfel ca să nu te lovești de vreun perete sau o masă. Dar atunci când intri într-o stare meditativă, zona orientării nu mai cartografiază, pentru că nu mai are ce. Și atunci începe să cartografieze spațiul interior, care este mult mai fluid, iar percepția este că timpul se poate extinde…

 AS: Ce vrei să spui prin spațiu interior?

 TK: Păi, o persoană aflată în starea de meditație poate avea senzația că plutește, că se află într-un spațiu vast… în timpul meditației se întâmplă tot felul de lucruri. Zona orientării este implicată în asta.

 AS: Unii oameni spun că nici măcar nu suntem în creier, creierul fiind un receptor al ființei noastre. Bruce Lipton a spus asta, că noi nu suntem receptorul, suntem semnalul transmis din Sursă prin receptor. Ești de acord cu ideea asta?

 TK: Da. Dacă ar fi să-i reunești pe toți neuropsihologii, psihologii și cercetătorii în domeniu din lume, consensul general ar fi: „Nu, nu se întâmplă asta. Este doar activitatea creierului. Doar activitatea creierului.” Știința evoluează și ea și cred că vom vedea această recunoaștere că există ceva mai presus de creier, care nu este localizat, și vom putea să documentăm acest lucru. Dar în clipa de față știința nu se află în acel punct, ca și consens.

 AS: Totul e foarte fascinant. Intrăm într-un viitor uimitor și apreciez faptul că tu ești într-o poziție favorabilă și continui să te analizezi, ceea ce este extraordinar.

 TK: Dacă încetez să o fac, sunt pierdut.

 AS: Da, dar nu te eliberezi de obligații, continui să mergi mai departe.

 TK: Dacă n-aș face-o, soția mea ar avea grijă să mă ocup de lucrurile cărora trebuie să le acord atenție.

 AS: Da, cred că este extraordinar, pentru că ești foarte serios cu privire la asta și se întâmplă ceva special, deoarece ești un cercetător al conștiinței.

 TK: Îhî.

(va urma partea a 3-a)