Să ne continuăm călătoria

Să ne continuăm călătoria.

Einstein a spus că nu putem rezolva o problemă de la nivelul la care ea a fost creată. Nu prea iese nimic atunci când abordăm umbra de la nivelul ei, intrând în mentalitatea şi atitudinea care a creat-o. Trebuie să fim în altă frecvenţă vibratorie, să avem o altă perspectivă, mai înaltă. Este deci timpul şi momentul potrivit pentru a ne permite să ajungem să vedem lucrurile din altă dimensiune a conştiinţei, mai elevată.

Punem muzica potrivită şi ne relaxăm în timp ce ne clarificăm din nou intenţia.

Despre intenţie şi atenţie

Energia are o viaţă a sa proprie, dar nu poate fi atrasă şi valorificată decât prin intenţie, iar intenţia noastră este încă de la început stabilită: să ne însoţească şi să ne conducă în propria noastră lumea subterană.

Ne ducem atenţia pe două puncte concomitent: în chakra inimii (un loc cu o putere transformatoare extrem de puternică) şi în chakra coroană. Am descoperit mai devreme unele aspecte ascunse adânc în subconştient şi am hotărât să lucrăm cu ele, să le acceptăm şi să le iubim. Ni le amintim, alegem din nou ce credem că este mai important pentru acest moment. Nu le putem aborda pe toate deodată. Ne mai amintim că nu avem de schimbat nimic, ci doar de observat şi acceptat şi că trebuie să le creăm spaţiu, tot mai mult spaţiu. Pur şi simplu ne imaginăm că suntem înconjuraţi şi penetraţi de spaţiu. Suntem spaţiu. Ne extindem pur şi simplu în spaţiu şi observăm de acolo suferinţa sau furia, frica, regretul, ruşinea, orice găsim acolo.

Despre sunet.

Chiar dacă suntem în grup şi ascultăm aceiaşi muzică, prin noi vor curge tipare sonore şi câmpuri de sunet diferite, menite să deschidă câmpuri de energie de care avem nevoie în mod specific fiecare dintre noi. Sunetele ne vor vorbi despre noi şi despre cum am devenit ceea ce suntem, ne vor aduce amintiri din care să observăm cum şi de ce am luat anumite decizii, ne vor arăta care este definiţia interioară, tiparul care a făcut dintr-o experienţă de viaţă o traumă, o suferinţă, o ceva despre care credem că este bine să stea ascuns, cu alte cuvinte ne vor oferi acces la informaţii reprimate de noi. Odată procesul declanşat, el îşi va continua drumul şi în orele sau zilele următoare. O lucrare în spirit nu se încheie odată cu muzica sau cu meditaţia, ci va continua să-şi împlinească menirea urmând propriul său ritm pe care nu îl putem forţa.

Sunetele care vor veni spre noi devin coduri acustice pentru fiecare în parte în mod individual (sau ca grup). Energiile invocate au întotdeauna complexitatea potrivită pentru tipul de lucrare pe care o facem, conţine deci – de la caz la caz – diferite mănunchiuri de energii.

În esenţă, orice tonalitate are propriul câmp vibraţional care activează informaţii, de aceea în muzica sacră vindecătoare exista foarte multe tonalităţi diferite şi este nevoie să alegem cu grijă suportul sonor.

Despre atitudine.

În călătoriile introspective din lumile interioare câteodată avem un scop (să facem o iniţiere, să acordăm asistenţă sufletelor rătăcite, să ne conectăm cu anumite energii şi dimensiuni…, etc.) sau mergem fără niciun scop, într-o explorare şi observăm tărâmul cercetat. Atunci când lucrăm cu umbra nu putem avea niciun scop, pentru că nu ştim care părţi din noi sunt pregătite să se arate şi care nu. Mai mult, să ne amintim că ceea ce ne dorim nu e să determinăm umbra să se schimbe, ci să acceptăm conştient că există. Este adevărat că atunci când suntem conştienţi de ea, când o recunoaştem şi o acceptăm, când înţelegem că ea există şi încetăm lupta, ceva se schimbă, dar asta se întâmplă firesc, ca o consecinţă. Nu reprezintă un scop în sine.

Nu avem cum să ştim ce anume se va schimba deoarece fiecare dintre noi este unic. Vreau să înţelegeţi că deşi e posibil să fiţi conştienţi de ceva foarte toxic sau dificil pentru voi, nu ne propunem să-l schimbăm. Scopul nostru este să ajungem într-o stare de conştienţă în care, în mod simultan, să putem accepta ceea ce am descoperit şi fim conştienţi că acel ceva existentă, stă ascuns în subconştient. În timp ce facem acest lucru apare un fel de oscilaţie, o vibraţie; ceva se schimbă deşi noi nu încercăm să schimbăm istoria sau umbra noastră. Pur şi simplu mergem într-un spaţiu în care putem explora realitatea interioară şi putem fi, în acelaşi timp, martori ai existenţei ei. Aflăm pur şi simplu ce se află acolo.

Ideea esenţială pe care vreau să o subliniez este că oricât de întunecate sau de aparent lipsite de resurse sunt aceste spaţii subterane, ele se pot schimba foarte repede, uneori chiar într-un mod straniu, pentru că este o zona crepusculară ne susţinută de nimic.

Un lucru minunat legat de munca cu umbra, aşa cum o facem noi, este că noi ne propunem să găsim spaţiul potrivit în care să o găzduim, fără a fi obligaţi să schimbăm vreo realitate interioară. Dar în timp ce o menţinem în starea de conştienţă, ea se va schimba. Există întotdeauna un motiv pentru această schimbare.

Carl Jung spunea că „Dacă omenirea nu se împacă cu umbra ei, umbra va distruge omenirea”. Şi sunt de părere că, la foarte multe niveluri, asta se întâmplă acum.

Aşadar, aceste forţe subterane, indiferent ce s-ar afla în ele, indiferent cine le-a pus acolo – mama, tata, profesorul, religia, cultura ta, tu însuţi – oricare ar fi aspectul limitativ pe care îl evocă, ceva-ul acela despre tine însuţi pe care nu-l poţi accepta (pentru că e foarte greu să îl gestionezi) reprezintă, în esenţă, materialul umbrei. Este atât de greu de luptat cu el, încât nu doreşti decât să te prefaci că nu există.

Dacă vedem lucruri, presupunând că suntem clarvăzători, e posibil să vedem aceste creaturi. Unele din ele au o natură umană, altele nu – sunt câmpuri energetice. Dacă nu suntem clarvăzători, nu vom vedea nimic. Nu are importanţă. Asta nu e o vizualizare, ci o întâlnire energetică. De fapt, putem avea o senzaţie despre aceste forţe, fără să ştim cum arată sau care le e povestea; doar avem un anume sentiment despre ele. Unica noastră sarcină e să fim atenţi la ceea ce se întâmplă în corp, în sentimentele noastre, în mintea noastră. Asta e tot.

Sunete activează câmpuri energetice, oferindu-ne o ocazie de a coexista cu aceste forţe în lumina conştienţei şi de a fi conştienţi de acel aspect al nostru de care nici măcar nu am ştiut că ar exista sau ştiam că există, dar l-am desconsiderat, l-am ascuns bine ca să nu-l mai vedem. Amintiţi-vă că nu există judecată în acest proces şi că nu e nimic de făcut. Doar coexistaţi în acelaşi timp – conştienţa de orice e acolo și atenţi la corpul fizic. Orice judecată care apare blochează vindecarea.

Explorarea prin sunet a Soarelui şi Lunii interioare

 Introducere.

În zilele noastre sunt multe ştiinţe care s-au dezvoltat şi care ne învaţă tehnici şi metode de vindecare, ne îndrumă pe diferite căi pentru a le fi de folos altora, fără să insiste însă asupra ideii că orice vindecător trebuie să fie el mai întâi vindecat. Este extrem de important să înţelegem că în primul rând trebuie să avem grijă de noi înşine şi apoi de ceilalţi. Până şi în avion ni se spune că în caz de depresurizare trebuie să ne punem mai întâi noi măştile şi abia apoi copilului de lângă noi.

Acest subiect ne deschide calea spre un domeniu de preocupări deosebit de important, în care nu mai este vorba doar despre vindecători şi vindecare, ci despre un mod de abordare a vieţii tuturor.

Întrebarea care se pune este: când şi cum îi ajutăm pe cei din jurul nostru? Care este graniţa, limita în care ne putem dărui întrajutorării? Studiez conştientologia de mulţi ani şi ştiu foarte bine că întregul Univers este organizat pe ideea de asistenţialitate. Da, aşa este, dar nu putem ajuta pe nimeni – asta este o iluzie – dacă nu avem resursele interioare potrivite pentru a o face, sau dacă ajutorul nostru vine din milă sau din orgoliu, pentru că trebuie, “sunt obligată să fac cutare lucru pentru că…”, sau orice altceva din aceste categorii.

A fi de ajutor şi a te înscrie în serviciu, a oferi asistenţialitate presupune a fi atins un anumit nivel de vibraţie, de cunoaştere şi înţelegere a legilor Universale, a acţiona cosmoetic, în acord cu Planul Existenţial şi cu normele şi legile Sistemului Vieţii pe Pământ. Este un subiect amplu, complex şi care merită o atenţie deosebită, pentru că nu e just ca o anume energetică să îi fie impusă cuiva – chiar dacă ştim că i-ar fi de mare folos – deci nu putem forţa pe nimeni să facă ceea ce noi credem că este în binele suprem al unei persoane. Nu ştim de ce şi-a atras o anumită experienţă şi nu ştim nici ce lecţii mai are de însuşit, ce daruri mai are de primit din provocarea prin care trece. Toată lumea are o voinţă suverană, are dreptul de a suferi, de a fi un nemernic, de a face ceea ce face, atâta timp cât nu face rău altcuiva.

 Soarele şi luna – simboluri arhetipale

Din punct de vedere simbolic, a lucra cu Soarele şi Luna înseamnă a echilibra femininul şi masculinul – iar acest subiect în mod evidentface parte din umbra colectivă a acestei planete. În general vorbind, dacă analizăm toate religiile şi tradiţiile spirituale, femeile se află oriunde şi despre orice ar fi vorba sunt într-o situaţie dezavantajată faţă de cea a bărbaţilor.

E greu să fii o femeie puternică, în această lume, atunci când cuvintele îţi sunt denaturate de patriarhat, de sistem şi, în mod ironic, adeseori chiar şi de alte femei. Maria Magdalena (În cartea Manuscrisul Magdalenei) chiar a spus că unul din cele mai mari impedimente pe care femeile trebuie să le depăşească nu sunt bărbaţii, ci alte femei. Ceea ce spun unele despre altele, felul în care se subminează unele pe altele. Prin urmare, ca femeie puternică şi vulnerabilă, vreau să spun că întruchipezi asta în cel mai minunat mod pe care l-am întâlnit vreodată…

Dar dacă mergem mai adânc decât forma exterioară de manifestare a dizarmoniei, a inegalităţii dintre bărbaţi şi femei, ajungem la relaţia interioară dintre energia feminină şi cea masculină (ceea ce Carl Jung numea animus şi anima), dintre emisfera cerebrală dreaptă şi cea stângă, dintre logică şi natura noastră intuitivă.

Indiferent de sex, avem un feminin interiorizat şi un masculin interiorizat, care nu au nici o legătură cu biologia; e un proces psiho-spiritual. Dacă animus şi anima sunt dezechilibrate, în viaţa voastră va exista şi se va manifesta acel dezechilibru. Prin urmare, faptul de a le aduce într-o relaţie echilibrată pe plan interior este extrem de benefic, pentru că dobândim abilitatea de a acţiona logic şi intuitiv, în acelaşi timp. Suntem deschişi faţă de sentimentele voastre, dar şi faţă de procesul de secvenţiere a informaţiilor.

Pentru a obţine acest echilibru vom folosi tot metaforele-simboluri, dar de data asta vom lucra cu Soarele şi Luna. Atenţia va fi în ajna, în chakra celui de al treilea ochi. Ne imaginăm o Lună Plină, minusculă, în partea stângă şi un Soare mic în partea dreaptă. Le oferim cel mai potrivit cadru masculinului şi femininului interior să se unească în inimă şi să le cerem să emită o luminozitate care să genereze un efect puternic de echilibrare în integrarea aspectelor noastre interioare ale lui anima şi animus.

Ca de fiecare dată ne pregătim pentru o nouă etapă a muncii noastre, aşa cum am învăţat până acum. Ne relaxăm profund, punem o muzică corespunzătoare şi cu grijă aleasă, ne stabilim intenţia de călătorie… şi când ne simţim pregătiţi ducem atenţia pe cel de al treilea ochi şi pornim la drum, cu inima deschisă.

Drumul continuă.

Pe curând