Stiinta Spiritului – Lectia 10 – Matematica lui Dumnezeu, de Jordan Duchnycz

Nu crede nimic din ce am discutat despre stiinta spiritului sau orice altceva. Pur si simplu, experimenteaza singur.
In Lectia a 6-a, v-am facut o introducere in geometria sacra, in Floarea Vietii. Ne-au uitat la tiparul genezei si la modul in care se formeaza Fructul Vietii, tiparul din care apare toata materia fizica din existenta. Am iesit din domeniul geometriei sacre, pentru cateva lectii, iar acum ne intoarcem. Am mentionat de vreo cateva ori ca in Floarea Vietii se regasesc muzica si armonicele a tot ceea ce exista. Haideti sa aflam cum functioneaza, da?
Ok, mai intai vreau sa va arat cum Phi si Fibonacci* sunt importante pentru ceea ce discutam, apoi va voi arata de ce anume aveti nevoie pentru a continua, iar daca doriti sa invatati mai in profunzime, va voi oferi comentarii si surse.

* Fibonacci (1170-1240) este considerat ca unul dintre cei mai mari matematicieni europeni ai Evului Mediu. S-a nascut in Pisa, oras italian faimos pentru turnul sau inclinat, care parca sta sa cada. Tatal sau a fost ofiter vamal in orasul din Africa de Nord numit Bougie, asa incat Fibonacci a crescut in mijlocul civilizatiei nord-africane, facand, insa, multe calatorii pe coastele Mediteranei.
Sirul lui Fibonacci este o secventa de numere, in care fiecare numar se obtine din suma precedentelor doua din sir. Astfel, primele zece numere ale sirului lui Fibonacci sunt: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55.
Sirul Fibonacci in matematica, se refera la explicatiile metafizice ale codurilor din universul nostru. Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi, de fapt, sistemul de numarare al naturii, un mod de masurare al Dinivitatii. Aceste numere apar peste tot in natura, pornind de la aranjamentul frunzelor, de la sabloanele petalelor unei flori si ajungand la falangele mainii umane, de la zile de nastere si pana la zidurile Piramidelor. Se spune ca exista o legatura intre cresterea naturala a plantelor si numarul de aur: proportia tainica a acestui numar, reprezentata fie in triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, in elipsa de aur din traditia hindusa sau in spirala de aur care, prin sirul lui Fibonacci, se demonstreaza pastrand proportia de 1,618. sursa Wikipedia
Phi, care mai este cunoscut si ca Proportia de aur este o relatie foarte simpla. Daca iei un bat si marchezi un punct de pe ea, doar 2 puncte marcheaza proportia Phi, care e de aici pana aici. Raportul este exact 1,618 si asa mai departe. Lungimea lui A+B este egala cu lungimea lui C. Deci acest raport este 1.61803399 si continua la nesfarsit. Daca inmultesti lungimea lui C, cu PHI, se va crea exact aceeasi imagine, dar mai mare. C si D este egal cu E. Acest raport poate deci sa se intinda la nesfarsit – din ce in ce mai mic sau din ce in ce mai mare. Raportul este infinit, fara inceput si fara sfarsit. De asemenea, se crede ca Phi este radacina matematica a tuturor celorlalte secvente. Vedeti voi, fiecare secventa matematica care exista are nevoie de minim 3 numere, pentru a fi creata. Phi are nevoie doar de 2. Este singura. Tot asa cum cercul si patratul sunt sursa tuturor formelor – dar vom ajunge la asta, mai tarziu.
Urmatorul lucru pe care trebuie sa il stiti, este ca acest raport se regaseste, intr-un fel, peste tot in viata. Cand spun intr-un fel, ma refer ca este cu siguranta Fibonacci, dar vom ajunge la asta, imediat. Priviti-va mana. Nu doar ca fiecare deget are propriul lui raport cu urmatorul, adica PHI, dar si oscileaza inainte si inapoi, de la degetul cel mai mic pana la degetul mare. Va intrebati de ce mana umana este asa? Are la baza Phi. Aceasta relatie se regaseste peste tot in corp, in mai multe feluri, la maini si picioare, la fata, peste tot! Aceasta statuie greceasca prezinta corect acest lucru. Grecii erau foarte precisi in arta lor, deoarece intelegeau Phi, sirul lui Fibonacci, precum si importanta acestor secvente. Atunci cand romanii au cucerit Grecia, vedeti ca perfectiunea statuilor, pur si simplu, a disparut. Nu spun ca romanii erau artisti prosti, ci doar ca ei nu masurau cu aceiasi precizie cu care o faceau grecii.

Aveti aici proportia Phi la fluturi – o puteti vedea peste tot – de la marimea aripilor fata de corp, pana la antene – peste tot este proportia Phi. Iata si libelulele. Aceeasi poveste, phi se regaseste peste tot in corp si in relatia dintre corp si aripi. Aici o vedem la broaste – se regaseste in corp, in relatia capului cu bratele si degetele. Dar cum e cu pesti? Ai crede ca nu se regaseste la pesti. Aici o vedem la 3 specii de peste; din nou proportiile sunt constante. Nu doar ca se regaseste in aceste creaturi, ci indiferent de specie – mamifere, insecte, pasari, plante sau orice alta creatura vie – intr-un fel sau altul, dai peste ea. Exista un motiv pentru asta – si vom ajunge imediat la el. Haideti sa va arat repede, importanta pe care o acordam proportiei de aur.
In trecut, am construit multe structuri care aveau la baza Phi, deoarece intelegeam proportia Divina. Aici avem pagoda templului Yakushiji din Japonia – a fost construita cu aceeasi matematica – de la usa de la intrare, pana la bila din varful ei. Este intruchiparea structurala a proportiei din tot ceea ce inseamna viata. Panteonul din Grecia are exact aceeasi structura matematica, chiar mai mult. Daca vreti sa aflati mai mult despre asta, va recomand sa vizionati „Secretele Panteonului” de la Nova – este extrem de fascinant ce au descoperit! Piramida din Gizah are, de fapt, mai multe asemenea proportii decat ultimele 2 structuri mentionate. Sunt incredibil de precise – perfecte, din toate punctele de vedere. Ai crede ca construirea atat de atenta a acestor structuri, dupa proportii matematice si logice, ar frana creativitatea din spatele acestor cladiri – dar, de fapt, nu este asa. De fapt, nodul de intelegere a creierului stang, legat de toate aceste lucruri poate potenta creativitatea, daca este folosita corect. Asta ma face sa ma intreb cum e cu cladirile faimoase din lumea moderna. Poate fi Phi, unul dintre factorii determinanti, care le face sa iasa in evidenta?
Sa trecem acum la urmatoarea secventa, denumita sirul lui Fibonacci. Acum, sirul lui Fibonacci este modul in care viata creeaza Raportul de aur. Sa va explic. Acest sir se construieste adunand numarul anterior, la numarul curent. 1+1=2. 2+1=3. 3+2=5. 5+3=8. Vedeti cum functioneaza. Ceea ce majoritatea oamenilor nu cunosc despre Fibonacci este ca, de fapt, se apropie, continuu si din ce in ce mai mult, de proportia Phi. Daca imparti numarul curent, la ultimul, vedeti ceea ce se intampla. 1:1=1. Pai nu prea e aproape, catusi de putin. 2:1=2. De data asta e mai mult decat Phi, dar este mai aproape. 3:2=1,5 care este mai mic, dar mai aproape. 5:3=1.6666 – este mai mare, dar totusi mai aproape. Continuand avem 1.6, apoi 1.625, 1. 615384, 1.619048 si asa mai departe. Continua sa oscileze peste sau sub proportia Phi, neatingandu-l niciodata, dar se apropie din ce in ce mai mult de fiecare data, pana cand, la un moment dat nu mai poti sa faci diferenta. Deoarece Phi este un numar infinit, aceasta secventa merge la infinit.
Haideti sa luam unele spirale din natura – un alt mod in care Phi si Fibonacci se pot manifesta. Aceasta este scoica Nautilus. Multi oameni vor spune ca este Phi, dar de fapt este Fibonacci. Vedeti cum e in stadiile initiale – brut/neprelucrat – nu este neted sau altfel. Arunci o privire si iti dai seama ca nu este Phi. Dar merge mai departe si apoi mai departe, apropiindu-se din ce in ce mai mult de Phi si devenind o spirala aproape perfecta, pana in momentul in care ajunge asa. Acelasi lucru se intampla cu floarea soarelui, conurile de pin si multe alte plante din natura. In multe cazuri, ca la conurile de pin si floarea soarelui, curge intr-o spirala dubla sau mai multe, la fel ca bratele spiralate ale galaxiei. In microcosmos sau in macrocosmos, peste tot gasesti spirale.
Asa ca, in gandirea matematica, Phi este, in esenta, sursa, sau Spiritul sau Dumnezeu. Mda! Matematica lui Dumnezeu. Nu uitati ca aceasta secventa este o parte intima din natura insasi. O voi numi Sursa, dar spirala Phi este, in esenta, spirala lui Dumnezeu. Este sursa tuturor sirurilor matematice si toata viata care exista, creste avand la baza Phi. Cu toate acestea, Phi nu are inceput si nici sfarsit. E ca si cum Sursa ar spune Mergeti si duplicati asta iar viata spune Nu stiu cum, deoarece viata nu stie cum sa creeze din ceva care nu are inceput. Asa ca, creeaza sirul lui Fibonacci, care are un inceput, dar incepe neprelucrat/brutal si apoi continua, apropiindu-se din ce in ce mai mult de Sursa, devenind, cu fiecare pas, mai divina. Totusi face niste pasi, iar asta este legat de evolutia noastra. Sa trecem mai departe, pentru moment.
Celalalt sir de care trebuie sa stiti este sirul binar. Acesta este un sir ca 2, 4, 8, 16, 32 – dublezi ultimul numar, in loc sa il aduni la cel anterior. Suntem cu totii familiarizati cu asta. Secventele binare se regasesc de asemenea in viata – de exemplu, diviziunea celulara mitotica este binara. Trecem de la stadiul de fiinta cu o singura celula, la una cu mai mult de 100 de trilioane de celule, in doar 46 de diviziuni celulare. Dupa secventele binare functioneaza computerele, inchizand si deschizand cipuri. Cel putin miezul calculatoarelor e binar. Ok, vom trece, pentru moment, la ceva diferit, dar ceea ce tocmai am aflat se va releva, in timp.
Ok, asa arata, de obicei, un grafic polar, impartit in 36 de raze radiale, in unghiuri de 10 grade, care reprezinta 360 de grade. Cercurile concentrice se deseneaza la aceeasi distanta de fiecare, creand 8 demarcatii egale, ca mai inainte, considerand cercul interior ca fiind primul. Ganditi-va la ce reprezinta asta – e un desen bidimensional, al unei sfere tridimensionale, una dintre formele sacre, proiectata pe o suprafata. Se mai numeste si forma-umbra, iar proiectarea umbrelor este un mod sacru de a obtine informatii. De asemenea, graficul polar contine atat linii drepte (masculine), cat si circulare (feminine). Atat energiile feminine, cat si cele masculine interactioneaza in acelasi timp.

Daca desenezi numarul de aur, de la gradul 0 al graficului polar, va face o bucla peste tot, inainte de a ajunge din nou la 0, exact la cel de al optulea cerc. Veti afla ca numarul de aur trece prin 5 locuri specifice, inainte de a iesi in afara. Aceste locuri se afla acolo unde liniile circulare feminine se intalnesc cu liniile masculine. Se incruciseaza la 120 de grade, 190 de grade, 240 de grade, 280 de grade, iar apoi sare la 360 sau inapoi la 0, in functie de cum privesti.
Ceea ce e interesant este ca asta creeaza atat o secventa binara, cat si sirul lui Fibonacci. Daca privesti cercurile radiale din centru, ele trec prin 1, 2, 3, 5 si 8. Asta este sirul lui Fibonacci! Dar mai trece si prin 2, 4 si 8. Pai asta este binar! Voi analiza, in special, secventa binara, deoarece ceea ce afli este foarte fain. Daca desenezi linii de la cercul cel mai exterior, pana la linii unde se formeaza secventele binare, obtii aceasta imagine. Este un triunghi echilateral. Daca continui spirala, in spre exterior, va continua sa atinga exact acelasi puncte si va forma continuu, triunghiuri echilaterale mai mari.
Hai sa abatem putin, ca sa va arat ceva interesant. Un om care se numeste Keith Critchlow a descoperit ceva foarte important pentru intelegerea geometriei muzicii. Mai intai, el a desenat o linie printr-un triunghi echilateral, apoi a masurat mijlocul liniei mediane si a desenat o linie pana la varful marginii de sus si apoi in jos, pana la coltul de aici. A repetat chestia asta, pe partea cealalta. Puteti face acest lucru, pe oricare dintre parti. Prin desenarea acestei forme micute si ciudate, el a descoperit ceva foarte important.
El spune: continuati asa si fiecare proportie succesiva va fi media armonica dintre proportia anterioara si lungimea totala, iar toate aceste proportii vor avea semnificatie muzicala: ½ este octava, 2/3 este cincime, 4/5 este terta majora, 8/9 este ton intreg si 16/17 este jumatate de ton. Cu alte cuvinte, el a descoperit geometriile muzicale – sau, cel putin, un aspect al lor.
Apoi, el a incercat sa o masoare in alt mod, pornind de la un alt punct al liniei centrale, la ¾ si a descoperit ca masuratorile erau 1/7, 1/4, 2/5, 4/7, 8/11 si 16/19 – toate aceste numere sunt semnificative in muzica. Asta e foarte interesant – inseamna ca armonicele muzicale sunt legate, intr-un fel, de proportiile acestei mediane, care trece printr-un tetraedru.
Revenind la graficul polar, vezi imediat ca acest desen are o valoare mult mai mare. Nu doar atat, ci este chiar mai usor sa faci masuratorile, gratie graficului polar. Poti sa tragi o linie direct prin desenul de pe grafic si vei obtine linia din centru.
Aceasta informatie va duce la ani-lumina fata de ceea ce v-am aratat pana acum. O echipa de cercetare a descoperit ca poti trasa aceste linii, nu doar din centru, ci din fiecare punct nodal din partea superioara a triunghiului, obtinand astfel toate armonicele existente. In esenta, asta inseamna ca oriunde liniile drepte si cele curbe se intalnesc, de la 0 la 120 de grade, daca incepi sa trasezi tiparul, vei obtine toate sistemele armonice cunoscute. Nu doar cele de pe claviatura vestica, ci si pe cele estice si chiar unele care nu au fost niciodata folosite. Deoarece nu sunt muzician, nu prea mai am ce sa va arat, legat de acest subiect, dar chiar as vrea sa vad ce ar putea face un muzician, cu aceasta cunoastere. Cat de departe poti sa duci asta?
Ok, incep sa raman fara timp, asa ca voi incheia cu aceasta descoperire. Va aduceti aminte ca, atunci cand am vorbit despre spirale, am spus ca in natura ele calatoresc in cuplu – de obicei, masculin si feminin. Deci, pe acest grafic polar, daca ar fi sa copiezi natura, nu desenezi doar o spirala, ci doua. Cand faci asta, obtii aceasta imagine, care asa cum am mentionat in Lectia 7, este un tetraedru stelat, inscris intr-o sfera si care mai este cunoscuta si ca Steaua lui David.
Va aduceti aminte de fata de pe Marte? Bineinteles, NASA ne spune ca este doar o formatiune aleatorie, de pe suprafata planetei. Dar, foarte aproape de fata, se afla cateva piramide si alte structuri antropomorfice. Stiu la ce va ganditi! Oare de ce Dumnezeu vorbesc eu, brusc, despre asta? Pai, Richard Hoagland si colegii sai, au studiat mult timp ca sa descifreze mesajul de la suprafata Planetei Rosii. Vreti sa stiti care e mesajul? E un tetraedru stelat, inscris intr-o sfera! Dumnezeule, nu-i asa? Daca vreti sa aflati mai multe, in sectiunea pentru comentarii gasiti un link cu toate aceste informatii. E o nebunie, dar una edificatoare din prisma acestei noi informatii despre ceea ce reprezinta cu adevarat. Inauntrul tetraedrului stelat intra perfect inca unul. Putem inscrie din ce in ce mai multe tetraedre stelate, inauntrul sau in afara celorlalte tetraedre stelate, la fel cum spirala Raportului de Aur poate sa se desfasoare la infinit, in jurul graficului polar, la scala mai mare sau mai mica. Observati cum tetraedrele mai mici se desfasoara perfect in jurul acestei sfere! Ia uitati-va! Daca desenati sfere de aceeasi marime, cu centrul in varful fiecarui tetraedru stelat, ghiciti ce apare? Fructul Vietii! S-a intors! Egiptenii dar si Maestri Inaltati spun ca aceasta forma este una din cele mai sacre si mai sfinte din intreaga existenta! Bineinteles, deja am discutat despre unul dintre sistemele sale informationale, in lectia 6. Ceea ce tocmai ati vazut este cel de al doilea, dar in ordine inversa. Asta inseamna ca toate informatiile din muzica – armonicele, sunetele si spiralele – apar din aceasta imagine. Si nu doar astea, ci si lumina, sistemele dimensionale functioneaza la fel ca armonicele – despre asta am discutat deja in lectiile 2, 7 si 9. Asta inseamna ca informatia geometrica despre lumina si dimensiuni este si ea legata de tetraedru stelat si de tipare.
Deci, pe scurt, daca ne uitam la imaginea asta pe care am prezenta-o in lectia a 7-a, avem cea de-a patra descoperire din Floarea Vietii – un spectru infinit de Fructe ale Vietii, din interiorul altor Fructe ale Vietii. Asta este descoperirea dimensiunilor, asa ca totul e putin mai clar acum. Nu mai am timp sa va arat altceva azi, dar ceea ce tocmai ati vazut este cea de a doua descoperire din cel de-al treilea tipar rotational al Genezei. Geometria din centrul Creatiei.