Ştiinţa Spiritului – Lecţia 15 – Puterea inimii, Jordan Duchnycz

Astăzi vom discuta despre unul din cele mai critice şi mai importante subiecte care vor fi vreodată discutate în ştiinţa spiritului. Printre toate lucrurile pe care le-am discutat, acesta este unul care trebuie serios luat în considerare şi reprezintă partea cea mai importantă din evoluţia conştiinţei pe care o experimentăm azi. Astăzi vom discuta despre puterea inimii.
Haideţi să intrăm direct în asta. Ce legătura are inima cu ceva? Păi, legătura asta e cam totul. Când te-ai încarnat, la nivel microscopic, corpul tău fizic s-a format dintr-o celulă, sau aşa cum îi spunem în geometrie, dintr-o sferă. Apoi ai început să te multiplici în interior pentru a înţelege cum funcţionează propria ta geometrie sferică. După ce forma ta sferică s-a înţeles pe sine în interior, începe să se extindă în exterior. Foarte repede devii un organism cu 4 celule, în formă de tetraedru.
La puţin timp după asta devii un tetraedru stelat, care are forma Oului Vieţii despre care am discutat în Lecţia 6. În diagrama asta seamănă mai mult cu un cub, dar dacă îl roteşti, vei începe să vezi forma de tetraedru stelat. Această formă are 8 celule, care din punct de vedere metafizic, reprezintă baza pentru cele 8 chakre de bază din octava corpului tău. După asta, devii, pentru un timp, o masă de celule, dar până la urmă ajungi un câmp toroidal. Spaţiul din centrul acestui câmp este locul unde apare primul tău organ, adică inima.
Ok, deci inima este primul organ care apare ca fiind tu manifestat în realitatea fizică – ce mai e în plus? Păi, creierul şi inima sunt amândouă generatoare de câmpuri electromagnetice, dar inima are un câmp mult mai puternic decât cel al creierului. De fapt, inima este de 100 de ori mai puternică din punct de vedere electric şi de 5000 de ori mai puternică din punct de vedere magnetic. Acest lucru este important deoarece aceste 2 câmpuri sunt cele care creează realitatea în care trăim – cea electrică, magnetică dar şi câmpurile electromagnetice.
Acum vom vorbi despre munca institutului HeartMath – o organizaţie cu o experienţă de mai mult de 19 ani de cercetare şi studiu asupra psihofiziologiei stresului, emoţiilor şi a interacţiunii dintre inimă şi creier. Informaţia pe care ei au descoperit-o şi compilat-o este revoluţionară!
Din punct de vedere tehnic, institutul se concentrează foarte mult pe înţelegerea intervalului dintre bătăile inimii care se numeşte variabilitatea pulsului cardiac, sau VPC pe scurt. Ştiinţa a presupun că atunci când inima este odihnită ea bate ca un metronom, având un ritm constant. Variaţiile de moment ale bătăilor inimii sunt în general trecute cu vederea atunci când un doctor îţi ia pulsul iar el îţi va spune că inima ta bate, să spunem, cu 70 de bătăi pe minut. Prin folosirea tehnologiei numite electrocardiogramă sau scanner EMW, oamenii de ştiinţă au fost capabili să măsoare în timp real, fiecare bătaie a inimii şi au aflat că bătăile inimii sănătoase – chiar şi în repaos – sunt destul de neregulate. Simplificând, inima ta nu bate ca un ceas, aşa cum se presupunea altă dată ci chiar şi inimile sănătoase tind să bată destul de neregulat.
De ce este asta important? Înţelegând modul în care inima ta bate, putem începe să avem o imagine clară a modului în care ne adaptăm la cerinţele generate de mediu şi de situaţiile cu care ne confruntăm. Dacă şeful tău îţi spune să munceşti în plus, inima ta va descrie foarte clar imaginea modului în care reacţionezi. Dacă nu te deranjează inima va păstra acelaşi flux general în care operează deja. Dacă această informaţie nouă te stresează, acest lucru va fi demonstrat de fluctuaţiile ritmului tău cardiac într-o dezordine haotică intensă…sau undeva la mijloc.
Acum, fluctuaţiile ritmului nostru cardiac sunt generate de surse variate şi indică rezistenţa noastră fiziologică şi flexibilitatea comportamentală la experienţele noastre. Cercetările făcute de Institutul HarthMat au demonstrat că unul din factorii cei mai puternici care afectează modul în care se schimbă ritmul cardiac sunt sentimentele şi emoţiile. Atunci când ritmul nostru cardiac variabil este suprapus peste timp, forma generală a undei generate se numeşte tiparul ritmului cardiac şi arată modul în care funcţionează corpul.
În general, stresul emoţional ca furia, frustrarea şi anxietatea face ca tiparul ritmului cardiac să devină foarte haotic. Forma undei arată ca o serie de vârfuri inegale, zimţate. Din punct de vedere fiziologic, asta indică că inima nu este în armonie cu ea însăşi – poate fi asemănat cu condusul unui maşini cu un picior pe acceleraţie şi celălalt pe frână, în acelaşi timp, încercând în acelaşi timp să trecem de la viteza întâi în a patra şi apoi invers. Asta creează o călătorie incredibil de sacadată, consumă mai multă benzină şi nici nu e bună pentru maşină. De asemenea, când inima funcţionează stresat sau anxios, face ca trupul să funcţioneze ineficient, să ne golească de energie şi să producă mai multă uzură a întregului sistem. Acest lucru este adevărat mai ales dacă stresul şi emoţiile negative sunt prelungite sau sunt experimentate des.
Dar cum e cu emoţiile pozitive? Păi, e un contrast masiv vizibil. Emoţiile pozitive trimit un semnal total diferit prin corp – atunci când trăim emoţii înălţătoare ca iubire, apreciere, bucurie şi grijă, tiparul ritmic al inimii noastre devine o undă foarte ordonată, lină şi armonioasă. Începe să se apropie de undele din spectrul de culori sau poate fi comparată cu muzica. Acesta este un aspect din ceea ce înseamnă să fii mai armonios în natură, şi din moment ce natura curge prin geometria sacră, devenim şi mai conştient aliniaţi cu noi înşine şi cu universul din jurul nostru. Nu e de mirare că emoţiile pozitive ne fac să ne simţim atât de bine. De fapt, ele ajută sistemele noastre corporale să devină mai armonioase, mai sincronizate şi să lucreze mai bine. Institutul HarthMath a demonstrat că generarea susţinută de emoţii pozitive facilitează trecerea într-o stare specifică, măsurabilă din punct de vedere ştiinţific şi care se numeşte coerenţă psihofiziologică.
Haideţi să analizăm asta: psiho vine de la psihologic care înseamnă mental şi emoţional iar fiziologic înseamnă corp. Coerenţa este conexiune logică sau sistematică sau armonie. Împreună, înseamnă armonia funcţiilor corpului, a minţii şi emoţiilor. Dacă sunteţi familiarizat cu cele 4 elemente, ştiţi că pământul este fizic, aşadar corp. Aerul este mental, deci minte. Apa reprezintă emoţiile iar focul este spiritul. Hearthmat a demonstrat ştiinţific că emoţiile pozitive şi sănătoase fac ca cele trei elemente să funcţioneze coerent, şi deşi ei nu analizează şi aspectul spiritual, nu mă îndoiesc că şi elementul foc se armonizează.
Într-un experiment desfăşurat la institut, ei au conectat un individ cu emoţii foarte haotice la scannere. Timp de 300 de secunde i-au măsurat respiraţia, variabilitatea ritmului cardiac, ritmul tensiunii arteriale iar după asta, individul conectat la scannere a făcut o tehnică denumită de Hearthmat tehnica rapidă de coerenţă care a activat sentimente de iubire şi apreciere. Instantaneu, toate cele 3 ritmuri s-au susţinut şi armonizat una pe alta şi au rămas aşa pe toată durata experimentului. Este important să subliniem următoarea notă – coerenţa nu este relaxare. Procesul relaxării este o stare în care nivelul energiei este scăzut, individul se odihneşte atât mental cât şi fizic, de obicei decuplându-se de orice proces emoţional sau cognitiv. Spre deosebire de această stare, coerenţa este o stare de calm, echilibru şi totuşi energizată şi sensibilă, foarte potrivită pentru funcţionarea şi interacţiunea cotidiană, inclusiv prestarea de sarcini care necesită acuitate mentală, concentrare, rezolvare de probleme şi luare de decizii dar şi activitate fizică şi coordonare. Aşadar, coerenţa este starea naturală în care îţi doreşti să fii tot timpul, dacă nu cumva te relaxezi, dar şi asta e tot bine! Deci, cum intri în starea de coerenţă? Respirând.
Respiraţia ta este intim legată de ritmul tău cardiac şi dacă te afli vreodată într-o stare mentală haotică, retrage-te pentru câteva secunde, concentrează-te pe respiraţie şi respiră profund. Hearthmath nu se concentrează foarte mult pe tehnici speciale de respirat ci pe faptul că alături de respiraţie, emoţiile pozitive şi iubitoare vă readuc în starea de coeziune. Ei spun că nu e foarte necesar să ne concentrăm tot timpul asupra respiraţiei dar este foarte util să ieşim din starea de haos şi să ne aliniem din nou. Respiraţia este un alt subiect imens iar eu personal vă recomand să vă concentraţi pe respiraţia voastră în timpul meditaţiilor. Concentrarea pe respiraţie şi pe inimă este o cale minunată de a intra într-un spaţiu al tăcerii şi mai profund în noi înşine.
Acum, de-a lungul istoriei antice, în multe, multe sisteme de credinţe şi religii, inima a fost întotdeauna considerată centrul fiinţei, sursa înţelepciunii spirituale, a intuiţiei, gândirii, emoţiilor şi conexiunii cu divinul. Vechii egipteni credeau că toată gândirea şi viaţa provine din inimă şi din acest motiv ei aruncau creierul faraonului, după moartea acestuia iar inima o păstrau în interiorul corpului. Gândirea ştiinţifică vestică consideră inima doar o pompă dar cu toate acestea, de câteva decenii ştiinţa a început să facă cercul complet în înţelegerea a ceea ce aceste civilizaţii străvechi cunoşteau şi gândeau. În domeniul neurocardiologiei, oamenii de ştiinţă au descoperit că inima are propriul sistem nervos intrinsec – o reţea de celulele neuronale cu 40.000 de neuroni. Acest lucru oferă inimii abilitatea de a simţi independent şi de a procesa informaţie, de a lua decizii chiar de a demonstra un anumit tip de învăţare şi memorare. Inima este cu adevărat un sistem inteligent. S-a mai descoperit că inima este şi o glandă hormonală, producând şi secretând nenumăraţi hormoni şi neurotransmiţători care afectează profund creierul şi funcţionarea corpului. Printre aceşti hormoni se află şi oxitocina, cunoscută foarte bine ca iubire, sau hormonul unificator. De asemenea, ştiinţa începe să înţeleagă că câmpul electric din jurul inimii afectează profund nu doar pe câmpul uman ci şi pe ceilalţi din jur. Cercetările au mai demonstrat că inima este componenta cheie a sistemului emoţional.
Acum ştiinţa a înţeles că inima nu doar răspunde la emoţii ci şi transmite semnale care afectează calitatea trăirii emoţionale moment cu moment, dar şi joacă un rol cheie în accesarea intuiţiei noastre.
La şcoală am fost învăţaţi că inima răspunde constant la ordinele transmise de creier, dar se vorbeşte mai puţin despre faptul că creierul primeşte chiar mai multe ordine de la inimă! Noi am făcut invers! Mai mult, semnalele transmise au un efect semnificativ asupra funcţionării creierului – influenţează procesarea emoţională dar şi alte funcţii cognitive înalte ca de exemplu atenţia, percepţia, memoria şi rezolvarea de probleme.
Ghidează-te după inimă, nu după creier. Atunci când permiţi emoţiilor negative să te cuprindă, de deconectezi de abilitatea ta de a gândi clar, de a-ţi reaminti, de a învăţa lecţiile, de a raţiona şi de a lua decizii eficace. Acest lucru explică de ce acţionăm deseori când suntem stresaţi impulsiv şi neînţelept. Semnalele inimii au un efect profund asupra creierului în desfăşurarea emoţiilor pozitive şi negative.
Trăieşte în inimă deoarece inima este centrul conştiinţei unităţii, în timp ce creierul este centrul conştiinţei dualităţii. De la căderea noastră în conştiinţă, am căzut din conştiinţa inimii în cea a creierelor şi toate deciziile s-au luat de aici. Făcând acest lucru, ne-am polarizat şi ne-am pierdut conexiunea cu conştiinţa universală numită unitate. Această schimbare în conştiinţă pe care o experimentăm acum, este plecarea/mişcarea din creier înapoi în inimile noastre, unde odată am cunoscut şi înţeles iubirea necondiţionată şi universală pentru tot şi toate, indiferent de cine erau sau ce pagube au provocat altora sau lor înşile.
Din acest motiv, inima este atât de importantă acum. Trăieşte în inimă – este poarta ta către divin!