Stiinta Spiritului – Lectia 27 – Vacumuul din spatiu, de Jordan Duchnycz

Salutare! Tocmai ronțăiam niște floricele delicioase. M-am entuziasmat atât de tare, când am văzut cum Nassim Haramein demonstrează că particulele cele mai mici funcționează ca niște câmpuri toroidale cu mici singularități, încât am aruncat cu popcorn peste tot! Vedeți voi, acest lucru e atât de incitant, deoarece putem începe să înțelegem ce este, de fapt, singularitatea, să o cercetăm, să o conștientizăm, să o observăm și să o abordăm. Noi ne-am ocupat mai mult de densitatea lucrurilor și nu de ceea ce este, cu adevărat, spațiu gol. Lumea în care trăim este, în mare parte, spațiu gol. De fapt, e ușoară și pufoasă – ca floricelele.
Știu că simțurile noastre nu o percep așa, că atunci când vorbim despre chestiile astea ni se par atât de… departe. Informațiile astea nu par suficient de dense, dar ceea ce considerăm noi dens nu e nici măcar pe departe… un aspirator de spațiu!
Un spirit înrudit cu mine mi-a trimis recent un mesaj pe o rețea de socializare și m-a întrebat cum mi-am dat seama că modelul „aspiratorului de spațiu” pentru găurile negre nu se potrivește. I-am răspuns foarte repede: „Unde este motorul?”, „Unde este sacul?” „Filtrele?”, „Priza?” Cum funcționează? Am înțeles că s-a făcut analogia cu aspiratorul, deoarece aspiră totul. Mda! Dar cum rămâne cu centrul galaxiei care absoarbe dar și emană energie? Să înțeleg că e becul aspiratorului …sau ce? De ce să nu folosim analogia cu o piscină sau cu un uragan și nu cu aspiratorul? Cel puțin în cazul analogiei cu piscina, dacă te uiți de sus la suprafața apei, aceasta  pare plată și la fel ca în diagramele cu apă și piscine energia care intră în vortex se duce undeva. Unde anume? Într-un spațiu cu o densitate mai mare. Fundul piscinei este foarte dens, deoarece greutatea apei exercită o presiune mare. Nu e asta modelul perfect pentru o gaură neagră?? De ce să fim aspirați în aspirator?
Nassim descrie, prin munca lui, structura vacumuului – o prismă geometrică sacră, care este reprezentarea fidelă și chiar perfectă a structurii Realității, a tuturor elementelor și a atomilor. Chiar și stelele urmează principiile tiparelor fundamentale, care arată așa: idee e că vacumuul din spațiu se divide în moduri și legături specifice. Octoedrul-cub este una dintre formele fundamentale în care se fractalizează. Opusul lui este tetraedrul stelar – fluxul interior și exterior de energie din centru. Când cercetăm legătura dintre puncte și vacuum observăm că ele se apropie de Raportul Phi. Acesta este tiparul pe care l-am identificat și pe Nassim l-a denumit „rețeaua cu 64 de tetraedre”. Dacă desenăm un cerc, în jurul fiecărui punct rezultă un tipar tridimensional perfect al Florii Vieții. Este, de fapt, Cubul lui Metatron tridimensional – o structură în care pot fi identificate toate structurile existente. Tiparul se fractalizează continuu, la dimensiuni mai mari sau mai mici, pentru a crea structuri complexe și geometrii ca molecule sau ca organele din corpul nostru, care s-au format având la bază o diversitate de tipare ce se regăsesc în această formă.
Dacă structura asta este masculină, atunci câmpul toroidal care se formează între puncte este cea feminină. Imaginați-vă că fiecare sferă este un torus cu propria lui singularitate. Fractalul mai mare este o sferă mai mare, având și el propria lui singularitate care le conectează pe toate celelalte. Această geometrie se vede perfect in creier. Tot câmpul este o rețea de date interconectate. Mai avem și corpul calos, care funcționează ca o galaxie. În centru se află glanda pineală – conector și singularitate pentru întreaga rețea care este creierul nostru.
Această structură dărâmă concepția noastră despre timp, datorită structurii singularității. Singularitatea este vacumuul infinit – un spațiu care poate fi sau nu puternic, dar care este legat de toate celalalte singularități din jurul lui din spațiul gol. Datorită faptului că sunt conectate prin singularități, energia și informația poate trece prin centru se poate translata oriunde în rețea, dacă există un canal. E ca și cum ai îndoi o coală de hârtie, ca să creezi o gaură de vierme – dacă există o singură legătură între 2 puncte atunci distanța dintre ele poate fi parcursă instantaneu. Acest lucru este demonstrat științific, prin faptul că particulele subatomice pot fi în două locuri diferite, în același timp sau când nu respectă legile fizicii, privind timpul și ordinea. E ca și cum unele particule s-ar deplasa în sens invers în timp. Vorbesc serios! Particulele subatomice călătoresc înapoi, în timp. În secțiunea comentarii veți găsi bibliografia. Asta este extraordinar! Atât de extraordinar, încât voi face un clip special dedicat acestui subiect. Știați că timpul curge mai lent în preajma singularităților? De fapt, în interiorul unei singularități, timpul converge spre același punct. Mai târziu devine acum – iar acum devine mai târziu. Dar vom vorbi despre asta, altă dată.
Prin singularitate, 2 spații – mare și mic – sunt perfect interconectate. Sau, dacă e să o spui altfel, sunt unul în interiorul celuilalt. Nassim sugerează că oul în interiorul căruia se află Universul nostru este, de fapt, o gaură neagra imensă. Nu e tare? Singularitatea e cheia pentru înțelegerea și descifrarea acestui lucru. Dacă cercetăm din punct de vedere geometric, începem să vedem și să înțelegem cum funcționează. Haideți să vedem unde ajungem, dacă fractalizăm ideea asta. Poate ați auzit sau nu de I-Ching – unul dintre cele mai vechi texte cunoscute astăzi de noi. Se spune că textul descrie legile naturii, prin unificarea polarităților. Este o diagramă formată din 64 de hexagrame care sunt vibrații ale echilibrului dintre Yin și Yang – dintre energia pozitivă și cea negativă. Dacă unim cele 64 de hexagrame, prin rearanjarea liniilor lungi și a celor secționate se poate obține exact rețeaua celor 64 de tetraedre. Nici una nu rămâne pe dinafară. Se potrivesc perfect, ca și cum ar spune că aceasta este structura vacumuului din spațiu – amprenta Universului. Dacă vreți să știți mai multe, uitați-vă la clipul despre găurile negre, la comentarii sau chiar aici.