Stiinta Spiritului – Lectia 5 – Chei pentru trecutul nostru, de Jordan Duchnycz

In lectia 4, am vorbit despre modul de intelegere masculin si feminin. Atunci cand accesezi Stiinta Spiritului, poti alege, dintre cele doua perspective, modul in care vrei sa o intelegi. Poti intelege cu creierul stang, sa iei notite si sa urmaresti cu grija logica fiecarui pas, sau poti intelege cu creierul drept, eliberand totul si negandind – simtind, uitandu-te ca la un film, extinzand nu contractand. Oricare dintre cele doua va functiona. Sfatul meu e sa incercati sa vedeti din ambele unghiuri, daca puteti. Prin armonie, ne reintoarcem la starea de sanatate spirituala. Indiferent de modul in care privesti, cel mai mult conteaza ca PRIVESTI, iar ceea ce primesti este ceea ce trebuia sa primesti.

Lectia de azi are trei parti. Mai intai vom vorbi despre Existenta vietii extraterestre, apoi vom primi viata umana de dinainte de istoria scrisa, iar apoi vom termina cu: De ce anumite lucruri, se intampla azi pe Pamant?

Partea I Tribul dogonilor, Sirius B si Delfinii

Aproape de Timbuktu exista un trib african, care se numeste Dogon si care detine informatii absolut imposibil de cunoscut, dupa standardele noastre de azi. Vedeti voi, dogonii au pe teritoriul lor o pestera care se duce adanc in munte si unde se afla niste desene vechi de 700 de ani.
Acum, cea mai stralucitoare stea de pe cer, pentru noi, este Sirius, denumita in prezent, Sirius A. Daca te uiti la Centura lui Orion, in jos, spre stanga cum privesti, o poti vedea. Informatiile din pestera dogonilor arata clar steaua Sirius. Informatiile despre aceasta stea sunt foarte specifice, cu diagrame cu tiparele de rotatie ale lui Sirius dar si cu o stea mai mica, ce orbiteaza in jurul ei. Ei spun ca este foarte, foarte veche, foarte foarte mica si e facuta din materia cea mai grea din Univers. Ei mai spun ca are nevoie de aproape 50 ani ca sa orbiteze in jurul lui Sirius. Astronomii au fost capabili sa valideze existenta celei de a doua stele, denumita in prezent Sirius B, in 1862 – dar doar acum 30 de ani au putut sa valideze restul informatiilor.
Cand stelele imbatranesc cu adevarat, ele au doua optiuni: fie se transforma in supernova, fie devin stele rosii, explodeaza si se transforma, lent, intr-o stea alba. Sirius B este o stea alba, ceea ce confirma spusele dogonilor. Stelele albe fac parte din categoria cea mai mica de stele si se estimeaza ca au o greutate de aproximativ 1.5 milioane tone pe cm cub! Lasand la o parte gaurile negre, pare intr-adevar materia cea mai densa din Univers – sau destul de aproape. Dogonii au avut dreptate.
Pe langa asta, cand au verificat modelul de rotatie al lui Sirius B in jurul lui Sirus A, au descoperit ca este de 50,1 ani. Asta nu poate fi o coincidenta! Este mult prea apropiata, mult prea reala. Totusi, cum e posibil ca un trib primitiv sa stie asemenea informatii detaliate, despre o stea care nu a putut fi masurata decat acum 30 de ani?
Si asta nu e tot ceea ce stiau. Ei mai stiau si de alte planete din sistemul nostru solar – inclusiv Uranus, Neptun si Pluton. Stiau exact cum arata aceste planete, cand te uiti la ele din spatiu, ca sa nu mai spunem de Pamant. Stiau de celulele albe si rosii, dar mai aveau si alte cunostinte despre fiziologia corpului uman. Toate acestea de la un trib ”primitiv”.
Evident ca o echipa de oameni de stiinta s-a dus la dogoni si i-au intrebat despre toate acestea. Aceasta a fost probabil greseala cercetatorilor, deoarece acceptand faptul ca dogonii chiar au aceste informatii, in mod implicit ei au trebuit sa accepte si sursa lor. Dogonii le-au spus ca au informatiile de pe peretii pesterii. Pe pereti era o farfurie zburatoare – forma cunoscuta – care venea din cer si ateriza pe trei picioare. Apoi arata cum fiintele din farfurie intra in apa si vin la tarm. Aceste fiinte seamana foarte mult cu delfinii – de fapt, poate chiar erau delfini – dar nu stim, cu siguranta, acest lucru. Apoi au inceput sa comunice cu dogonii. Le-au descris locul din care vin si au dat toate informatiile tribului dogon.
Iata ce mai stiau dogonii. Pe pereti mai era un desen, pe care oamenii de stiinta nu au putut sa il identifice, pana nu au calculat orbitele lui Sirius A si B. Daca te uiti de pe Pamant, acest tipar din pestera este identic cu tiparul rotatiei lui Sirius B, in jurul lui Sirius A, intre anii 1912 si 1990. Aceasta perioada de timp este, de fapt, destul de importanta. In 1912 au inceput primele comunicari cu Verzii, iar in 1990 s-a format o anumita retea in jurul planetei. Dar vom discuta asta, mai tarziu, dupa ce trecem prin niste lucruri. O alta chestie, este ca aceasta miscare, e exact miscarea de rotatie a ADN-ului.
Probabil aceasta este una dintre cele mai importante descoperiri de pe planeta. Primul care a descoperit acest lucru a fost R. A. Schwaller de Lubicz. Este un arheolog egiptean, care a scris multe carti. El si fiica sa vitrega, Lucy Lamy, au demonstrat ca au inteles profund geometria sacra si cultura egipteana.
Acum, pe suprafata Sfinxului se gasesc urme de uzura si tipare de taieturi, total diferite de tiparele de pe celelalte monumente din Egipt. Pe suprafata din spatele Sfinxului sunt taieturi de 4 metri adancime, care par a fi rotunjite de apa – spre deosebire de celelalte monumente si structuri construite de egipteni, care erau texturate doar de nisip si vant.
Ultima oara cand a fost apa in Egipt, a fost acum 12.000 de ani, la sfarsitul ultimei erei glaciare. Oamenii de stiinta au determinat ca, dupa era glaciara, Sfinxul a fost puternic afectat si a fost ingropat in nisip, pentru aproape 8000 de ani. Totusi, fata a ramas la suprafata si a continuat sa fie afectata de intemperii. Egiptenii nu au construit Sfinxul, ci doar l-au restaurat. Bineinteles ca egiptologii s-au adaptat lent, la aceasta descoperire noua si incredibila. Dar cred ca stiu de ce. Exista aproximativ 5000 de arheologi egipteni in lume si, de cele mai multe ori, aproape toti cad de acord. Sunt de acord cu mici schimbari, dar nu prea mult si cei mai multi sunt de acord cu varsta piramidelor. Toti acesti arheologi sunt musulmani, cu cateva exceptii, iar cartea lor sfanta este Coranul. Va rog sa intelegeti ca nu incerc sa discreditez o religie majora, dar Coranul sustine ca creatia a avut loc acum aproximativ 6000 de ani, asa ca, daca spui ca un monument e vechi de 8000 de ani, pui la indoiala Biblia lor. Nu pot face acest lucru, asa ca nici macar nu vorbesc de asta.
O alta chestie incredibil de interesanta este urmatoarea: sfinxul are corpul intr-un fel si capul in alt fel. Nu-i asa ca nu prea e proportional? Asta nu e tot, Sfinxul priveste intr-o anumita directie. Este o borna astronomica. Sfinxul are forma de leu si, daca ar fi sa fost sa fie construit acum 2500 de ani, cand sustin egiptologii ca a fost construit, asta s-a petrecut in timp ce pe cer era constelatia Taurului. Singurul moment logic in care Sfinxul a fost construit asa cum a fost, s-a petrecut atunci cand constelatia Leului era pe cer, in timpul veacului al 11-lea i.Hr. perioada in care noile descoperiri spun ca a fost construit.
In trecut, cand se facea o asemenea descoperire care influenta major lumea, era nevoie de aproximativ 100 de ani pentru ca omul normal sa spuna ”O! Da! E adevarat!”, dar acum acest lucru se petrece mult mai rapid, din cauza internetului. In prezent, oamenii de stiinta evalueaza diferit cuvintele lui Platon, care vorbesc despre o alta cultura, un alt continent dintr-un trecut indepartat, numita Atlantida.
Sfinxul este cea mai mare sculptura de pe planeta si, dupa cate stim noi, nu putea fi facuta de barbari parosi, ci de o cultura sofisticata. Si nici nu a fost facuta de cineva cunoscut de noi, de pe Pamant. Din punct de vedere stiintific, aceasta este prima dovada serioasa, care ar trebui acceptata despre adevarata varsta a civilizatiei. Mai exista multe alte dovezi, dar sunt tinute ascunse. Acum e nevoie sa acceptam dovada ca TREBUIE sa fi existat cineva foarte civilizat, acum 10.000 de ani. Acesta este doar inceputul schimbarii modului de gandire care va modifica complet punctul nostru de vedere, despre cine credem ca suntem.
Traim intr-o perioada in care timpul se accelereaza. Va reamintiti ca am spus in Lectia 1, ca timpul se accelereaza. Sa vorbim mai mult despre asta.
Ceea ce urmeaza este real, conform Enciclopediei Britanice. Din timpul celei mai vechi civilizatii cunoscute, vechii sumerieni (cca 3800 i.Hr.) pe durata a aproximativ 6000 de ani, pana in 1900 s-au colectat o anumita cantitate de informatii. Sa spunem, pentru a simplifica lucrurile, ca in acea perioada am acumulat un bagaj de informatii. 50 de ani mai tarziu, de la 1900 pana in 1950, bagajul nostru de cunostinte s-a dublat. Asta inseamna ca am avut nevoie de 6000 de ani pentru a face un bagaj de cunostinte – si in 50 de ani, l-am dublat. Uimitor! Dar apoi, in urmatorii 20 de ani, l-am dublat din nou! Apoi, in 10 ani l-am dublat iar! Acum acumulam bagaje noi de informatii, in fiecare luna – sau poate, in fiecare zi! Adevarul este ca lucrurile se accelereaza intr-un ritm monumental! Traim intr-o avalansa a cunoasterii!
Viata pe aceasta planeta se accelereaza din ce in ce mai mult si evident ca va culmina cu ceva nou si diferit – poate chiar dincolo de imaginatia noastra normala. Ce inseamna asta, pentru lume? De ce nu s-a intamplat acum mii de ani? Sau de ce ar trebui sa mai asteptam 100, 1000 sau 10.000 de ani? E foarte important sa intelegeti raspunsul la aceasta intrebare, deoarece, daca nu intelegeti de ce acest lucru se intampla acum, atunci probabil ca nu veti intelege ce se intampla in viata voastra sau nu veti fi pregatiti pentru viitoarele schimbari.
Acum, Pamantul are o miscare de rotatie. De fapt, mai multe. Cea despre care vreau sa vorbesc se numeste precesiunea echinoctiilor.
In esenta, este o rotatie pe care Pamantul o termina odata la 26.000 de ani. Arata in acest fel si se misca lent in jurul axei sale, indreptandu-se in diferite directii. Stiinta vede acest lucru si intreaba: Si ce-i cu asta? E doar o miscare de rotatie, dar daca te uiti la ceea ce stiu civilizatiile stravechi, vezi imaginea completa.
Acel punct indica, de fapt, indepartarea de centrul galaxiei… In centrul galaxiei se afla cantitatea cea mai mare de energie constienta. Stiinta a descoperit ca din centrul galaxiei sunt emise mai multe unde electromagnetice, decat de oriunde altundeva din univers – nu e doar lumina, acolo!
Deci, in diagrama asta se vede rotatia noastra. Acesta este punctul care indica spre centrul galaxiei, iar aici se afla punctul cel mai indepartat. Vechile scrieri din sanscrita vorbesc despre aceasta precesiune, numind-o mersul cu vantul galactic. In scrierile sanscrite se spune ca sunt doua puncte foarte importante, in aceasta rotatie. Unul este A si celalalt este C. Nu se afla la varfuri, asa cum v-ati fi gandit. Mai sunt si alte puncte importante, D sau B – dar nu atat de importante ca A si C. Potrivit acestor scrieri stravechi, pe masura ce ne apropriem de punctul A, incepem sa ne trezim si pe masura ce ne apropiem de punctul C, incepem sa adormim. Continuam acest ciclu, dar, de fiecare data cand facem o rotatie completa, ne trezim din ce in ce mai mult. Functioneaza la fel ca ziua si noaptea de pe Pamant. Treci zilnic prin acest ciclu, trezindu-te si adormind, dar, cu fiecare zi, devii mai constient. Inveti lucruri noi si nu repeti acelasi lucru, la infinit.
Vreau sa vorbesc putin despre religie, deoarece poti observa aceasta rotatie, in istoria inregistrata a lumii. Vedeti voi, cand traiau vechii egipteni, sumerieni, mayasi, ei erau incredibil de inteligenti. Poate nu stiau toate lucrurile complexe ale lumii pe care o cunoastem noi, dar stiau de precesia echinoctiilor si aveau o cunoastere geometrica avansata despre univers – despre care vom vorbi in curand. Apoi ne-am prostit, am devenit filozofi si nu prea mai ”stiam”, dar eram inca capabili sa intelegem multe lucruri. Atunci au fost descoperite sirul lui Fibonacci, numarul Pi si Numarul de aur.
Apoi ne-am prostit si mai mult si, in aceste momente, am avut informatiile solide reale, pe care le poseda mai multe religii de astazi. Dar tineti minte ca aceste religii aveau la baza scrieri timpurii, ale unor oameni care intelegeau mult mai multe decat ei. Totusi, nu puteau sa le inteleaga si, din acest motiv, multe din povestirile de astazi din Biblie, par ridicole. Totusi, fiecare religie s-a creat de la o intelegere mai constienta, asa ca nu pot fi total discreditate, ci trebuie doar sa mergi putin mai in profunzime. Daca vei merge mai in profunzime vei vedea ca am trecut de la o intelegere feminina a lucrurilor, la una incredibil de masculina – foarte stricta si ordonata, fara prea mult loc pentru gandul creator. Trebuia sa fie orientata 100% spre logica.
Revenind la precesie, tibetanii si hindusi aveau perioade de timp, numite Yuga, care erau, pur si simplu, epoci. Fiecare Yuga avea o faza ascendenta si una descendenta. Putem vorbi foarte mult despre asta, dar nu e ceva crucial ce ar trebui sa stiti. Multi dintre cei care urmeaza ideile New Age, spun ca intram in Era Varsatorului. Dar sunt putini cei care stiu ce inseamna acest lucru. Pai, suntem cam pe aici, in precesia echinoctiilor. Foarte aproape de punctul A. Este o perioada FOARTE importanta pentru noi – nu doar pentru oameni, ci si pentru Pamant si, posibil, chiar pentru sistemul solar. Aceasta este o diagrama cu scala precesiilor, suprapusa peste cea a constelatiilor. Datorita precesiilor, borna astronomica pe care noi o vedem pe cer, este cea a Varsatorului.
Sunteti pregatiti pentru asta? Marele final? Ghiciti cand vom ajunge in punctul A? Mayasii si-au dat seama.
21 decembrie 2012
Ganditi-va la asta!Pa!