Tainele subconştientului – continuare

 Conectarea cu străbunii şi subpersonalităţile.

Din perspectiva şamanică, noi reprezentăm înflorirea actuală a arborelui genealogic reprezentat de familia noastră. Este foarte posibil – chiar probabil – ca străbunii noştri, care şi-au trăit deja viaţa şi nu mai sunt în corp fizic, să nu fi dus la bun sfârşit ceea ce au tânjit să facă şi prin transfer de idealuri şi vise să ne împiedice să ne trăim propriul plan existenţial. Dorinţele lor neîmplinite sunt proiectate asupra noastră, din generaţie în generaţie, printr-un mecanism atât de subtil că nici nu ne gândim că este posibil să fi făcut parte din el. Prin poveştile pe care ni le-au spus bunicii, prin efortul şi jertfa părinţilor de a-şi creşte copiii într-un anumit fel, prin efortul de a le oferi ceea ce ei nu au avut, prin păstrarea tradiţiilor de familie, comunitare, sociale sau religioase… Sunt multe căile prin care generaţiile înaintaşilor pot deturna tinerii de la drumul lor. Cu minim efort şi pe nesimţite, copiii preiau visul străbunilor şi-l uită pe al său.

Vă propun o meditaţie în care să ne invocăm străbunii cu intenţia de a ne elibera de influenţa lor, de a le da ceea ce este al lor înapoi şi de a le cere ceea ce ne aparţine. Ne eliberăm de tiparele şi visele care ne-au influenţat – sau chiar ne-au determinat – existenţa. Este important să ne recăpătăm întreaga putere pe care le-am cedat-o şi să le dăruim la rândul nostru tot ceea ce le aparţine. Dar pentru a face asta, avem nevoie de o anume energie care să ne poarte spre eliberare. Cel mai înalt sentiment cu care putem porni în orice meditaţie vindecătoare este recunoştinţa. Înainte de orice, trebuie să “îi convingem” de aprecierea şi recunoştinţa noastră pentru tot ceea ce au făcut pentru noi, să le spunem că îi iubim şi îi onorăm, că vor rămâne pentru totdeauna în inima noastră ca fiinţe libere şi că ceea ce urmează să le cerem este spre binele suprem a tuturor. Este bine să fim conştienţi că şi noi, la rândul nostru, i-am ţinut captivi în gândurile noastre. Prin judecată sau victimizare, dând vina pe ei sau pe Karmă, nu facem decât să ne punem în cârcă fapte, evenimente şi sentimente care nu ne aparţin şi care ne slăbesc puterea. A venit vremea să ne recalibrăm la LIBERTATE, să redevenim ceea ce suntem cu adevărat, spirite libere pline de forţă creativă şi să dobândim încrederea că tot ceea ce a fost în existenţa noastră sunt doar experienţe de care aveam nevoie ca să ajungem aici.

Găsim pentru această lucrare un moment şi un loc potrivit, alegem din fonoteca noastră cu Tom Kenyon o piesă cu sunete vindecătoare, ne relaxăm profund… şi când ne simţim pregătiţi pornim la drum. Evident, înainte de orice ne stabilim clar intenţia de călătorie şi învăţăm bine paşii pe care îi avem de urmat. Nu stabilim dinainte un anumit timp pe care să-l acordăm acestei părţi din meditaţie. Poate dura mai mult decât ne gândim, pentru că este foarte posibil să avem multe de rezolvat şi să nu meargă atât de uşor pe cât am crede iniţial. Avem nevoie de răbdare, de determinare şi de muuuultă iubire. Dacă inima ne este închisă, dacă încă îi mai judecăm, nu putem obţine eliberarea. Oricum, este o meditaţie pe care o putem repeta ori de câte ori simţim că ne este de folos, că suntem pregătiţi pentru o nouă lucrare.

Când ne simţim pregătiţi, când totul este clar şi pur, îi chemăm pe înaintaşii noştri – începând cu părinţii – indiferent dacă mai sunt sau nu în trup fizic. Ni-i imaginăm în faţa noastră, iar când totul devine stabil şi clar, când ne simţim pregătiţi, le spunem în tăcere: „Vă dau înapoi puterea şi îmi iau înapoi puterea. Îmi voi trăi viaţa mea, nu pe a voastră. Vă iubesc, vă onorez şi ne oferim reciproc eliberarea”

Nu trebuie să fie ceva formal, ci să exprimăm o intenţie clară, plină de sens şi de trăire, indiferent de cuvintele/formulele folosite.

Când simţim eliberarea din tiparele energetice ce ne ţin legaţi de părinţii şi străbunii noştri, când ne este evident că ne-am dobândit libertatea, atunci putem merge mai departe pe drumul redobândirii puterii pierdute.

***

Apoi, vom merge să ne luăm puterea înapoi de la subpersonalităţi, să le lăsăm să aibă viaţa lor, neagăţată de a noastră, ne ataşată de noi. Vom face o incursiune în lumile de jos, apoi vom călători în lumile de sus pentru a ne echilibra, pentru a ne hrăni cu prană, cu forţa vieţii, pentru a aduce un omagiu şi a dărui recunoştinţa noastră celor ce ne-au ghidat şi ne-au îndrumat şi ocrotit ca să ajungem aici..

Meditaţia care urmează este ca un ritual pentru mintea voastră subconştientă, pentru că, aşa cum am văzut deja, ea recunoaşte doar limbajul simbolic şi metaforic. Pentru început ne imaginăm un prag sau o uşă – ceva ce putem deschide şi închide – şi o scară; ceva care coboară înseamnă că vom coboară în mintea subconştientă. Conştiinţa ştie că atunci când mergem în jos, în câmpurile de vibraţie mai joasă, ajungem în tărâmul a ceea ce numim subpersonalităţi sau materialul umbrei.

Prin urmare, deplasarea în jos îi spune subconştientului că coborâm în aceste tărâmuri. Închidem uşa după noi şi o încuiem. Este o intenţie în imaginaţie. Putem avea o cheie de aur, putem să ne aflăm într-un decor din secolul al XXI-lea, având lângă uşă un suport pentru chei sau chiar o telecomandă, puteţi spune doar abracadabra, nu contează. Dar deschidem uşa, intrăm şi o încuiem în urma noastră pentru că intrăm într-un ţinut unde există nişte “ticăloşi”, nişte energii răuvoitoare, iar noi le vom ajuta să se transforme, prin observare şi acceptare, fără să le obligăm să facă ce vrem noi.

Atunci când am terminat treaba, urcăm pe scări – asta îi comunică minţii subconştiente că acum ne întoarcem în această lume, în care ne trăim viaţa de zi cu zi; nu vom rămâne în lumea subterană. Deschidem uşa, trecem pragul şi o încuiem. Asta înseamnă că acel material rămâne jos şi nu se infiltrează în viaţa voastră. Atunci când lucrăm la acest nivel, e important să stabilim o graniţă.

În momentul următor ne vom simţi atraşi spre o călătorie nouă, spre lumile de sus, spre tărâmurile celeste. Simţim o altă vibraţie, ne dăm seama prin noile percepţii ce trec prin corpul fizic că suntem alţii, că am lăsat în urmă o sumedenie de aspecte nefolositoare şi că ne-am dobândit libertatea.

Observăm că în esenţă, deşi acel spaţiul de jos e întunecat, există totuşi luminozitate şi putem distinge sau chiar vedea tot ceea ce se află acolo. Acolo vom întâlni diferite câmpuri energetice, dinozaurii din lumea subterană. E foarte important să ne familiarizăm cu oamenii care locuiesc acolo – folosesc cuvântul oamenii la modul generic, unii nu sunt oameni, nu au un aspect uman. Ne-am dus cu acest scop: să îi cunoaştem şi să îi acceptăm în viaţa noastră, să le creăm spaţiu pentru a se mişca. În această lume subterană există forţe care nu acţionează spre binele vostru cel mai înalt. Ele s-au format la un moment dat, în timpul istoriei noastre personale şi încearcă să aibă grijă de noi, doar că sunt dezinformate, nu mai sunt la curent cu evoluţia noastră, cu ceea ce se întâmplă în viaţa noastră din acum. Aşa că ele au un tipar energetic care nu mai funcţionează.

În zilele ce urmează acestei lucrări va veni Viaţa şi ne va spune ce am făcut şi ce mai avem de făcut. Apar mesajele…, sincronicităţile… De cele mai multe ori se produc sincronicităţi ciudate atunci când accesăm şi lucrăm cu subpersonalităţile sau cu materialul umbrei, cu acel ceva pe care nu-l putem accepta în noi. 

Meditaţie

Imaginaţi-vă în faţa voastră străbunii voştri – mama, tatăl, mamele şi taţii lor, înapoi în trecut, până la începutul timpului. Iar în spaţiul vostru tăcut, le spuneţi, în orice fel vreţi, că le daţi înapoi puterea, că vă luaţi puterea şi vă trăiţi viaţa voastră şi nu viaţa lor. Şi orice alte lucruri pe care vreţi să le mai spuneţi, în timp ce muzica pe care aţi ales-o va cânta un cântec de onorare – împuternicire pe care voi i-o acordaţi.

……………………………………………………………………

Acum imaginaţi-vă că sunteţi în faţa pragului. Se deschide o uşă ce dă spre nişte scări ce coboară în spirală, într-un spaţiu larg, în pământ. Transmiteţi-i minţii subconştiente că intraţi în lumea voastră subterană. Coborâţi pe scări, în orice fel vi se pare firesc şi plăcut, şi asiguraţi-vă că încuiaţi uşa după ce o închideţi. Acolo vă veţi întâlni cu subpersonalităţile, cu acele părţi care, atunci când găsesc o conjuctură favorabilă, preiau controlul vieţii noastre.

Călătorie plăcută.

…………………………………………………………………..

La momentul potrivit pentru voi, în felul vostru, urcaţi pe scări, înapoi la prag. Închideţi uşa şi o încuiaţi cu cheia, iar în faţa voastră apare o altă scară, ce urcă în lumile celeste. Transmiteţi-i minţii subconştiente că va urca în vibraţie.

Călătorie plăcută.

…………………………………………………………………..

 va urma