TAINELE SUBCONSTIENTULUI – continuare

Moto: Un adevărat avatar e diferit faţă de persoana care se străduie să fie un avatar.

 O altă dezbatere pe tema umbrei

 Atmanul – Sinele Divin

Natura noastră divină înnăscută – cea care transcende toate poveştile din viaţa, din întreaga noastră istorie umană – este acea scânteie ce constituie nucleul a ceea ce suntem cu adevărat în plan spiritual şi interdimensional, este conştiinţa interioară pură, partea cea mai sfântă din noi, Esenţa Divină a Sinelui Lăuntric. Această scânteie divină este percepută ca fiind o lumină a conştienţei, iar atunci când intrăm într-un proces de alchimizare, de transformare (sau în orice fel de lucrare în lumile interioare) este invocată şi folosită această imagine pentru că, dintre toate variantele, cel mai uşor ne este să apelăm la simbolul luminii. Ne este simplu să ne mişcăm în spaţiile explorate şi să înţelegem ce avem de făcut dacă spun: “iei lumina conştienţei, intri în întuneric şi… vezi ce găseşti acolo, intri în dialog cu formele-gând/ fiinţele pe care le întâlneşti, înţelegi cum şi de ce le-ai creat… care este rostul lor…, acţionezi cum ştii tu mai bine în acel moment şi, până la urmă, cazi la pace cu ele – transformi sau ajustezi ceea ce au de transformat/ajustat şi alegi să supraveghezi lucrurile ce trebuie supravegheate”. Dar, decât să folosim atâtea cuvinte şi sintagme, nu ar fi mai firesc să alegem un cuvânt care să definească sintetic această parte din noi, ca să simplificăm şi să clarificăm dialogul?

În tradiţia hyndusă – şi apoi în cea budistă* – această scânteie divină din noi este numită Atman**, iar zeiţa Gayatri este cea împuternicită de ceruri pentru a o ocroti. Din punct de vedere simbolic, această zeiţă reprezintă aspectul feminin ce ocroteşte comoara Atmanului nostru. Datorită Atmanului cunoaştem fericirea în planul terestru, astral şi cauzal. Noi trăim în planul terestru, dar sunt părţi ale noastre aflate în planul astral – care înseamnă vibraţii mai înalte – şi există planul cauzal care înseamnă vibraţii şi mai înalte. Pentru că în noi sălăşluieşte Atmanul putem simţi fericirea și atinge starea de extaz. Se întâmplă de multe ori ca lucruri, evenimente exterioare să ne facă să ne simţim bine, dar, în realitate, adevărata cauză a acestor stări izvorăşte din noi. Este şi motivul pentru care percepţia stării de bine – indiferent cum am numi-o – este atât de subiectivă. Ceea ce pentru unii este generator de bucurie, pentru alţii este aducător de tristeţe/Ceea ce unora le aduce bucurie altora le aduce tristețe.

[*Budhismul – care provine din hinduism – nu este o religie deşi este introdusă în această categorie. De fapt este o căutare asupra naturii conştiinţei. Deşi există mai multe şcoli şi metode, în esenţă acesta este budismul.]

 [**Atman este un cuvânt sanscrit care înseamnă Sine și care se referă la spiritul nostru interior. În filozofia hindusă, în special în școlile Vedanta, Atman este principiul prim, adevăratul sine interior al oricărei ființe, superior oricărei energii sau fenomen, de aceeași natură cu Sinele suprem care este Dumnezeu, esența oricărei ființe individuale.

O corespondență creștină a înțelesului termenului, care surprinde cel mai bine ceea ce sanscritul atman vrea să exprime, sunt cuvintele din crezul creștin: “lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.” În fapt acest atman individual este suportul și modalitatea prin care ființa umană se poate uni cu Dumnezeu, astfel salvarea/mântuirea(sau eliberarea hindusă), nu este posibilă decât prin această cunoaștere interioară a Sinelui(atma jnana), care ne face să realizăm că sinele nostru individual este o scânteie din Sinele suprem și una cu acest Sine suprem care este Dumnezeu sau Brahman.

Rădăcina ēt-men (respirație) este înrudită cu “æþm” din engleza veche, grecul “asthma”, cu germanul “Atem”: “atmen” (a respira) – Wikipedia]

Am venit pe Pământ pentru a atinge un scop, pentru a înfăptui un plan. Starea de bine dusă la extrem, beatitudinea sau extazul, există, dar să nu facem din ea raţiunea pentru care suntem aici – asta este o mare iluzie. Lucrurile care se întâmplă în viaţa noastră au rostul lor – zilele în care lucrurile merg prost sau zilele în care lucrurile merg bine – şi orice s-ar întâmpla, orice Viaţa ne aduce ca experienţă trebuie să acceptăm şi să trecem prin acel eveniment fără să ne facem niciun fel de griji, doar să fim. Dar, cum facem oare asta, atunci când suntem într-o provocare care ne absoarbe? Răspunsul la această întrebare vine mult mai uşor dacă am învăţat să lucrăm cu materialul umbrei, pentru că ne ajută să dobândim starea de observator şi să ne extindem variantele de acţiune (evitând re-acţiunea).

Dacă ne cufundăm mai adânc în subconştient şi lucrăm cu umbra – pentru a duce acolo o mai mare lumină a conştienţei – vom avea oportunitatea şi puterea de a face mai multe alegeri în mod conştient, căci Universul (câmpul cuantic) se va deschide pentru noi.

Dacă rămânem la starea de a fi împinşi de situaţie/eveniment și facem alegeri prin ceva care vine din subteran, din subconştient sau suntem mânaţi de “materialul” umbrei, atunci suntem “motivaţi” de ceva inconştient și nu avem posibilitatea să alegem, de fapt nici nu putem alege. Acţiunea (de fapt re-acţiunea – reacţionăm, nu acţionăm) va fi dictată de o parte a noastră dezinformată, anacronică, de ceva ce nu ştie care este binele nostru cel mai înalt. Aşa zisele alegeri rămân simple obişnuinţe, automatisme. Pentru a avea și a manifesta Liber Arbitru, avem nevoie de lumina conştiinţei trezite.

Foarte important este ca în meditaţiile noastre să invocăm Atmanul, să ne conectăm cu Divinitatea Lăuntrică, cu Esenţa Divină pentru a lumina Viaţa cu lumina noastră atotcuprinzătoare. Invocăm Atmanul pentru a ne ilumina cu strălucirea sa, într-o manieră mai elevată, mai intensă, mai elegantă decât am făcut-o vreodată până acum în viaţa voastră. Pe măsură ce intrăm în întuneric, lumina este în noi şi se manifestă. Lanterna este întotdeauna la noi, și chiar dacă nu suntem încă conştienţi de asta, o vom găsi curând.

Cred că urmează în mod firesc încă o întrebare: cum arătă moartea din perspectiva umbrei? Trebuie să vorbim un pic şi despre asta. Umbra şi moartea au de-a face cu identificarea de sine greşit înţeleasă, cu un aspect al nostru care de fapt nu mai există, care a plecat definitiv şi ireversibil. De exemplu, am pierdut ceva (important) cu care ne-am identificat. Poate că e serviciul, o relaţie, un proiect, poate chiar sănătatea, indiferent ce-a fost. Dacă suntem prea mult identificaţi cu orice ar fi, înseamnă că am scăpat din vedere faptul că suntem creatorul şi nu creaţia, că suntem cel care a creat de fapt acel lucru pe care l-am pierdut. Dacă ne identificăm prea mult cu ceea ce am creat – ceea ce este o tendinţă omenească… (este ceva „al meu” – atunci apare inevitabil iluzia (samsara – un termen budist – sau maya – termen hindus). În asemenea cazuri reacţiile pot fi multiple: poate că suntem revoltaţi („am investit atât în chestia aia….”), sau foarte trişti („doar am pierdut tot ce-am avut.”), înfricoşaţi (“cum o să mă descurc/trăiesc fără…”) sau dezamăgiţi (pentru că altcineva ar putea lua acel ceva care “îmi aparţine”…).

Dar dacă mergem mai adânc în tărâmul umbrei în care am aşezat toate aceste stări, vom descoperi altceva. Este evident că orice aspect reprimat sau “îngheţat” este nefolosit în procesul vieţii, adică ne deconectăm de la el. Cu cât sunt dezactivate mai multe butoane de pe tabloul nostru de comandă permitem acestor stări nesănătoase să se manifeste cum vor ele. Pe măsură ce le recunoaştem şi le reactivăm, putem să ne controlăm viaţa în mod conştient, să decidem în cunoştinţă de cauză şi să ne manifestăm liberul arbitru. Asta înseamnă că pe măsură ce ne redobândim puterea cu atât pot apărea mai multe surse de inspiraţii şi, în consecinţă, cu atât mai multe beneficii vom avea. Universul ne aduce daruri pe care mintea noastră nu le poate bănui şi tocmai de aceea rămâne blocată în ceva învechit, care nu mai este de actualitate. Este neproductiv.

Moartea survine aşadar pe multe niveluri. Vreau să vorbesc despre moartea fizică şi câteva dintre atitudinile noastre ce decurg din înţelegerea limitată a acestei chestiuni, pentru a fi mai eficienţi în lucrarea noastră cu umbra. Desigur că, pentru mulţi dintre noi moartea e cea din urmă umbră. Nu mai este nimic de cealaltă parte a ei, deşi multe persoane clarvăzătoare, yoghini foarte avansaţi, au mers de cealaltă parte şi au povestit ce au văzut.

În orice tradiţie spirituală, care are valoare sau merit, ca să spun aşa, se ştie că pe lângă corpul fizic mai există cel puţin şi un al doilea corp, numit diferit în funcţie de tradiţie. În alchimia egipteană se numeşte KA, în taoism se numeşte corpul QI, în yoga e numit corpul cauzal, iar în Conştientologie poartă numele de psihosoma. Acest corp supravieţuieşte morţii elementelor fizice din care ne este alcătuit corpul fizic. În esenţă, în clipa de faţă suntem doar tiparele temporare ale undelor noastre staţionare, sau mai corect suntem tipare temporare ale undelor staţionare ale energiei Pământului. Foarte pe scurt, pot să spun doar că în momentul morţii corpul fizic se va întoarce la elementele sale – dacă nu intră în corpul curcubeu şi nu ne manifestăm natura ca lumină şi materie – dar corpul Ka (psihosoma) va rămâne, şi își  va continua existenţa. În funcţie de cât de dezvoltat ne este acest corp, putem rămâne destul de mult timp în această stare. De regulă, asta depinde de nivelul de evoluţie la care fiecare a ajuns.

Corpul Ka poate fi întărit atrăgând energii astfel încât să ne putem continua călătoria spirituală fără corpul fizic. De acest subiect se ocupă în mod special o ştiinţă fabuloasă – conştientologia, la care am mai făcut referire. Lucrurile sunt mult mai complexe decât sunt prezentate în acest material. Toate şcolile esoterice, toate curentele spirituale şi toate marile religii (chiar dacă nu în mod direct) recunosc şi explică, fiecare din perspectiva sa, acest adevăr divin. Noutatea constă în aceea că în timpurile noastre şi ştiinţa ni se alătură şi ne aduce noi şi noi elemente care demonstrează această realitate.

Să ne întoarcem la aspectele umbrei şi să mai completăm tabloul general cu câteva aspecte asupra cărora putem medita:

– În primul rând aş vrea să observaţi că mulţi oameni – şi în special profesori, îndrumători, terapeuţi, medici şi personal din sistemul social şi de sănătate – care au putere foarte mare şi rezultate notabile în munca lor, au şi un material al umbrei extrem de voluminos, deoarece, din nefericire, nu se ocupă de el. Avem şi un proverb expresiv în acest sens: să faci ce spune preotul, nu ce face el.

– Este bine să dăm atenţia cuvenită somnului şi viselor: cercetătorii spun că în somn peste 85% din visele noastre sunt gunoi şi reprezintă destresarea creierului, iar asta contribuie la construirea memoriei de durată; dar, avem şi visele semnificative, care aduc mesaje de la suflet, de la alte aspecte ale fiinţei noastre aflate în afara spaţiului şi timpului şi pe care este în folosul nostru să le înţelegem şi să le primim darul.

– Ceea ce numim materialul umbrei nu este doar un tipar emoţional sau chiar un tipar fiziologic, ci este de fapt încorporat în structura subatomică a corpului nostru. Din acest motiv a lucra cu energia inimii este ceva ce devine imperios necesar şi absolut inevitabil, pentru că de aici izvorăşte singura energie care poate reaşeza şi reface orice tipar sau program ce stă la baza existenţei noastre fiinţiale.

Consider util în acest moment şi o scurtă recapitulare, ca să întregim tabloul subiectelor asupra cărora este bine să reflectăm:

– În explorarea subconştientului – atunci când lucrăm cu materialul umbrei – ne folosim în orice moment al lucrării noastre de simboluri şi de puterile arhetipale pe care le invocăm. Semnificaţia şi energia lor reprezintă cel mai clar mod prin care putem dialoga cu lumile noastre interioare. În ceea ce urmează voi aduce în atenţia voastră două simboluri deosebit de importante: Arborele Cosmic şi Soarele cu Luna.

– O atenţie specială trebuie acordată sunetului – muzica cu care lucrăm. Fie că este din categoria celora care conţin semnale Hemisync sau Biopulsuri, fie că apelăm la autori care susţin anumite frecvenţe vindecătoare, este în beneficiul muncii noastre să cercetăm acest domeniu şi să facem alegeri potrivite. Eu vă recomand albumele lui Tom Kenyon, în special cel intitulat Intrarea in Nigredo (Entering The Nigredo). Voi vorbi despre tiparele sonore imediat, într-un paragraf special.

– La fiecare pas pe care îl parcurgem pe acest lung traseu al explorării subconştientului, de fiecare dată, înainte de fiecare meditaţie, trebuie să stabilim clar intenţia de călătorie, să “scriem” povestea pe urmele căreia navigăm. Desigur, asta este valabil doar pentru cei care aleg această cale. Dacă nu rezonaţi cu ideea unei suite de meditaţii exploratoare/vindecătoare, simpla lecturare cu atenţie şi cu inimile deschise a acestui material informativ vă va conduce spre conştientizări importante, aş putea spune chiar iluminatoare, pentru că vor schimba definiţii interioare care generează noi programe ce rulează în fiinţa voastră.

– Cheia succesului este energia inimii. Atâta timp cât această cerinţă fundamentală a timpului pe care-l trăim rămâne la nivel de concept şi nu este împlinit la nivel profund, paşii parcurşi sunt mărunţi, iar rezultatele lente (nu ştiu care ar fi cel mai potrivit cuvânt)

Arborelui Cosmic

Explorarea inimii şi a Arborelui Cosmic (şamanic) este prioritară în această etapă evolutivă.

Arborele Cosmic este legat de corpul fizic; corpul nostru e asemenea unui copac. Picioarele sunt la fel ca rădăcinile, apoi trunchiul, braţele şi capul sunt ca restul arborelui. În esenţă, o călătorie prin corpul nostru presupune restabilirea contactul cu lucruri care au fost inacceptabile pentru noi până în acest moment. Pentru că este dificilă această relaţie după o îndelungă perioadă în care atenţia noastră a fost îndreptată spre alte aspecte, nu avem o altă metodă mai simplă şi mai eficientă decât aceea de a medita constant menţinând atenţia şi lumina conştiinţei asupra sa. Ideea e simplă, pentru deja ştim că atunci când eşti total conştient de ceva îl influenţezi într-un fel şi că generezi o schimbare.

Atunci când lucrăm cu Arborele Cosmic, diversele frecvenţe vor face să vibreze diferite zone din corp, pe care doar le urmărim cu atenţia noastră. Este ca o visare în stare de veghe. E posibil să ne apară şi imagini, dar nu este obligatoriu. Se poate să intrăm în contact cu corpul fizic şi prin intermediul amintirilor, a sentimentelor, a gândurilor; orice apare din lumile noastre interioare important este să fim conştienţi de ele în mod simultan.

În conştienţa voastră, unele din aceste lucruri ar putea fi mici, altele foarte mari. Dacă creăm spaţiu, atunci când ele se măresc, şi noi ne mărim.

Am două observaţii care sunt foarte potrivite aici. Una este că, atunci când ne ocupăm de materialul umbrei, ca de orice alt lucru dificil din viaţă, nu e necesar să speri că vei obţine un anume rezultat, ci doar să fii deschis în faţa ocaziei sau posibilităţii de schimbare. Asta e tot ce e necesar, pentru că atunci când chiar suntem în hăul cel mai întunecat – indiferent care ne este povestea, pentru că toţi avem poveşti diferite – când suntem în cele mai profunde stări sumbre şi nu mai avem nicio speranţă, când simţim doar starea de neputinţă, singurul lucru pe care îl putem face este să fim deschişi la posibilitatea schimbării. Acea mică mişcare pe care o generăm poate da naştere la o cascadă. Repet, pentru ca în conştiinţă să se producă mişcări mai ample, tot ce e necesar este doar o mică mişcare, cea mai minusculă mişcare.

O altă observaţie este cea care se referă la acea alchimie interioară ce se numeşte “intrarea în căldare”. Este simplu: când începem această muncă este ca şi cum intrăm într-o căldare pe care o acoperim cu capacul şi gata, nu mai există cale de scăpare. Şi în acea căldare totul fierbe. Dar vestea bună este că fierberea va dura doar o scurtă perioadă de timp, atât cât durează meditaţia. Se poate să ni se pară interminabil, să credem că nu se mai termină o dată, dar se va termina (în aproximativ o oră, cât durează meditaţia cu această temă). În timp ce acest proces se desfăşoară, intrăm de fapt într-un microcosmos care oglindeşte perfect macrocosmosul psihicului vostru, pentru că o astfel de călătorie ne poartă prin toate nivelurile fiinţei voastre, ale naturii voastre: în lumea subterană, în lumea aceasta şi lumea celestă.

E posibil ca, la un moment dat, să apară/să ne amintim de unele episoade dificile. Dar dacă trecem printr-un episod energetic dificil, când simţim că a apărut un punct critic major, amintiţi-vă să aveţi compasiune pentru voi, dar nu şi îngăduinţă prea mare. Compasiunea de sine înseamnă să fii martor la faptul că suferi; asta înseamnă compasiunea: a fi martor. Compasiunii nu i se cere acţiune. Atunci când, din compasiune, e întreprinsă o acţiune, aceasta e bunătate întruchipată. Nu vă criticaţi prea tare pentru că tocmai aţi constatat că a apărut o chestie foarte întunecată, dar în acelaşi timp nu aveţi nici îngăduinţă prea mare de sine, pentru că asta ar acţiona ca o scuză pentru a nu mai lucra mai departe, ne-ar opri din a mai face curăţenie în lumea de jos.

Pe măsură ce trecem prin acest proces, repet, şmecheria pentru transformarea materialului umbrei este unirea conştienţei cu ceea ce se petrece, observarea umbrei; acţiunea de a observa schimbă ceva din natura lucrului observat, iar atunci când ceva se schimbă starea este total diferită. Este deci vorba de unirea conştienţei cu ceea ce se petrece.

Atenţia voastră e în arborele şamanic, corpul vostru fizic. Aceasta e acţiunea, asta e tot ce se avem de făcut. Nu vă criticaţi, simţiţi locul din corpul vostru în care reverberează sunetele. Aceasta e comoara, locul în care săpaţi şi rămâneţi, iar atunci când se mută în altă parte o urmaţi.

Imaginaţi-vă, în orice fel vi se pare firesc, că plutiţi în spaţiu… Se pare că cel mai dificil este să pătrundem pe terenul care este uneori cel mai greu, şi anume, în inima noastră şi să creăm o breşă energetică prin care să intrăm perfect conştienţi în chakra inimii pentru a explora ceea ce găsim acolo. În esenţă, acest lucru are ca scop alinarea acelor părţi, a acelor aspecte reprimate sau considerate traumatice.

Călătorie plăcută!