Tainele subconştientului . Explorarea

MOTO: pentru a deveni cine suntem, mai întâi trebuie să murim faţă de cine credem că suntem.

 Explorarea

Pentru a ne împlini lucrarea prin care vom facilita transformarea aspectelor neasumate şi nerezolvate vom apela mai întâi la arhetipuri ce aduc energii primordiale, iar mai apoi la simboluri. De fapt, aceste două direcţii se vor împleti permanent pe întregul parcurs, vor reprezenta fundamentul pe care se aşează lucrarea noastră.

Arhetipurile pe care le vom invoca la început sunt Tara Albă şi Tara Neagră, iar ca simboluri alegem ceva simplu, cum ar fi trei coşuri sau vase pe care le aşezăm pe altar. Primul reprezintă lumea în care trăim – sala, camera în care ne aflăm, corpurile noastre, al doilea reprezintă lumea luminii şi a sunetului pur, iar cel de al treilea reprezintă tărâmurile celeste, conştiinţa pură. Lumea în care trăim este o lume fizică, perceptibilă prin cele cinci simţuri ale corpului fizic, este tărâmul emanaţiilor (Nirmāṇakāya). Cu cât devii mai subtil intri în lumea sunetului şi luminii pure (Sambogakaya). Aici se află Tara dar şi alte zeităţi tutelare. Când rafinezi şi mai mult, forma dispare complet şi intri în tărâmul conştiinţei pure, în lumina albă transparentă (Dharmakāya).

Este incitant, provocator chiar, dar şi foarte eficient să lucrăm cu zeităţi arhetipale. Dar trebuie să stabilim de la început că prin cuvântul „zeităţi” nu înţelegem zei sau zeiţe creatoare, în sensul iudeo-creştin. Ele sunt aspecte ale conştienţei şi asta este ceva complet diferit. Întotdeauna este vorba doar despre conştiinţă şi numai despre noi şi lumile noastre interioare. Chiar dacă aparent lucrăm cu energii şi fiinţe pe care le percepem ca fiind în exterior, este o abordare la care apelăm doar pentru a ne uşura munca. Dar noi ştim că ele sunt parte din noi, aspecte ale noastre de care nu suntem separaţi.

Tara Neagră este maestra întunericului şi va merge alături de noi cât de profund o lăsăm. Nu ne va deranja şi nici nu va trece de barierele pe care noi le-am stabilit. Toţi avem bariere. Aceste energii nu-şi vor impune punctul de vedere. Vor merge atât de profund cât le permitem noi şi ne vor ajuta să eliberăm negativitatea, toxinele acumulate, vor lucra în perfectă armonie cu binele nostru cel mai înalt şi în acord deplin cu intenţia noastră clar exprimată, vor răspunde chemării noastre şi vor acţiona cu compasiune.

Aici cred că se impune o precizare importantă, pentru că uneori compasiunea este înţeleasă greşit. Compasiunea nu înseamnă să te laşi călcat în picioare sau să faci cuiva bine cu forţa, împotriva voinţei lui, motivând că tu eşti cel care ştii ce este bine pentru altul, indiferent cine este acela. Compasiunea asistă la suferinţa umană dar nu face nimic să o schimbe. Acţiunea plină de iubire este compasiunea în acţiune. Dacă decizi să faci ceva, atunci este bine să o faci prin acţiuni pline de iubire. Ca martor, te uiţi la ceva mult timp şi deodată vezi ceva nou. Toate aceste aspecte sunt faţete ale conştiinţei prin care ne putem elibera de negativitate într-un mod măiestrit, inteligent. În contextul acestei lucrări negativ înseamnă orice aberaţie în comportament care este falsă şi vătămătoare.

Dacă o invităm pe Tara în lumea umbrei noastre, în mintea subconştientă, sarcina noastră devine mult mai uşoară – ştim că “cineva” lucrează pentru binele nostru. Asemenea hotărâri se iau de obicei fie într-un mod total inconştient, – pentru că, de exemplu, am ajuns la saturaţie – fie perfect conştient, volitiv, printr-o lucrare vindecătoare pe care sufletul nostru o cere iar ghizii o aduc în viaţa noastră. Dacă unele părţi din noi chiar sunt pregătite să renunţe la ceva, Tara Neagră va veni şi ne va ajuta să le îndepărtăm şi să le transformăm ca un adevărat maestru. Tara nu va face nimic în locul nostru, dar ne va ajuta substanţial, prin calitatea specifică energiilor pe care le poartă, să putem desena singuri tabloul existenţei noastre.

……………………………………………………………………………………………………

Dacă am lăsat vibraţia sunetului care o exprimă pe Tara să pătrundă în subteranele inconştientului, vom fi perfect pregătiţi pentru a aborda acelaşi teritoriu dar într-un mod diferit. Prin ceea ce am făcut până acum am crescut lumina conştiinţei din interiorul nostru, atât cât am fost pregătiţi să o facem. Nu ne oprim aici, drumul e lung – dar frumos şi lin.

De multe ori trăim un fel de enigmă care ia forma unui război între partea noastră cognitivă şi cea intuitivă din noi. Ne îndoim de multe lucruri. Îndoiala, incertitudinea este valoroasă şi cred că atunci când nu ne vom mai îndoi, vom intra într-o zonă periculoasă. Nu este vorba despre dubiu, ci despre faptul că conştiinţa noastră este în plină expansiune iar pe măsură ce unele lucruri se clarifică altele rămân în urmă; aşa apare îndoiala, ne formulăm întrebări şi căutăm calea spre răspunsul cel mai potrivit cu noul context… căutările îşi urmează cursul. Certitudinea opreşte orice mişcare, îngheaţă procesul în locul unde a ajuns.

A venit vremea să aducem o altă energie arhetipală: îl vom chema pe Chenrezig, iubitul Tarei, energia masculină care pune în operă totul, pentru a aduce vibraţii din lumile celeste înalte. Chenrezig este cel care împleteşte din fire de lumină subtilă o sferă de energie – folosind un instrument asemenea unei croşete. Când ajunge la densitatea dorită de el – potrivită pentru fiecare dintre noi – aduce aceste sfere în jos, în marea densitate, adică în oase. Din punct de vedere taoist, în oase se află cel mai condensat chi din corp. Din punct de vedere al umbrei, aceste energii mai înalte – nu mai bune, ci cu o frecvenţă mai mare – coboară în fizic şi încep să decongestioneze, decongeleze aspectele de umbră creând oportunitatea de a le putea observa.

Chengering va folosi o energie foarte dinamică care va „lovi oasele”, va face ca oasele să vibreze. Lovirea oaselor este în practica multor tradiţii. Oasele sunt energie cristalizată; au memorie. În oase se află măduva osoasă unde se creează sânge nou. Am observat că în această perioadă memoria pe termen scurt este pusă la încercare la mulţi oameni. Nu pare să aibă vreo legătură cu vârsta. Li se întâmplă multora dintre noi.

Lucrând cu sunetul care loveşte oasele vom face o lucrare prin care introducem de fapt energii transformatoare în mintea subconştientă sau lumea de jos pe o cale extrem de subtilă şi eficientă. Este indicat ca această parte a lucrării noastre să o facem seara ca să dăm posibilitatea energiilor să acţioneze şi peste noapte.

…………………………………………………………………………………………………….

A treia fază a metodei pe care acum o urmăm constă în a distribui în tot corpul – prin punctul Ming Men, numit şi Muntele Înzăpezit – întreaga energie cu care ne-am conectat până acum. Acest punct se află în partea opusă ombilicului şi este considerat în taoism a fi lăcaşul vieţii. Pentru a depăşi obstacolele care stau în calea transformării aspectelor de umbră avem nevoie de multă energie şi de spaţiu, de extinderea percepţiei spaţiului (aspect esenţial).

……………………………………………………………………………………………………

După aceste sesiuni de vindecare prin sunet alături de energii arhetipale bine alese, urmează să schimbăm registrul în care lucrăm. Apare nevoia firească de a ne acorda o perioadă de timp pentru conştientizare, pentru a căuta în istoria noastră aspectele umbrei cu care dorim să lucrăm.

……………………………………………………………………………………………

 Alte zeităţi arhetipale – teme de meditaţie

 Shiva e distrugătorul şi, în mod ironic, Domnul morţii şi protectorul yoghinilor – însemnând orice persoană care urcă în conştiinţă. Paradoxul e că este Domnul morţii, dar îi ocroteşte şi pe cei care urcă în conştiinţă. Pentru a deveni cine suntem, mai întâi trebuie să murim faţă de cine credem că suntem, asta ne spune Shiva. De asemenea, e cel care finalizează lucrurile.

Parvati, e contrapartea feminină, consoarta sa, fiind zeiţa cosmică, în acea descendenţă. Tantra dintre aceştia doi creează kalachakra. Este un termen budist, însemnând eliberare energetică.

Iar una din aceste eliberări e reprezentată de Ganesha, zeul elefant – are corp uman şi cap de elefant – un arhetip ce reprezintă puterea noastră de a ne depăşi obstacolele. El este cel care distruge obstacolele.

Din clipa în care ne-am născut – unii dintre noi chiar din clipa în care au fost concepuţi – ne-am confruntat cu o serie de obstacole. Unii dintre noi au avut obstacole în perioada intrauterină. Dar în mod cert, la naştere ne-am confruntat cu primul obstacol important, deoarece am trăit într-un mediu lichid şi, dintr-odată, a trebuit să respirăm aer. E o schimbare radicală, din punct de vedere fiziologic, psihic şi spiritual. Cel care a înlăturat acel obstacol este Ganesha,. Ganesha din noi, el nu are nimic de-a face cu faptul de a fi bărbat sau femeie, nu are atribute sexuale, ci e un aspect al vostru care poate învinge obstacolele existente.

Un alt arhetip care ne aminteşte de capacitatea noastră de a depăşi obstacolele este zeul Horus – doar că el are un element specific: capacitatea de a zbura pe deasupra şi de a gestiona şi transforma răul.

Cel mai dur, mai greu şi mai important obstacol, apare atunci când dai peste ceva foarte important, dar te împiedici de tot felul de rahaturi care nu te lasă să-l învingi.

Un exemplu deosebit de semnificativ, care ne arată cum se manifestă natura paradoxală a obstacolelor. Ken Page, care a fost una dintre primele persoane de rasă albă care a dus oameni la un lac sacru, la nord de Taos, în New Mexico. Un şaman, destul de în vârstă, împreună cu ucenicul lui şi Ken, urcau pe munte, călare pe cal, spre acest lac. Şamanul considera că e foarte important ca acest lucru să aibă loc. Calul şamanului face un pas greşit şi cade, iar şamanul îşi rupe piciorul. Nu ştiu cât de în vârstă era, dar, din câte spunea Ken, cred că avea 70-80 de ani. Ken adună imediat toţi caii, ca să se întoarcă şi să coboare panta. Iar şamanul se uită în sus, din locul în care era şi întreabă: „Ce faceţi?” „De bună seamă că te-ai rănit, aşa că te vom duce înapoi, ca să primeşti îngrijiri.” Iar şamanul le spune:„Dacă este atât de important, încât am fost blocaţi, îmi puneţi o atelă la picior şi urcăm spre lac.” Aşa a văzut el situaţia. Totul depinde de cel care percepe.

Aşa că uneori ne uităm la obstacolele din viaţa noastră şi spunem: „O, Doamne, să fie un semn din partea universului că nu ar trebui să continui?” Sau e un semn că e atât de important, încât mai bine aş face-o, orice-ar fi? Doar voi puteţi face acel apel. Pentru că doar voi trăiţi în tunelul realităţii voastre. Sunteţi în universul pe care voi înşivă l-aţi creat în voi. Dar vreau să subliniez ideea că, atunci când apar obstacole foarte grele, Ganesha se află în voi. Poate că a fost adormit un timp, dar vă garantez că acel aspect e acolo şi poate fi invocat.

Dacă folosim programul lui Tom Kenyon pe care l-am recomandat, frumuseţea este că tot ce trebuie să facem e să fim conştienţi de corpul fizic şi atât. Energiile pe care le aduc vibraţiile sunetelor vindecătoare vor străbate câmpurile noastre energetice şi vor scoate la lumina conştiinţei aspectele de umbră.

Aspectele umbrei pot apărea în foarte multe ipostaze: forme-gând, sentimente sau amintiri. Nu e nevoie să ne aducem aminte de nimic. Tot ce avem de făcut e să fim prezenţi şi conştienţi de ce se petrece. Asta e tot. E legat de teoria clopotului a lui Bell din mecanica cuantică. De cele mai multe ori, în zilele care urmează, tot ceea ce am reuşit să mişcăm creează sincronicităţi, se va petrece ceva în exterior şi vom avea confirmările de care avem nevoie.

Elena Cocis