Stiinta Spiritului – Lectia 26 – Imaginea de ansamblu, de Jordan Duchnycz

Vreau să vă spun o poveste! Povestea voastră și a mea. Pe baza dovezilor pe care le avem tragem concluzia că viața pe Pământ a apărut acum aproximativ 4 miliarde de ani. Oamenii au apărut acum 200.000-300.000 de ani. Ascultați povestea voastră și apoi gândiți-vă ce vreți să faceți cu ea. Adevărul este că povestea nu începe pe Pământ ci în stelele de pe Cer la fel de frumoase și de uimitoare cum este Soarele nostru. Steaua asta a explodat creînd astfel un flux de energie care s-a extins în toate direcțiile și în toate dimensiunile. Această explozie de energie a pus bazele unei vieți noi, unor creații și manifestări noi. Una din aceste manifestări a fost sistemul nostru solar cu toate planetele sale. La început planeta noastră era o adunătură de praf și fragmente de rocă – o sferă cu învelișul dur. Vulcanii ne indică cum arăta Pământul și cum am evoluat. Vulcanii au devenit un furnal creînd prin evaporare apă lichidă sub formă de vapori și căldură din crusta Pământului. Apa a format pe toată planeta râuri ca vasele de sânge. Apa oceanelor a devenit sărată. Mineralele și formațiunile de roci din Pământ au create condițiile de formare a cristalelor. Cristalele au o biologie geometrică naturală care a permis unei conștiințe mai înalte să apară.
Unde a apărut prima dată viața biologică? Oamenii de știință cred că primele forme de viață au fost niște bacterii pe care le-au denumit arheobacterii. Algele verzui au fost primele forme de energie care au apelat la Soare ca la o sursă de energie pentru reproducere și evoluție. Ele au transformat atmosfera planetei. Înainte de asta atmosfera era bogată în carbon. Milioane de asemenea microorganisme au extras carbonul din atmosferă și l-au introdus în crustă pentru următorul pas. Viața s-a răspândit în apă, prin ciclurile ei, în rîuri, cascade și oceane. Toată viața bea aceiași apă. Apa e esențială. Orice viață care crește are nevoie de apă și de Soare. Aerul pe care îl respirăm provine de la alge. Algele au nevoie de apă proaspătă pentru a crește. Motorul vieții este colaborarea. În viață totul este conectat. Apa și aerul sunt una. Împărtășirea este cheia. În natură toată lumea împărtășește. Coralii s-au format din alge și scoici și au devenit cămin pentru alte viețuitoare cum sunt peștii. Copacii au crescut într-un ritm foarte lent. Ei țintesc sus, spre Soare ca niște statui care privesc spre un adevăr mai înalt. Ei au puterea de a captura energia de la Soare și de a o transforma în frunze, lemn și alte materiale naturale. Așa se formează straturile de sol. Pământul are la bază echilibrul. Fiecare ființă joacă un rol. Fiecare specie cooperează în armonie cu alte specii. Această armonie e greu de schimbat. În natură totul este folosit și are un scop. Câte specii cunoaștem noi? Dar ce știm despre legăturile dintre ele? Pământul este un miracol. Pentru știința modernă viață rămâne încă un mister. Astăzi viața nu este decât o za dintr-un lanț de nenumărate altele vechi de peste 4 miliarde de ani. Într-o perioadă infinit de scurtă din tot acest timp, noi, Homo Sapiens, cu creierele noastre cu potențial nelimitat, am distrus complet echilibrul.
Ce vreau să spun că e noi avem ceva minunat, fantastic dar noi l-am scăpat din mână. Oamenii au apărut pe planetă acum câteva sute de mii de ani în urmă dar am reușit să schimbăm complet fața planetei. Există multe povești despre cum s-a întâmplat acest lucru. Nimeni nu știe sigur. Anticii vorbesc despre „oamenii din cer” care au coborât și au început să locuiască pe Pământ, despre civilizații și orașe pierdute care erau mai armonizate. Aceste înregistrări au fost transmise de strămoșii noștri de acum mai bine de 6000 de ani. Noi credem că atunci a apărut prima civilizație. Indiferent de unde venim, vedem ce s-a întâmplat după sosirea noastră. Asta vom analiza în continuare, într-o formă prescurtată deoarece e deprimant. Rămâneți cu mine cât timp fac asta. Am preluat controlul asupra oricărei viețuitoare și bucăți de Pământ și le-am folosit în beneficiul nostru. Ne-am folosit de animale ca să descoperim și să cucerim teritorii noi. Am subjugat creșterea plantelor și am denumit-o agricultură. Am creat orașe și civilizații eliminând nevoia de migrare și de căutare a hranei. Avem grădini. Dar nu a fost suficient. Vroiam mai mult. Am ajuns la energia din adâncurile Pământului – rezerve de energie solară adunate de-a lungul milioanelor de ani sub formă de cărbune, gaz și petrol. În ultimii 15 ani au fost mai multe schimbări decît în ultimii 13.000 de ani. Nu toate au fost bune. Orașe ca New York și Los Angeles sunt simboluri ale extracție petrolului și a exploatării forțate a resurselor. Nu mai sunt prea mulți fermieri. Agricultura industrializată ne otrăvește conștient hrana cu pesticide. Nu mă credeți? Întrebații pe muncitorii care poartă costume de protecție împotriva radiațiilor! Dar cum putem să facem față consumului de hrană fără lagăre de concentrare pentru animale în care nu crește nici un fir de iarbă ci circulă doar camioane pline de îngrășăminte care hrănesc carnea pe care o vom mânca noi. Casele sunt clonate, copiate și standardizate anulând orice creativitate. Oriunde se poate mașinării sapă, răscolesc și găuresc Pământul. Mai repede. Mai repede. Fără să țină cont de milioanele de ani în care Mama Pământ a creat toate acestea. Mineritul intensiv va epuiza în curând toate rezervele Pământului. 100 de milioane de tone de pește au fost pescuite. Peștii mari au fost pescuiți. Nu mai au timp să se reproducă. La nivel global cantitatea de apă scade. Orașe ca Las Vegas sunt cele mai mar consumatoare de apă din lume. În alte locuri apa nu există deloc iar femeile sunt obligate să sape zilnic după ea. Defrișarea distruge Pământul ca să facă loc unor fabrici noi. În unele locuri defrișarea e ultima sursă de supraviețuire. 1 din 6 oameni trăiește într-un oraș suprapopulat și nu are acces la apă sau la electricitate. Se pare că planul după care ne ghidăm e să scoatem fiecare rezervă de Soare și să o epuizăm. Modul în care ne folosim resursele readuc carbonul în atmosferă și schimbă echilibrul climatic al Pământului. Cât mai poate continua mirajul asta? Cât mai putem să ne prostim gândindu-ne că putem supraviețui astfel pe acest Pământ? Aceasta este casa noastră! E responsabilitatea noastră să corectăm greșelile pe care le-am făcut atât pentru noi cât și pentru restul vieții.
Vreau să clarific ceea ce tocmai v-am spus despre sărăcie, nivelul apelor, exploatarea petrolului și cotropitul corpului Mamei Pământ după tot ce se poate. De obicei acestea sunt considerate cauze pentru tot ce se întâmplă. Dar de fapt sunt rezultate. Asta am creat noi ca rezultat a ceea ce se petrece. Dar ce se petrece de fapt? Noi am mai analizat asta în seria Spirit Science. Despre acel sentiment distrugător și plictisitor pe care îl avem fiecare dintre noi în interiorul nostru. E separarea și tot ce aduce ea: frica, anxietatea, „nu sunt suficient de bun”, „vreau să fiu mai puternic ca tine”. Toate acestea sunt rezultatul aceluiași lucru: sentimentul de a fi separat. Iluzia de a fi separat, frica și durerea care apar când crezi că ești singur. Dar nu ești singur! Nu suntem singuri! A venit momentul să înețelegem că noi suntem puterea. Noi suntem planeta. Noi putem crea o lume nouă. Nu e treaba altcuiva. Nu e o opțiune și nici nu trebuie să așteptăm să o facem. E un spațiu în care putem trăi din noi înșine. Toate problemele lumii pot fi rezolvate peste noapte dacă am trăi cu toții în acest spațiu. În lumea actuală ne mințim tot timpul pe noi înșine și pe ceilalți. Ne spunem că nu putem să o facem. Când ne spunem asta prinfiecare acțiune pe care o întreprindem menținem această minciună. Dar asta durează doar până ajungem în spațiul în care suntem sinceri cu noi înșine. Doar atunci putem să fim cinstiți cu noi înșine. Când ajungem în acel spațiu putem aduce ceva nou. Începem să ne întrebăm ce se petrece, cum putem rezolva problema. Discutând conștient unul cu celălalt putem face lucruri noi. Hei! Oprește mașinăria aia! Ne otrăvește! hai! Hai să rescriem sistemul de sănătate! Să facem nou care funcționează! Hai să facem toate mașinile 100% electrice! Hai să găsim un mod liber de a genera electricitate! Inima este spațiul care face aceste conversații conștiente posibile! Conștiința unitară! Hristosul interior! Se mai numește și onestitate. În acest spațiu nu alegi varianta care susține mai bine o minciună ci este un spațiu în care ești cinstit în legătură cu ceea ce vezi și simți. În acest spațiu asculți cu intenția de a-l înțelege ce spune celălalt și nu doar aștepți să se oprească din vorbit ca să îți vină ție rândul. E un spațiu al compasiunii pentru toți oamenii și toată viața. Este un spațiu în care toată viața este sacră și poate fi explorată în libertate și cu entuziasm. Nu ești singur! Putem face asta împreună! Pentru noi și pentru celălalt! Putem să o facem în așa fel încât să funcționeze! De fapt doar împreună putem să o facem și nu singur, că unic lider al mișcării. Tu ești implicat! Eu sunt implicat! Cu toții iubim ceea ce facem! Din acest spațiu orice este posibil! Adevărata libertate este absența limitărilor. Prezența posibilităților.
Gândiți-vă la asta. Vechili civilizații au înțeles acest lucru dar nu aveau tehnologia să creeze o viață plină de putere, minuni și uimire. Astăzi noi avem toată tehnologia necesară să facem acest lucru dar nu și conștiința. E ca în șirul lui Fibonacci: adunăm ceea ce e în trecut cu ceea ce avem acum. Adunăm ceea ce e mai bun din ambele lumi – tehnologia și conștiința – și le unificăm. E modul natural de a crea, de a trăi în abundență, creștere, în armonie la fel ca în natură. Așa e tiparul.