Stiinta Spiritului – Lectia 22:5 – Vehicole de lumina, de Jordan Duchnycz

Astăzi vom vorbi despre materie și energie. Pe mine, materia mă interesează în mod deosebit, pentru că, cel puțin până acum, știința nu a reușit să o înțeleagă cu adevărat.
Când creezi ceva, la nivelul geometriei și al simplității, acesta devine un vehicol, un recipient care cuprinde îngredientele interne care creează și construiesc înteriorul. Acest lucru poate fi descris cel mai bine studiind comportamentului de bază al unei celule individuale umane. În acel moment, această celulă individuală este un organ. Ia ghiciți despre ce organ este vorba. Pielea! Pielea acționează ca o barieră între lumea exterioară și cea interioară. Ea a fost creată din ingredientele genetice din Yin și Yang. Când se petrece această transformare, 2 devine 1 și apare ceva nou. Asta e evident dar gândiți-vă că nu e doar un amestec al celor 2 și ceva complet nou! Singularitatea! Singularitatea sau conștiința este spațiul, acel vid și conștiință din toate stările materiei și ale energie, concomitent. Singularitatea este ca semnul egal din formula E=MC2 . Singularitățile și bariele se potrivesc foarte bine una cu cealaltă. Gândiți-vă cum circulă energia prin câmpul toroidal în exterior, trece apoi prin singularitate și intră în interior, ca printr-o barieră. Apoi, când iese, trece din nou prin singularitate într-un spațiu nou.
E ca și cum ar exista o lume a energiei și o lume a materiei, conectate intim una cu cealaltă prin legi fundamentale cum este de exemplu: „Cum e sus așa e și jos” și care funcționează ca universuri paralele. Partea amuzantă e că noi avem acces la ambele, simultan. Care sunt aceste 2 lumi? Nu cred că e nevoie să vă descriu lumea materiei. Este lumea fizică, materială. Pe de altă parte avem lumea energiei căreia îi poți spune cum vrei tu: Câmpul Unificat, Tărâmul Astral, Câmpul Sursei, proprietățile energetice ale materiei și chiar loc unde imaginația înflorește. Aceste 2 planuri sunt intim conectate unul cu celălalt și prin conștientizarea celor 2 înțelegem sensul, legăturile dintre ele. Deci, singularitățile se regăsesc în ambele locuri. Cum funcționează exact? Singularitățile sunt peste tot – fiecare atom are o singularitate indiferent dacă se află într-un om sau în canapeaua de care am vorbit înainte. Poate datorită funcțiilor și formelor diferite ale singularităților apar rezultate diferite. „Thrive” este un film recent în care sunt explicate multe lucruri. În film sunt descrise câmpurile toroidale și modul în care interacționează unul cu celălalt. Când câmpul se rotește într-un sens produce efecte diferite de cele produse atunci când se rotește în alt sens. Când două câmpuri se unesc, creează unul nou, în centru care le conține pe cele două inițiale dar este, concomitent, diferit. Este aceiași geometrie ca la concepția unui copil. Doi se unesc pentru a crea ceva complet nou. Câmpurile toroidale trebuie să se unească în orice unghi iar asta poate fi ușor observat în Floarea Vieții. De exemplu, când se unesc și se formează vezica Pesci apare o nouă singularitate la mijloc – un amestec de materie și energie între cele 2. Dacă așa se creează o singularitate nouă asta înseamnă că, într-un fel, apare o nouă gaură de vierme prin care materia devine energie iar energia devine materie. Dacă energia nu poate fi creată dar nici distrusă atunci ea se deplasează între diferitele stări ale materiei, prin densități diferite sau chiar între stări diferite ale energiei.
Când vorbim de materie și energie, se pare că lumina e fundamentală realității. Anumite lucruri din singularități au ca funcție primară să creeze și să dea viață așa cum este cazul stelelor. Altele au ca funcție primară să primească lumină așa cum este cazul găurilor negre. Apoi, mai sunt și cele care fac ambele lucruri, simultan cum sunt galaxiile – răspândesc dar și primesc lumină. Știința încă nu a confirmat acest lucru dar eu cred că la marginea singularității, primul lucru care apare – atât în lumea materială cât și în cea energetică – este lumina sau, mai degrabă, geometria fundamentală pe care noi, în această dimensiune, o percepem ca lumină. Spectrul luminos este mult mai vast decât cel vizibil. Când lumina ajunge în vârful spectrului luminos vizibil, trebuie să se transforme adică să treacă prin singurlaritate, să își schimbe geometria așa cum lumina flăcării focului atinge vârful formei undă create de acesta – iese din câmpul percepției vizibile și devine altceva. Același fenomen se petrece și în globul ocular uman: lumina intră în ochi și este transformată de receptorii vizuali din creier. Așadar, unde se petrece transformarea acestor sarcini electrice din creier în nemumăratele gânduri din imensa lume mentală? Ca să răspund la această întrebare trebuie să ne privim pe noi. Noi ne aflăm în centrul ambelor lumi și planuri – prin intermediul corpurilor fizice interacționăm cu lumea fizică iar prin gândurile și emoțiile noastre interacționăm cu lumea energiei. Simultan suntem atât în lumea exterioară cât și în cea interioară. Când vedem ceva în exterior, simțim și gândim în interior – cele 2 se oglindesc. La fel, atunci când simți ceva, simți atât în corpul fizic cât și la nivel energetic – sunt eliberați hormoni care radiază valuri de emoții, afectându-i pe cei din jurul nostru. Hormonii sunt reprezentarea fizică a ceea ce simți energetic iar ceea ce simți este reprezentarea energetică a hormonului. Atunci când ceva vă afectează, ambele fenomene se petrec simultan. Cele 4 elemente interacționează permanent: partea fizică și energetică din exterior dar și partea fizică și energetică din interior.
Deci, în momentul concepției, cele 2 mici singularități din spermatozoid și din ovul, creează o singularitate complet nouă care stăpânește ingredientele oferite și una care se află sub oblăduirea celor care au creat-o.
Deseori sunt întrebat când intră sufletul în corp. Nu pretind că știu răspunsul corect dar eu cred că sufletul este acolo încă de la momentul uniunii, la fel ca și singularitatea. În timp ce embrionul crește și își continuă evoluția, creînd organe și alte părți ale corpului, și acea conștiință crește și înflorește. Așadar, celula individuală este, în esență, un embrion gol deoarece conștiința sa despre interior și exterior este limitată la nivelul micro. Dar inima, creierul și glanda pineală se dezvoltă și treptat devine o conștiință umană dezvoltată. De exemplu, momentul dezvoltării glandei pineale este foarte important pentru noua viață dar oare există conștiință înainte de acest moment? Eu cred că da dar e bine să rămânem deschiși la noi idei și posibilități și chiar să le cercetăm să vedem dacă sunt adevărate.
Vreau să împărtășesc cu voi o revelație profundă de-a mea. Prima formă creată în momentul concepției nu este inima ci pielea – o barieră între interior și exterior. La nivel geometric aceasta este demonstrația fizică a înscrierii cercului în pătrat și a pătratului în cerc. Pe măsură ce embrionul crește, uneori urmează proporția Phi alteori nu – vă reamintiți stadiile dezvoltării embrionului la care ne-am uitat mai devreme. Prima dată avem o sferă, apoi ajunge repede la 8 sfere – baza cubului și a Mer-Ka-Bei. Apoi formează un câmp toroidal cu un organ în centru. Treptat apar din ce în ce mai multe organe și structuri. Astfel Viața încearcă să creeze proporția Phi între materia și energia conștiinței corpului care se dezvoltă în uter. Acest proces nu se oprește niciodată. Crești metal, emoțional, fizic și spiritual până mori și nici măcar atunci nu te oprești. Ce altceva ar putea fi moartea decât tranziția spre ceva nou? Ceea ce vreau să spun e că noi nu suntem nici interiorul și nici exteriorul vehicolelor noastre fizice ci conștiința dintre cele 2 și creatorul a mult mai mult.