din Spirala Înălțării – partea a III-a

Spirala Înălțării –

extras din notele de curs

partea a III-a

Traducere: Nicoleta Iuga

………………………..

O să încep, explicându-vă de ce voi vorbi timp de o oră și jumătate de acum încolo și doar apoi vom trece la sunet.

Vă aduceți aminte filmele alb-negru din timpul celui de-al doilea război mondial cu submarinele din apă și cu distrugătoarele cu tunuri care încercau să distrugă submarinele sau să-l forțeze să iasă la suprafață? Aveau bombe calibrate să explodeze la o anumită adâncime a apei. De data asta… voi sunteți submarinele. La nivel subconștient aceste părți se află adânc în apă, în ocean, la adâncimi diferite.

O să vă povestesc întâmplări adevărate cu clienții mei deoarece au acel câmp energetic capabil de transformare. Conștient sau inconștient, voi vă veți conecta la acest câmp energetic. Sunt bombe calibrate să vă activeze. Când vom ajunge la munca cu sunet, adică de curățare a acestor lucruri apărute, în principal, din rușine, vinovăție, regret, furie și alte emoții reprimate, o veți putea face mai eficient pentru că ați fost deja avertizați, să spun așa.

Prima poveste este un exemplu perfect pentru dimensiunea spirituală… o să vă povestesc una din primele mele experiențe cu hathorii.

După ce i-am cunoscut și am început să am cât de cât încredere în ei, m-au luat într-un templu dintr-una din dimensiunile în care trăiesc ei. Era o piramidă aurie foarte frumoasă. Am început să urc treptele dar m-au oprit niște gărzi cu sulițe și mi-au spus „NU. Tu nu intri pe aici. Tu intri prin spate!”. Povestea este adevărată. M-au dus în spate, unde era o deschizătură mică prin care a trebuit să mă strecor ca un instalator. Știam deja cum este pentru că lucrasem la instalator ca să mă întrețin în facultate. Era foarte îngustă. Era o catacombă plină de cadavre. Mi-au spus că astea sunt părțile moarte din mine și că trebuie să rezolv o parte din aceste energii, altfel îmi vor contamina experiența din camerele mai înalte. Mai întâi trebuie să treci prin catacombe. Asta a fost experiența mea.

În lucrarea de astăzi va fi o parte sonoră în care vom face integrarea. Vom folosi o tehnică de psihosinteză inventată de Roberto Asigoli (Assagioli), un venețian născut în 1888 și mort în 1974. A fost pionier în psihologia transpersonală umană. Mi-a plăcut ce a spus dar mai ales, mi-a plăcut cum a spus-o. Asta e esența perspectivei mele asupra a ceea ce urmează să facem precum și a hathorilor deși ei adaugă și o altă dimensiune. Freud a făcut un comentariu la munca lui Assigoli. „Mă interesează doar beciul ființei umane”, adică mintea subconștientă. Assigoli i-a răspuns că psihosinteza e interesată de toată clădirea.

Am încercat să construim un lift care să asigure accesul unei persoane la orice nivel al personalității sale. Totuși, clădirea dotată doar cu un beci este limitată. Vrem să deschidem terasa unde putem face băi de soare sau observa stelele. Eu sunt preocupat de sinteza tuturor domeniilor personalității. Asta înseamnă că psihosinteza este holistă, globală și incluzivă. Nu se opune psihanalizei și nici măcar modificărilor de comportament dar insistă pe necesitatea unui sens, a unor valori înalte deoarece viața spirituală este la fel de reală ca nevoile noastre biologice și sociale. Noi nu credem că există probleme umane izolate. Totul este interconectat. Sunt de acord cu ei și d-aia o să vă spun aceste povești. Scopul este ca voi să simțiți cum a trecut acea persoană prin schimbare; simțind la ei poate veți simți și la voi.

Și acum, o poveste cu tâlc.

Am fost recomandat unei cliente cu o boală auto-imună. Ironic, era un vindecător de talie mondială. Când zic că era un vindecător de talie mondială, vrea să zic că era „pe bune”. În cercurile spirituale, a fi vindecător este un indicator de status. E ca și cum ai fi actor în Los Angeles care lucrează ca chelner. Toată lumea e vindecător. Când aud pe cineva că e vindecător, în interior îmi apare un steag roșu pentru că un vindecător adevărat nu spune niciodată acest lucru. E în câmpul său și la momentul potrivit se revelează singur, fără să fie nevoie să spună ceva. Femeia asta era foarte bună așa că oameni de pe tot globul veneau să lucreze cu ea.

Deci, femeia asta era un vindecător de talie mondială. Oameni de pe tot globul veneau la ea și se vindecau de boli incurabile deși și ea avea o boală auto-imună care se agrava. Când a venit la mine și am început să explorăm, mi-am dat seama că dacă cineva venea la ea, însemna că a fost trimisă de Spirit și că era obligată să lucreze cu ea deși nu mai avea energie pentru asta. Credința ei era atât de constrângătoare încât își abandona proprii copii. Dacă copiii ei aveau nevoie de ceva dar venea cineva din altă țară, ea-și lăsa copii ca să lucreze cu această persoană. Era din ce în ce mai epuizată. Așa se întâmplă cu bolile psiho-imunitare. În esență, sistemul imunitar se întoarce împotriva lui însuși și spune: „Nu. Bu-bu. Nu știu cine ești!”

În cazul bolilor auto-imune de acest tip, există multe probleme psiho-imunologice. Există aspecte psihologice și fizice. Când nu a venit la o sesiune, a intrat într-o criză. După vreo 2-3 săptămâni a sunat pentru o nouă întâlnire. A venit dar arăta ca naiba. Mi-a povestit că a venit cineva din altă țară la ea în toiul nopții și deși era epuizată, a lucrat cu ea. Nu a fost atentă la înțelepciunea corpului ei. A ascultat chemarea mai înaltă dar nu a auzit chemarea inferioară a realității corpului ei. S-a extins când nu era cazul și s-a dat peste cap. A trebuit să se interneze. În povestea ei, mama îi murise în copilărie, pe la vreo 9 ani. Era singurul copil suficient de mare să aibă grijă de ceilalți 2 sau 3 frați mai mici. Și-a sumat sarcina de a avea grijă de ei deși trebuia să aibă grijă de ea. Amprena ei psihologică era că nu are dreptul la ceea ce are nevoie. Mai întâi scana nevoile celorlalți din familia ei. Apoi a trecut la familia spirituală. Când apărea cineva din familia ei spirituală, ea era concentrată pe nevoile celorlalți și nu pe ale ei. Când a conștientizat acest lucru, a început să se introducă și pe ea în ecuație. Cu alte cuvinte, a fost capabilă să refuze pe cineva care a venit la ușa ei, spunându-i că-i pare rău dar trebuie să-și facă programare. Uneori spunea pur și simplu că nu are suficientă energie să lucreze. În mod miraculos, boala ei auto-imună a început să regreseze. Aici s-au interconectat domeniul spiritual cu cel psihologic și transpersonal.

Teritoriul pe care-l explorăm este important pentru toți pentru ca voi să luați legătura, în orice fel, cu ceea ce vă împiedică în interior să vă conectați cu câmpurile de vibrație mai înaltă din voi. Hathorii spun că nu există nici o linie de demarcație între voi și aspectele voastre mai înalte. Voi le creați. De fapt, altcineva v-a spus să le creați, cel mai probabil în copilărie. Capacitatea de a refuza/de a spune „nu” este foarte importantă mai ales pentru cei din comunitățile spirituale. Există o confuzie între iubire și supra-extinderea. Deseori, vindecătorii sunt prinși în capcana asta.

Cea mai puternică experiență vindecătoare a fost cu cel mai mare vindecător pe care l-am întâlnit în viața mea și chiar am lucrat cu vindecători din toată lumea. Lucra într-un restaurant mexican. Nu s-ar fi considerat niciodată vindecător. Am făcut multe tururi prin SUA fără pauză. Pe cei care sunt profesori, îi rog să fie atenție la ritmurile corpului pentru că vă veți epuiza dacă nu vă opriți în momentul în care simțiți că nu mai puteți.

Eram, deci, pe punctul de a mă „prăji” cum spun eu. Organizatorul evenimentului mă lăsase într-o zonă din oraș pe care nu o cunoșteam. La 11 noaptea eram singur. Nu mâncasem toată ziua. Mă plimbam pe stradă pentru că mă lăsase la alt număr decât cel la care stăteam deoarece nu știa unde eram cazat. Mi-a spus că e undeva pe strada asta. Nu cred că mai trebuie să vă spun că nu mai e în viața mea Mi-a luat mult timp până am clarificat ecuația asta. La ora aia mai era deschis doar un restaurant mexican. Era o chestie mică. Se pregăteau să închidă dar luminile erau încă aprinse. Am intrat. Meniul era scris cu mână pe hârtie. Cine îl scrisese avea dislexie pentru că unele litere erau scrise invers. În restaurant erau 3 persoane: bucătăreasa, soțul ei și băiatul lor de vreo 12-13 ani. Simțeam ceva dar nu știam ce este pentru că mintea mea îmi spunea că sunt într-un restaurant mexican. Inima îmi spunea că sunt într-un loc foarte diferit. Eram în templul iubirii. M-am uitat la grătar și vedeam cum curge iubirea din ea în mâncare. Iubirea e o energie palpabilă. Are o anumită semnătură. Îi plăcea ceea ce făcea, soțul ei o iubea, ea îl iubea, fiul lor îi iubea. Era iubire peste tot. Tot locul era intoxicat de iubire. La prima îmbucătură de fasole Pinto, am simțit cum corpul îmi mulțumește: „Doamne! Mulțumesc! De luni de zile aștept asta!” Asta e vindecare. Vindecarea poate lua multe forme.

În anii `80 când am fondat Cercetarea Acustică a Creierului eram fascinat de o știință nouă care se numea psiho-imunologie. Acum se cheamă psiho-neuro-imunologie. Cu cât știința acceptă ceva, cu atât mai lungă devine denumirea.

Psiho-neuro-imunologia cercetează modul în care gândurile și sentimentele noastre afectează neurologia și sistemul imun. Urmează o poveste adevărată despre cum „nu” are puterea de a schimba viața cuiva. Uneori e puterea lui „da”. Rămânem blocați în codul binar dintre „Da” sau „Nu”. Uneori e undeva la mijloc. Oricum cred că e vorba de volum.

continuăm povestea în mesajul următor.