Ştiinţa Spiritului – 22:3

Stiinta Spiritului – Lectia 22:3 – Particulele lui Dumnezeu, de Jordan Duchnycz

 https://www.youtube.com/watch?v=uWPi4dbLdnw

 La un moment dat, știință considera celula cel mai mic lucru – elementul de bază al  vieții. Noi descoperiri au demonstrat că celula nu era cel mai mic lucru ci molecula. Acum molecula era elementul de bază al vieții. Apoi, alte descoperiri au demonstrat că nu era nici molecula. Moleculele sunt formate din atomi. Acum atomii erau cele mai mici lucruri posibile. Apoi – ați ghicit – am descoperit lucruri și mai mici. Acum avem particule subatomice care reprezintă elementele fundamentale, de bază ale realității.

Stați puțin! Acum cercetătorii vorbesc despre ceva nou – teoria stringurilor – un fel de „tăiței” vibratori prin hiperspațiu, mult mai mici decât orice dinainte. Bine! Poate chiar există lucruri mai mici. Chestia asta mă face să zâmbesc! Dacă e să fim siguri de ceva, e că întotdeauna va exista ceva „mai mult” sau „mai puțin”, cum e în cazul nostru. Cu ajutorul matematicilor și a științelor noastre extraordinare putem căuta la infinit dar nu cred că vom ajunge prea curând la final. Așadar…ce căutăm? Cu ce ne ajută știința? Doar ca să știm? De ce ar conta? De ce ar fi important pentru voi? Cu ce vă influențează pe voi dacă atomii sunt celule sau dacă „tăițeii” vibratori sunt cele mai mici lucruri posibile? Poate pentru că nivelul nostru de înțelegere e direct legat de nivelul realității pe care îl controlăm. Eu cred că asta e un lucru bun. Sau poate…nu. Mmh! Mai târziu ajungem și la asta! Acest clip este despre lumină!

Lumina albă! Pare simplă, nu-I așa? Ea pune Pământul în mișcare dar și pe tine, pe mine și tot ce ne înconjoară. Cum ar fi dacă am ști ce formă are lumină? Care sunt caracteristicile ei fundamentale și elementele de bază? Cum ar fi dacă am înțelege structura ei geometrică fundmentală și tiparul pe care îl urmează mișcarea sa? Cum ar fi dacă am găsi o formă tridimensională solidă pe care să o cartografiem și care să fie la fel de simplă ca și un tetraedru sau un cub? Ar putea asta să ne schimbe modul în care înțelegem Realitatea? Eu cred că asta caută oamenii de știință – și noi toți, la un anumit nivel: acel lucru unic care ne-ar permite să ne creăm propria sferă de lumină. Acel lucru unic care unește totul. Cum ar fi dacă am cunoaște acest element fundamental al vieții? Oare asta ar schimba modul în care înțelegem lumina?

Păi…haideți să ne punem „pălăria” de oameni de știință și să vedem ce putem afla!

Einstein a spus ceva extraordinar care a străbătut domeniul științific de la moartea sa. El a spus că știința ar trebui să fie simplă și ușor de înțeles de oricine. Oricine poate face lucruri complicate și complexe dar doar un geniu le face simple. Făcând cercetări pe Wikipedia am găsit pagini întregi cu miliarde de cuvinte ce compun formulele care dezvăluie secretele Universului și tot ce știința modernă cunoaște. Răsfoind paginile astea am început să mă întreb ce anume caut. M-am întrebat de ce credem că lumina este ceea ce este. Sau chiar ce este lumina. Ce sunt particulele din fizică? De ce sunt importante pentru mine? De ce îi este atât de greu unui om obișnuit să înțeleagă idei despre viață și realitate? De ce sunt atât de greu de înțeles? Oamenii de știință  au un scop atunci când le fac atât de greu de înțeles? De ce ne e atât de greu să urmăm excelentele cuvintele ale lui Einstein despre simplitate? Există vreun mod prin care geometria sacră poate explica și simplifica aceste idei astfel încât să funcționeze și să aibă sens? Dar cel mai important e modul în care putem folosi aceste informații ca să evoluăm personal. Eu nu vreau să creez credințe despre aceste subiecte ci vreau să îmi măresc capacitatea de a crea cu ele. Cum facem asta? De unde începem? Să o luăm cu începutul!

S-a spus de-a lungul timpului – în miturile creaționiste,  în geometria fundamentală a Florii Vieții și chiar și în teoria Big Bang-ului – că lumina este printre primele elemente create la început. Așadar, dacă înțelegem modul în care funcționează lumina avem o parte importantă din modul în care funcționează totul. Hai să cercetăm puțin fizica particulelor cuantice. E posibil ca ele să ne ajute să descifrăm codul.

Fizica particulelor se ocupă cu studiul elementelor fundamentale ale materiei și al forțelor dintre ele. Prin studiul fizicii particulelor oamenii de știință încearcă să identifice acel lucru unic care creează totul. Sau măcar fenomenul pe care ei îl cercetează. E foarte strâns legat de fizica cuantică care se folosește de aceiași idée – să descopere sursa Universului în care trăim și care leagă totul. Oamenii de știință din acest domeniu au lucrat foarte mult ca să demonstreze și să cerceteze teoria câmpului unificat conform căreia tot ce există în Univers este conectat printr-o rețea infinită de…ceva. Nu știu sigur ce este dar pot vedea că suntem conectați într-o mod magnific și misterios. Știința noastră a cercetat la o scală din ce în ce mai mică pentru a identifica particula cea mai mică dar am ajuns într-un punct atât de mic încât nu mai putem defini forma lor. Am încercat să definim particulele prin concepte abstracte și matematică deoarece pentru noi particulele sunt invizibile și necunoscute. Totuși sunt din ce în ce mai mici. Orice e făcut din altceva și se fractalizează până la infinit. Unii oamenii de știință au încercat să taie numerele infinite atunci când au dat peste ele pentru că ei caută lucruri finite în loc să accepte natura infinită a Realității. Uitați-vă la filmul „Black Hole/Gaura Neagră” ca să vedeți reprezentarea acestui lucru. Particulele se numesc așa pentru că sunt prea mici ca să fie observate prin instrumentele științifice disponibile în prezent. Asta înseamnă că nici măcar nu știm ce sunt particulele. Dacă am ști ce sunt atunci nu ar mai fi particule ci ar putea fi descrise. În acest domeniu există un fel de dihotomie întreruptă. Oamenii de știință de peste tot din lume încearcă să o rezolve. Hai să vedem care este: se presupune că lumina și alte particule care se mișcă cu viteza luminii nu au masă. Viteza luminii – cunoscută și sub denumirea de „Viteza particulelor fără masă” – e de aproximativ 299.792.458 m/s. Știința spune că există ceva care transpune aceste particule dintr-o parte a ecuație în cealaltă. Din lumea în care nu există masă în cea în care există. Dacă îl întrebi pe un om de știință despre asta îți va spune că e câmpul Higgs – câmpul perfect permeabil care conferă masă lucrurilor. În esență, particulele de lumină trec prin câmpul Higgs, își încetinesc viteză și capătă masă. Binecunoscutul boson Higgs este particula care apare în momentul în care particulele de lumină se unesc cu câmpul Higgs. Conform formulelor noastre acest boson – această particulă – apare odată cu el. Eu cred că aici pierdem din vedere ceva important. Hai să ne punem câteva întrebări. Mai întâi: „Ce este masa?” Și a doua: „De ce credem că lumina nu are masă?” În Wikipedia scrie că masa este cantitatea de materie dar continuă și spune că materia nu are o definiție acceptată universal. Cum putem spune că lumina nu are masă dacă noi nici măcar nu ne putem pune de acord asupra unei definiții a materiei? Datorită ecuațiilor excentrice despre care vorbeam mai devreme, am aruncat pe fereastră orice idée despre ce ar putea fi lumina în favoarea unor ecuații complexe care arată așa! Eu vreau să mă întorc la simplitate!

Cum ar fi dacă am ști ce formă are lumina? Cum ar fi dacă am putea defini structura luminii și a altor particule care există? Cum ar fi dacă ar există o geometrie fundamentală a Universului care nouă ne-a scăpat? Mai mult, cum ar fi dacă lumina ar fi o geometrie solidă și cum ar fi dacă nu ar exista nici o diferență între geometria luminii și cea mai simplă particulă? Cum ar fi dacă diferența dintre „cu masa” și „fără masă” nu ar fi făcută de viteza de deplasare ci de densitatea informației conținute de formă? Poate că viteza particulelor depinde de informația conținută în formă. Cu cât conține mai multă informație cu atât mai densă este. Să vă dau câteva exemple care demonstrează ceea ce încerc să vă explic. Primul este cu vaporii de apă. Știu că nu sunt particule care se deplasează cu viteza luminii dar poate au aceleași proprietăți. Apa are densitate mare dar când este încălzită se transformă în vapori, se ridică în aer – face o rotire la 90^o într-o altă dimensiune/formă. Se unește și devine nor. Norii se compactează, se densifică și acumulează atât de multă informație încât până la urmă nu au altă soluție decât să o elibereze – apa cade șiroind/plouă. Densitatea particulei se schimbă spre una mai mare, în funcție de densitatea informației din picătură și de viteza de deplasare. Recunosc că acest exemplu funcționează doar parțial deoarece eu nu vorbesc despre particule care se deplasează cu viteza luminii dar dacă aplicăm această idée la lumină pare că funcționează aproximativ la fel. Să vedem cum e cu fotosinteza. O explozie de lumină de la Soare călătorește spre Pământ atât ca undă cât și ca particulă. Posedă proprietățile ambelor stări. Se deplasează cu viteza luminii până ajunge într-o plantă. Acea plantă absoarbe informația și energia de care are nevoie din particula undă care a trecut prin ea. Atunci planta folosește particula undă de la Soare ca să creeze ceva care are masă, combinând-o cu apa și cu alte materii din plantă ca să obțină zahăr și alți nutrienți. Pe lângă faptul că susține teoria că lumina este solidă și conține informație și masă, se mai potrivește și cu teoria bosonului Higgs. E posibil să mă înșel. E doar o idée. Dacă lumina este solidă atunci poate fi simultan și undă și particulă. Dacă lumina este solidă are și densitate dar e și goală  în interior. Dacă lumina e solidă…cum ar arăta? Eu și prietenii mei am ajuns la o combinație dintre trei forme. 3 dintre cele mai simple forme care există. Când vă uitați la ele, întrebați-vă dacă nu putem să le simplificăm și mai mult. Lumina e compusă din 2 forme primordiale. Noi le numim electricitate și magnetism deci unde electromagnetice și radiație. Particulele sunt electrice iar undele sunt magnetice. Vă aduceți aminte ce am vorbit despre energia feminină și masculină? Electricitatea este masculină iar magnetismul feminin. Curbe și puncte. Ambele se regăsesc în forma asta. Dacă ne uităm la Floarea Vieții – amprenta supremă a Realității – veți vedea că exact așa funcționează. Avem energie masculină – particule=puncte și feminină=undele, curbele. Poate ați observant că în Floarea Vieții găsim 2 unde: cercurile – foarte multe cercuri care formează întreaga imagine. Aceasta este perspectiva feminină. Dar mai e și forma asta micuță care arată ca o sămânță și care formează aceiași imagine atunci când semințele se aliniază perfect într-o frumoasă simetrie de șase. Aceasta este perspectiva masculină. Sămânța asta se numește Trion Re și a fost denumită așa de cel care a descoperit-o: Michael Evans. Acest om și-a dedicat o mare parte din viață explorării geometriei sacre și a fizicii cuantice. Adevărul este că descoperirile sale sunt extraordinare! Floarea vieții bidimensională este o reprezentare plată, în 2 dimensiuni a modului în care se împletesc undele din Univers în dimensiuni și frecvențe mai înalte. Michael a observat acest lucru și și-a pus marea întrebare. Dacă Universul arată așa din perspectivă bidimensională cum ar arăta tridimensional? Așa că a început să modeleze și să formeze Flori ale Vieții tridimensionale ceea ce i-a permis să descopere lucruri extraordinare. Totul respiră și trăiește. Așa că, și noi la nivelul fundamental al geometriei fizice a particulelor, respirăm. El a descoperit că orice formă geometrică cunoscută de noi reprezintă o perspectivă fixă și statică a ceea ce există cu adevărat. Tetraedru? Dar dacă ar fi tatren sau tratex? (vezi video) O inspirație și o expirație a acestei forme fundamentale. Icosaedru? Iată un icosatren! Și un icosatrex. El o dezvoltat din toate solidele platonice modele care respiră și apoi a identificat noi forme/solide care nu au fost descoperite înainte. Energia nu se deplasează niciodată drept ci întotdeauna în curbe. Dacă încorporăm curbe în geometria fundamentală a solidelor platonice descoperim particule mult mai simple a căror existență nu o cunoșteam înainte.

Așadar am revenit la aceste 3 imagini. Prima este, după cum știți déjà, o sferă. Este una din formele cele mai simple. Este și cea mai feminină. E toată numai curbe. Nu este greu de observat modul în care este folosită această formă în creație. Uitați-vă la planete, la stele sau la un ovul! Apoi o avem pe aceasta: trinitatea sau Trion Re. Aici aș vrea să fac o precizare: trinitatea este format din 3 sfere unite ca într-o vezica Pesci. Trion Re reprezintă o șaisprezecime din volumul ăsta (vezi video). În perspective tridimensională ambele au 3 muchii, 3 fețe și 2 puncte mult mai mici decât orice altă formă. Este o formă unică care conține atât particule cât și unde. Ambele sunt la fel de importante și prin această teorie a trionului Michael propune idea că, de fapt, lumina ar putea fi solidă. De fapt, este foarte probabil. Trion Re este forma geometrică a unei linii drepte. Dacă desenezi orice solid platonic poți înlocui orice linie dreaptă cu Trion Re. Astfel obții o diagramă atât a inspirației cât și a expirației solidului platonic. Marele pictor Delacroix a spus că ar fi interesant de cercetat dacă liniile drepte există și în afară și nu doar în creierele noastre. Interesant la Trion Re și la vezica Pesci e că ambele au linii dar și curbe. E o chestie de percepție. Totuși una din informațiile cele mai importante care reies din aceste forme e modul în care se manifestă forma din perspectivă geometrică. De la Sursă la lumea materială. Sfera e rotundă, numai curbe. Când adaugi a doua sferă apare prima muchie. Acum avem curbe și muchii. Când adaugi a treia sferă obții primul punct. Acum avem curbe, muchii și puncte. Toate într-o singură formă. Dacă continui să adaugi cercuri obții mai multe forme geometrice care încep să se manifeste în forme ca solidele platonice sau orice altceva cunoaștem. Acesta este motivul pentru care vezica Pesci este atât de importantă. După cum știți cercetez acest subiect demult timp și voi continua să o fac. În ultimul an mi-am dat seama că vezica Pesci este una din cheile importante pentru trezirea și transformarea acestei planete. Este un model care unește oamenii pentru a face schimbări importante pe planetă. Evoluăm împreună și ne conectăm mai profund unul cu celălalt iar prin aceste conexiuni schimbăm lucrurile. Ne ajutăm unul pe celălalt să ne rafinăm mesajele, să ne punem întrebări care ne ajută să explorăm mai profund ce reprezintă cu adevărat ceva. Apoi, prin informația pe care am acumulat-o împreună putem pune la cale modul în care schimbăm lumea. Doamnelor și domnilor aceste trei forme sunt, din punctul meu de vedere, particulele lui Dumnezeu. Avem o formă masculină, una feminină și una rezultată din îmbinarea lor. Particula lui Dumnezeu nu are legătură cu mărimea. Nu e cel mai mic lucru ca la lego, ci mai degrabă, cel mai simplu lucru pe care îl putem concepe în această dimensiune. Este o formă geometrică care stă la baza tuturor lucrurilor, indiferent de mărimea și scala lor. Uitați-vă în jurul vostru! Cele mai multe semințe arată așa! Cele mai multe frunze arată așa. Cele mai multe fructe arată așa! Ovulele arată așa! La fel și sperma! E imposibil să nu vedem exemple peste tot. Tot ceea ce avem de făcut e să privim!