Stiinta Spiritului – Lectia 24 – Gauri, de Jordan Duchnycz

Urmează ceva amuzant! Haideți să vorbim câteva minute despre găurile negre! Dacă e să fim sinceri, nu știm foarte multe lucruri despre găurile negre sau despre singularități. Nu vreau să dau nume dar unele institute de cercetare au dat publicității clipuri în care le descriu ca aspiratoare spațiale gigantice sau ca niște monștri care absorb orice stă în preajma lor. Dar din punct de vedere științific nu e corect deoarece lipsește structura. Totuși ceea ce știm despre ele este foarte interesant. Cu ajutorul fizicii și a matematicii moderne am înțeles că în centrul găurii negre se află un spațiu fără volum dar cu o gravitație infinită. Gravitația infinită este atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa de atracția sa. Știți ce înseamnă infinitatea, nu-i așa? Înseamnă că viteza luminii nu este cel mai rapid lucru din Univers așa cum am crezut mult timp. Există ceva mai rapid, legat într-un fel de gravitație. Deocamdată nu se știe, din punct de vedere științific, dacă acest lucru mai rapid decât viteza luminii este specific găurilor negre sau se mai regăsește și în alte părți din Univers. Eu cred că în centrul luminii, în centrul fotonului de lumină, în nucleul particulelor subatomice, la un nivel atât de mic încât tehnologia noastră nu poate pătrunde se află infinitatea.
Vreau să vă arăt ceva interesant și cam hilar! Urmați-mă! E hilar atunci când putem să iluminăm ceva despre noi! Imagini ca asta au fost folosite ani la rândul în încercarea de a descrie spațiul și găurile negre. Urmărind diagramele am observat că ele au ceva în comun. Da, e adevărat că spațiul se curbează dar pleacă de la un punct plat. În continuu, peste tot în lume, spațiul și timpul sunt descrise ca un plan imens plat, în care planetele, stelele și găurile negre creează gravitația în țesătura spațiului. Asta mă amuză! E chiar amuzant! Nu demult ne-am luptat să demonstrăm că Pământul nu este plat dar se pare că e nevoie să facem același lucru și în cazul Universului. Totuși, nu vă faceți griji! Sunt sigur că mulți dintre noi sunt de acord cu faptul că spațiul nu este plat! Și mai sunt sigur și de faptul că institutele de cercetare nu cred că spațiul este plat. Cel puțin, sper!
Știu că e o provocare tehnologică pentru noi. Nu știm sigur cum arată. E ca și cum a-i fi în apă unde permanent sunt valuri generate de diferite surse. De exemplu, gravitația acelei planete dar și a celeilalte dar și galaxiilor, a stelelor, a găurilor negre, etc. E un talmeș balmeș pe care nu știm cum să ni-l închipuim. Nu știm nici măcar ce înseamnă „sus” sau dacă măcar există așa ceva. Din câte știm noi, nu există. Direcția poate fi stabilită doar în funcție de un alt reper. Așa că, chiar dacă galaxia noastră este o particulă care plutește în marele ocean al unei alte planete dintr-un Mare Univers dar noi nu putem demonstra acest lucru, atunci pur și simplu, ne dăm cu părerea.
Am plecat de la ideea modelui Universului plat. Avem nevoie de o descriere mai bună a spațiului-timpului și a formei găurilor negre. Iar acest lucru începe să apară. Imagini ca aceasta devin populare pe internet. Aceste concepte par să demonstreze corect fluxul toroidal al cosmosului și a tiparului geometric care stă la baza undelor care construiesc realitatea. Dar ce importanță are asta pentru lume? Sincer, eu cred că ajută oamenii să înțeleagă că aceste tipare se regăsesc peste tot: în piscine, găuri negre, galaxii, atomi și chiar în corpul nostru. Dezvoltându-ne ajungem să simțim conexiunea cu tot ce e în jurul nostru.
Acum vreau să vă prezint o idee! E aproape în centrul atenției de ceva vreme dar institutele de cercetare sau mass-media nu i-au acordat importanță deoarece ne e greu să vedem cum este demonstrată în Univers. Totuși așa progresează știința: anticipăm, apoi încercăm să demonstrăm ce am anticipat, să găsim exemple ca să vedem dacă sunt adevărate sau cum sunt adevărate. Cum funcționează? Doar pentru că așa nu e bine nu înseamnă că nu poate funcționa în alt fel.
Știți că găurile negre absorb lumina, materia și orice altceva? Este evident că acea lumină se duce undeva. Legile câmpului toroidal spun că orice intră trebuie să iasă. Și orice iese trebuie să intre. Problema e că nu am putut niciodată să urmărim ce se întâmplă cu energia care intră într-o gaură neagră. După ce trece de orizont, nu mai vedem nimic. Tot ce știm e că legile fizicii sunt depășite. Infinitatea devine o realitate și totul este posibil. Neil de Grasse Tyson are o teorie și o demonstrație frumoasă în episodul 4 din serialul Cosmos. El vorbește despre intrarea într-o gaură neagră și ieșirea în alt univers, într-o dimensiune paralelă. În cazul găurilor negre, în punctul de singularitate, țesătura Universului se rupe și conectează universuri diferite. Sau mai putem să ne gândim că găurile negre aspiră ceea ce creează stelele. Știți că stelele se formează din nori de praf cosmic ce intră în coliziune și poate că în centrul acestei fuziuni se află spațiul infinit dintre fuziune și infinit – singularitatea. Știu că vă întrebați ce legătură are asta cu voi. Totul. E total legat de voi. Ajungem și la asta. Săptămâna viitoare am plănuit un episod nou așa că fiți pe fază. Dacă nu ați văzut încă asta…da!
Eu unul sunt atât de uimit că sunt atât de multe lucruri legate de realitate despre care nu știm nimic. Universul este atât de vast, mult mai mare decât noi și totuși facem parte din Întreg. Noi îl formăm. Fără noi ar fi incomplet. Asta e ceva, nu?