Tainele subconştientului – Arta meditaţiei – Partea I-a

Dialog cu cititorii – în loc de introducere

De foarte multe ori mă surprind gândindu-mă la cei care nu ajung să urmeze cursurile vreunei şcoli spirituale sau nu au reuşit încă să pătrundă în tainele meditaţiei, dar simt chemarea sufletului şi sunt preocupaţi de găsirea unei căi prin care să se descopere pe sine. Deseori am fost inspirată de echipa mea de fiinţe din tărâmurile nonfizice să fac ceva şi pentru cei care aleg să meargă singuri pe calea inimii. Este destul de provocator să intri în biblioteca ta interioară şi să alegi ceva ce crezi că le-ar fi de folos, mai ales că nu îi poţi neglija nici pe cai care te urmează şi aşteaptă cu nerăbdare să le mai spui ceva. Din aceste frământări s-a născut acest “workshop” informatic – alt cuvânt nu găsesc.

Parcursul pe care vi-l propun sper să aducă fiecărui cititor – indiferent de clipa în care şi-a început drumul căutării de sine, indiferent de experienţă sau de domeniul de preocupări – câte o clipă de iluminare, câte un răspuns potrivit la întrebările pe care le-a lansat spre Univers. Asta înseamnă că intenţia mea este să alcătuiesc un material astfel încât să fie de folos atât “începătorilor” cât şi celor care explorează de mult timp lumile interioare. Am pun în ghilimele cuvântul începători pentru că eu nu cred de mult în realitatea pe care vrea să o exprime. În această materie nu există începători şi avansaţi. Fiecare, indiferent cum se etichetează pe el însuşi, are câte ceva de conştientizat. Întotdeauna există câte o fisă pe drum care nu a picat încă. Mulţi joacă rolul unor adormiţi deşi sunt foarte treji sau le trebuie doar un mic clik pentru a se trezi.

Tematica pe care am ales-o nu este una prea uşoară şi ştiu că oricât am explora subconştientul tot mai descoperim câte ceva acolo. Unii vor merge mai la suprafaţă…, alţii mai în profunzime. Aşa cum am să explic pe parcurs…, voi sunteţi cei care veţi decide cum abordaţi subiectele propuse.

Ca orice explorator, avem nevoie mai întâi de informaţie, de explicaţii şi definiţii, de stabilirea unor termeni înăuntrul cărora să navigăm, dar este nevoie şi de experienţă, de intrarea în starea de linişte interioară – numită cel mai des meditaţie – în care să validăm cunoaşterea restructurată după noi paradigme. Informaţia este întotdeauna o energie vie, dinamică, capabilă să reaşeze şi să reformeze.

Vom face împreună o călătorie extraordinară în lumile interioare, acolo unde ne regăsim pe noi înşine şi devenim capabili să ne recuperăm puterea pierdută. În cele mai multe dintre situaţiile de viaţă prin care trecem noi pierdem din putere, de fapt o cedăm de bună voie, inconştient. A trăi în acum, conştient, pe deplin prezent, înseamnă să ne creăm un alt fel/stil de viaţă, cea pe care o visăm. Dar cum să ne desprindem de obiceiurile împrumutate sau venite din toate direcţiile spre noi, cum să scăpăm de automatisme şi de tot ceea ce nu este autentic, ce nu exprimă idealul şi visul nostru? Cum să ne eliberăm de tiparele de gândire şi comportament, de paradigmele învechite care ne încurcă? Poate că, urmând acest parcurs pe care vi-l propun, veţi deschide o uşă spre voi cei adevăraţi, spre Esenţa voastră Divină. Merită să încercaţi.

Şi un prim sfat: pe măsură ce intrăm în această muncă de conştientizare a punctelor prin care am pierdut putere – şi continuăm să pierdem – este foarte important să ne urmărim şi să ne observăm senzaţiile şi percepţiile corpului fizic, energiile pe care le punem în mişcare. Corpul nu minte niciodată. Doar mintea minte!

Câteva principii de bază şi reguli. Regulile ne ajută să fim eficienţi

Mai întâi îmi propun să clădim împreună fundaţia, ceea ce înseamnă că ne vom stabili un limbaj comun de la care plecăm, ca apoi să putem vorbi mai lejer despre cum să ne mişcăm în lumile interioare, cum să pătrundem în subconştient – acolo unde se află lada cu zestre, puterea pe care am cedat-o subpersonalităţilor şi acelor părţi din noi pe care nu ni le acceptăm şi pe care le reprimăm constant. Băgatul sub preş a devenit un sport de masă, practicat la nivel planetar. E timpul să facem curăţenie!

În timpurile pe care le trăim acum avem toată susţinerea de care avem nevoie pentru a face această muncă de validare şi recunoaştere a tuturor aspectelor noastre izvorâte din experienţele prin care am trecut de-a lungul vieţuirilor şi astfel să ne adunăm puterile într-un mod cât mai graţios şi mai elegant cu putinţă. Asta presupune că primul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este să abandonăm critica şi dispreţul de sine, să nu ne mai judecăm în niciun fel şi “să fim compasivi cu noi înşine – fără a fi însă şi indulgenţi” – Maria Magdalena.

Eu cred că e foarte important să participăm la propriul nostru proces de vindecare plecând de la premiza că suntem exact acolo unde trebuie să fim şi să privim acest drum final privind doar prin prisma propriilor noastre trăiri şi simţiri, să lăsăm orice informaţie, idee, analiză, părere să fie metabolizată de biosistemul nostru, să “mestecăm” orice ni se pune în faţă şi să nu mai înghiţim fără discernământ conceptele pe care le primim, indiferent de la cine sau de unde provin. Nesiguri pe noi înşine şi fără să ţinem cont de cine suntem cu adevărat, indiferent dacă au făcut sau nu sens cu noi la un moment dat, de multe ori am înghiţit pe nemestecate tot felul de idei doar pentru că au fost spuse de cineva pe care l-am investit cu autoritate. O asemenea practică ne conduce sigur spre indigestie spirituală şi ne blochează în mod nejustificat trăirea autentică. Cred că această nouă atitudine, discernământul şi luciditatea în orice abordare, ne va ajuta să ne recăpătăm autenticitatea şi sinceritatea de care avem nevoie în drumul nostru evolutiv. Altfel, vom continua să ne judecăm pe noi înşine, să ne socotim incapabili de a merge mai departe, să căutăm în afara noastră soluţii la toate aspectele care ne deranjează; rămânem aşadar în postura de victimă şi ne consumăm resursele în mod inutil.

Dar, dacă înţelegem că avem voie să experimentăm fiecare părticică din ceea ce viaţa ne oferă…. începe jocul. Orice experienţă prin care am trecut devine de înţeles, trăită din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte, poate fi chiar amuzantă. Să ne amintim că simţul umorului ne este de mare folos oricând şi ne ajută să trecem peste multe momente dificile. Până la urmă totul este un joc de care trebuie să ne bucurăm. Să ne dăm voie să ne amuzăm de orice descoperire pe care o facem pe drumul vindecării. Nimic nu este şi nu a fost greşit, totul este o experienţă care a meritat să fie trăită şi care ne-a îmbogăţit fiinţa.

***

A fost un moment din existenţă în care am simţit chemarea Mamei Pământ şi am fost atraşi de miracol pa care ea l-a creat pentru noi. Am pornit într-o călătorie fascinantă în care am vrut – conştient – să valorificăm şansa de a cunoaşte şi construi o lume nouă, exterioară, în care putem relaţiona cu natura, cu mediul înconjurător, cu celelalte suflete care au ales acelaşi drum. Am descoperit repede fascinaţia prelucrării materiei şi am născut un nou vis: acela de a aduce Lumina Divină acolo unde credeam că este doar întuneric. Cele cinci simţuri ne-au venit în ajutor. Atât de atraşi am devenit de noul nostru mod de a fiinţa, atât de mare a fost – şi mai este – fascinaţia bogăţiei infinite de trăiri parcă mereu noi pe care lumea exterioară ni le-a dăruit, încât am creat dependenţă de frumuseţea acestei lumii (exterioare) şi am uitat că toate acestea se întâmplă de fapt în interior. Am uitat că tot ceea ce vedem în exterior este doar o reflexie a ceea ce este în interior. Am uitat, de fapt, pentru ce am venit şi ne-am îndepărtat de noi înşine.

Abia de curând am început să ne îndreptăm atenţia spre lumile interioare şi să redescoperim bogăţia infinită a ce stă ascunsă acolo. Lumea Minţii Divine şi a conştiinţei pure acum ne cheamă la unificare, iar noi ştim că a sosit momentul. Deşi ar trebui să fie natural şi firesc, foarte puţini îşi trăiesc viaţa într-o relaţie conştientă cu aceste două lumi care se intercondiţionează şi se reflectă reciproc.

Povestea noastră cam de aici începe. Cu ajutorul celor cinci simţuri credem că ştim cum funcţionează lumea exterioară. Repet: credem că ştim. Cât despre lumea interioară, despre ce anume depozitează ea, ştim sigur că nu ştim mare lucru şi folosim asta ca scuză. În cel mai fericit caz, conştienţi că nu este tocmai aşa, mergem către alţii care sperăm că ne pot spune mai multe despre noi şi despre cum să atingem starea de bine – consecinţa Uniunii.

Adevăratul Sine Divin (vindecător, înţelept, pogorâtor de duh sfânt şi de Adevăr divin în viaţa noastră) se află în lumea interioară, in acel spaţiu „însărcinat” cu potenţialitate, care organizează şi defineşte lumea materială, exterioară, în care se oglindeşte. Putem menţine în mod volitiv şi conştient fertilitatea acestui spaţiu germinativ prin metode simple, fireşti, ce decurg în mod natural din fiinţa noastră, sau putem să mergem mai departe la voia întâmplării, identificându-ne în continuare cu rolurile pe care le jucăm în lumea exterioară. Este alegerea noastră.

Dorinţa de a crea punţi între cele două lumi presupune un tip de vindecare pe care n-aş numi-o aşa, pentru că la acest nivel de evoluţie a Vieţii pe Pământ există toate energiile şi resursele pentru a fi vindecat întregul Pământ, iar la un alt nivel de conştiinţă chiar suntem vindecaţi. Cu toate astea, pe de o parte această idee este încă greu de acceptat, iar pe de altă parte mai avem încă multe aspecte ale EU-lui nostru autentic care mai sunt încă învăluite în ceaţa iluziei sau ale căror manifestare este blocată de energii reprimate şi ascunse bine în tărâmurile subconştientului.

Lucrarea pe care v-o propun se adresează tuturor acelora care îşi doresc eliberarea din chingile care îi ţin captivi şi le răpesc libertatea.

Fiecare dintre noi este responsabil de el însuşi şi îşi urmează drumul său. Nu avem niciun mijloc prin care să-i obligăm pe cei din prejma noastră să ureze calea vindecării – şi oricum, ar fi un mare dezastru spiritual. Este minunat că nu putem face asta. Fiecare are ritmul său, se află în contextul său. Trebuie să respectăm călătoria fiecăruia, chiar dacă a ales calea suferinţei. Toţi avem acelaşi drept divin de a alege, indiferent ce anume alegem. Nu putem forţa o floare să înflorească, dar cam asta facem atunci când îi judecăm pe alţii şi îi determinăm/manipulăm ca să ne urmeze exemplul. O asemenea atitudine nu poate avea niciun efect evolutiv.

Sunt însă tot mai mulţi oameni care simt că timpurile s-au schimbat, care au ales la nivel de spirit să-şi construiască un alt fel de viaţă şi caută soluţii care să le ofere bucuria regăsirii de sine. Dialogul pe care-l propun în acest material sper să se contureze tocmai cu aceste suflete, cu cei care se deschid spre Adevăr. Mă adresez aşadar celor ce simt că sunt pregătiţi să facă ultimii paşi spre ei însuşi, ce îşi doresc efecte maxime cu eforturi minime, celor care vor să îmbrăţişeze un alt stil de viaţă.

Voi încerca în cele ce urmează să menţin un echilibru între latura cognitivă – prin care voi aduce în atenţie teme importante din conştientologie, dar în acelaşi timp voi dezvălui şi câteva aspecte ale artei meditaţiei – şi cea intuitivă, în care fiecare dintre voi să vă lăsaţi purtaţi de propria ghidare interioară şi să aplicaţi în experiment orice metodă vă este cunoscută (pe care o practicaţi). Luaţi din această lucrare doar ceea ce vă este de folos şi lăsaţi să treacă pe lângă voi ceea ce nu face sens cu voi. Dorinţa sufletului de a avea tot mai profunde experienţe spirituale sper să declanşeze în voi o avalanşă de revelaţii motivaţionale care să vă stârnească curiozitatea de a merge mai departe.

Va continua