Tom Kenyon – interviu

Interviu cu Tom Kenyon

Tazz and Paula Show

• Reporter1: Bună ziua tuturor! Avem un oaspete incredibil la Tazz and Paula Show! Astăzi il avem cu noi pe Tom Kenyon!
• Reporter2: Tom este cunoscut în toată lumea pentru vocea lui vindecătoare și captivantă de aproape 4 octave. Este muzician, cercetător, compozitor, autor și terapeut. Tom are o diplomă de master în consiliere psihologică și peste 25 de ani de experiență în practica privată. De-a lungul muncii sale de psihoterapeut a început să folosească sunetul și muzica pentru accelerarea procesul terapeutic. Recunoscând puterea sunetului ca mijloc de vindecare, Tom a fondat în 1983 Cercetarea Acustică a Creierului pentru a documenta științific efectele sunetului și muzicii asupra conștiinței. În plus, Tom a creat un sistem de sunete catalizatoare cu ajutorul vocii sale de aproape 4 octave pentru a-i ajuta pe ceilalți să intre în stări profund modificate de conștiință. În prezent o mare parte din munca lui Tom se desfășoară în domeniul alchimiei interne ca mijloc de intensificare a conștienței și pentru dezvoltarea iluminării spirituale. Ultimele sale Cd-uri sunt: Lightship, Golden Orb, Voices from the other worlds și Kalachakra of Great Compasion. Bine ai venit, Tom!
• Tom: Mulțumesc.
• Reporter1: Suntem foarte bucuroase că ești cu noi astăzi pentru că știm cât ești de ocupat! Ai putea să le spui ascultătorilor noștri cine sunt hathorii?
• Tom:Mergi direct la sursă! (râsete) Hathorii sunt inteligențe care spun că trăiesc între dimensiunea a cincea și a doisprezecea a conștiinței. Noi suntem localizați în timp și spațiul, în 3D. Ei sunt inteligențe care trăiesc în afara timpului, în dimensiuni mai înalte. Perspectiva lor asupra vieții și conștiinței este diferită. Ei spun că au lucrat cu egiptenii în perioada de aur a Egiptului prin cultul despre fertilitate a lui Hator. Nu sunt egipteni ci intergalactici. Din câte spun ei sunt ființe din alt univers. Acum pot vorbi cu tine despre asta dar când am dat prima dată peste ei mă ocupam de cercetărea acustică a creierului și de cabinetul meu privat. Eram un raționalist așa cum sunt mereu. Nu i-am chemat și nici nu i-am invitat eu. Mi-au violat modul de percepere al realității. De atunci au trecut vreo 18 ani. Perspectiva lor despre natura ultimă ne-a ajutat foarte mult pe mine și pe mulți alți oameni de pe tot globul.
• Reporter1: Ți-au depășit cele mai sălbatice vise și te-au dus într-o zonă pe care nu ai anticipat-o la început?
• Tom: Credeam că toată cariera mea voi cerceta efectele sunetului asupra creierului. Nu aveam de gând să umblu de colo colo, scoțând sunete ciudate de la ființe din alt univers. (râsete) Nu se încadra în planul meu.
• Reporter1: Cum au luat legătura cu tine la început?
• Tom: A fost foarte ciudat. Eu mă mutam în statul Washington din Carolina de Nord unde aveam cabinetul privat. Ne-am pierdut mobila. Compania care transporta mobila ne-au spus „Nu vă îngrijorați, o să apară. Deocamdată nu știm unde este.” Asta ne-au spus vreo câteva săptămâni. Stăteam într-o casă fără nici un fel de mobilă de birou. De multe ori m-am retras în meditație. Într-o după amiază în timp ce meditam fără nici o intenție de genul ăsta, au apărut doi dintre ei. I-am văzut prin clarvedere. Întotdeauna i-am văzut prin clarvedere, niciodată fizic. Îi vedeam cu vederea mea interioară. Unul dintre ei mi-a vorbit iar celălalt stătea și observa. Unul observă întotdeauna. Cel care mi-a vorbit a început să îmi spună cum să folosesc geometria sacră pentru creier. În acel moment cercetam creierul de vreo 7 ani…de fapt, zece. M-au impresionat foarte mult informațiile dar mai ales, faptul că atunci când le-am testat au avut efecte pe care le-am considerat semnificative. Am avut mari probleme legate de ce spuneau că sunt și de unde vin. A fost un mare conflict. Dacă vreți, s-au ciocnit paradigmele. Îmi amintesc de un moment în care mi-au spus că îmi sugerează să testez ce spuneau ei pe alți oameni ca să văd că ceea ce spuneau era valabil. Așa că am organizat 3 grupe beta de testare in Nord-Vest și am mers în mai multe orașe unde am predat ceea ce mi-au spus. S-a întâmplat exact ce mi-au spus că se va întâmpla. Așa că am demarat procesul de integrare a acestor ființe, a ceea ce spuneau că sunt. Chiar și așa mă gândeam că sunt arhetipuri, în sens jungian, că sunt aspecte ale propriei mele conștiințe. Când intri în tărâmul pe care eu îl numesc WooWooland – nu-l discreditez ci spun doar că este un mod diferit de funcționare al creierului. Când intri în aspectele emisferei cerebrale drepte și deschizi ușile accesibile de acolo, nu mai știi unde încep și unde se termină lucrurile. Am ajuns la concluzia că tehnologia folosită era valabilă. De-a lungul anilor, mi-am dat seama că au avut dreptate cu tot ce au spus. Din cauza asta i-am adăugat în procesele mele.
• Reporter2: Îți spun ce urmează să se întâmple în viitor?
• Tom: Da și nu. Ei spun că viitorul nostru nu este bătut în cuie. Folosesc mai mult probabilitățile. Zic că există tendințe dar noi avem liber arbitru și că putem schimba direcția în orice moment. În orice mesaj au subliniat că voința este unul din darurile noastre cele mai mărețe. Ei văd trenduri despre care au tot vorbit. Despre unul dintre ele au vorbit acum aproximativ 2 ani…de fapt, mai mult de 2 ani. E vorba despre catastrofa financiară în care ne aflăm acum și de accelerarea ecologică care se produce în prezent. Acum vreo 2 ani, au spus că se va produce cam peste 1 an dar e în afara ferestrei indicate. S-au înșelat … a durat mai mult. Ei au recunoscut că sunt în afara ferestrei indicate, adică a perioadei de timp preconizate dar au avut dreptate în legătură cu degenerarea economică, topirea calotelor glaciare și a tot ce se petrece acum. Deci, ei au spus asta acum 2 ani. Când trimit un mesaj planetar, nu-i interesează detaliile a ceea ce urmează să se întâmple pentru că cred, la fel ca și mine, că noi ne creăm destinul zilnic prin deciziile pe care le luăm atât la nivel individual cât și colectiv, global. Ei ne spun că ne îndreptăm spre o anumită direcție. Mi-e foarte greu cu oamenii care spun că asta e sfârșitul și că nu mai avem ce să facem. Ieri când conduceam cineva mi-a făcut semn că mi s-a dezumflat cauciucul. Puteam să spun că nu am ce să fac, merg mai departe și fac pană dar m-am dus la o benzinărie și l-am umflat. La fel e și în viața noastră: credem că ne îndreptăm spre o direcție greșită dar putem alege oricând altceva. La fel se întâmplă și în cultura noastră. Atunci când dau informații detaliate menționează mereu că nu uităm că ne putem schimba destinul chiar în ultimul moment. Ne putem schimba destinul în al doisprezecelea ceas.
• Reporter1: M-au trecut fiorii.
• Reporter2: Suntem dominați de frică…
• Tom:
• Reporter1: Ne poți spune cum putem ieși din stilul ăsta de viață?
• Tom: Din punct de vedere cerebral, frica este foarte interesantă. Amigdala se află într-una din structurile primitive ale creierului. Se ocupă de unul din impulsurile primordiale – frica. Frica este legată de supraviețuire. Hathorii spun că suntem manipulați prin situații care proiectează frică și care creează și mai multă frică pentru a fi controlați. Când ne e frică suntem mai iraționali și putem fi „mânați”, ca să zic așa. Ei spun că ne aflăm într-un moment de putere; suntem întrupați în timp și spațiu, în realitatea 3D și vedem ce se întâmplă în mediul înconjurător, în politică, în economie, chiar și în viețile noastre pot fi situații înspăimântătoare dar hathorii spun că nu e cazul să negăm această realitate ci să îmbrățișăm alte aspecte din ființa noastră, legate de inimă și de centri superiori adică să fim cât mai mult timp într-o stare care contrabalansează frica și susține viața. Din punctul lor de vedere, starea cea mai potrivită este ceea ce noi am numi recunoștință și apreciere. Au oferit mai multe tehnici. Dacă interesează pe cineva, se găsesc pe site. Au oferit tehnici din geometria sacră precum și emoționale. Elementul principal pe care l-au tot menționat în ultimul timp deși au început de acum 3 ani…în fiecare mesaj în care vorbesc despre momentul dificil pe care-l traversăm, menționează acest instrument foarte simplu în care ești capabil să intri într-o stare de recunoștință și apreciere când vrei, fără nici un motiv. De obicei, noi simțim recunoștință și apreciere atunci când se întâmplă ceva sau când avem un motiv. Ei spun că următorul nivel necesar de măiestrie pentru urcarea pe spirală este capacitatea de a intra în starea emoțională de apreciere și recunoștință fără nici un fel de motiv. Când suntem în apreciere și recunoștință, conștiința și sistemul nostru nervos sunt mai capabile să facă față la ceea ce se petrece și sunt mai puțin afectate de frică. Din altă perspectivă – viziunea mea cuprinde cercetarea creierului, neurologia și știința deși fac channeling cu aceste ființe din ceea ce eu numesc WooWooland – s-a descoperit că atunci când o persoană simte apreciere este mai inteligentă și face alegeri mai bune. Dacă vreun ascultător e interesat de partea științifică poate să viziteze site-ul celor de la HarthMat unde găsesc rapid informații. S-a demonstrat că atunci când suntem furioși sau ne e frică, suntem, la propriu, mai proști. Când simțim apreciere creierul nostru funcționează mai bine, luăm decizii mai bune și suntem mai inteligenți. E foarte interesant.
• Reporter2: În ultima săptămână, după ce am ascultat mostrele de sunete de pe site-ul tău, am simțit bucurie chiar legat de sănătatea mea. Tom, chiar am simțit o schimbare destul de mare. Am simțit că energiile din corp se deschid într-un mod diferit. A fost incredibil. M-a bufnit plânsul. Chestia asta este incredibilă. Sper că și alții vor vizita site-ul tău. Te-am rugat să ne lași să punem o piesă de-a ta pe site-ul nostru pentru ca oamenii să simtă tonurile vindecătoare. A fost uimitor! Am tot folosit-o de vreo săptămână pentru că mi-am adus aminte de ea în fiecare zi. Nu am ascultat-o în fiecare zi, pentru că nu am avut timp, dar mi-am adus aminte ce s-a întâmplat în corp în timp ce ascultam și mi s-a părut o conexiune interesantă.
• Tom: E foarte frumos. Primim tot timpul email-uri de la oameni care intră pe site și ascultă meditația Arhanghelului Gabriel pe care am pus-o pe site, gratuit. Mai sunt și alte meditații cu sunet gratuite pe site. Meditațiile cu sunet nu schimbă doar conștiința ci și neurofiziologia. Ceva se schimbă în corpul fizic, în simțuri. Sunetul este un vehicul minunat când este folosit pentru vindecare, deschiderea unor spații mentale, din conștiință sau din corp, pentru diminuarea stresului și pentru a ne vedea altfel pe noi înșine.
• Reporter2: Exact asta am simțit – cum se diminuează stresul din corp. Am simțit cum s-a petrecut asta în corp. Probabil am reinventat din nou roata (râsete) de fiecare dată când am făcut-o. A fost destul de sofisticat să simt că am capacitatea asta.
• Tom: E foarte interesant: după ce cineva a auzit sunetele, le-a integrat și simte modificările e suficient să-și reamintească ceea ce au simțit și se produc efecte, fără să audă efectiv sunetele.
• Reporter2: Exact asta mi s-a întâmplat.
• Tom: Neurologia noastră este extraordinară.
• Reporter1: Ai studio de înregistrări acasă?
• Tom: Da, dar mai și unul pe care-l iau cu mine peste tot în lume.
• Reporter1: Serios?
• Tom: Voices from the other worlds și Lighship au fost înregistrate în Spania și în Franța. Am un Portable Digital Recorder pe care-l iau cu mine în Europa când călătoresc acolo. Și acasă am o stație digitală.
• Reporter1: Am citit undeva pe site că ora 3 dimineața este o oră specială în care primești mesaje.
• Tom: Oh, da.
• Reporter2: Mă gândesc că Judi se trezește și te aude cântând.
• Tom: Așa este.
• Reporter2: Cred că majoritatea dintre noi primesc mesaje la ora asta.
• Tom: E o oră foarte interesantă. Yoghinii o numesc „ora lui Brahma” pentru că atunci energiile pământene sunt mai calme: noaptea a trecut dar zorii nu s-au ivit încă așa că energiile sunt mai liniștite în fereastra de timp dintre orele 3-4. Mulți oameni îmi spun că se trezesc la ora asta.
• Reporter1: Am citit undeva pe site-ul tău că te-ai gândit – nu știu dacă ai și făcut asta – să creezi un templu de cristal.
• Tom: Temple sonore. Exact. De fapt, sunt 3. Am folosit și cristale programate prin sunet pe care le-am pus în puțuri. Am intrat în altă fază de WooWooland. (râsete) Le-am făcut pentru că hathorii m-au rugat să o fac. Primul se află în New Mexico. Accesul publicului nu este permis în nici unul dintre ele; se află pe proprietăți private. Mai e unul în junglă, în Costa Rica. Mai e unul în Nepal, la granița cu Tibetul, într-o mânăstire. Am pus în puțuri mai multe tipuri de cristale de curaț programate prin sunet cu mantre, rugăciuni și intenții. Cel din Albuquerque are 100 de metri lungime. Cel din Costa Rica este mai mic iar cel din Nepal este și mai mic. Totuși toate sunt conectate și funcționează ca niște ace de acupunctură. Hathorii m-au rugat să le instalez pentru a ajuta tranziția de vreo 20 de ani prin care trece Pământul și omenirea.
• Reporter: Ai găsit ușor locațiile?
• Tom: De fapt, a fost un miracol. Pentru cel din New Mexico au venit la mine cu vreo 2 ani înainte de construcția propriu-zisă a templului sonor. Au venit și mi-au spus „Vrem să construim un templu sonor.” Fiecare chestie cu ei mi-a extins mintea mai mult decât îmi doream. De mai multe ori. De fapt, am scris o carte care este rezultatul lor direct…după ce au început să-mi furnizeze toate informațiile astea, mi-au spus că vor să le transmită întregii lumi într-o carte. Le-am spus că nici nu mă gândesc să-mi pun toate diplomele universitare obținute cu greu pe o chestie ca asta. Luați-vă gândul! Am crezut că asta a fost tot. Îmi amintesc că la un moment dat, m-am întâlnit în California cu Virginia Essene, o femeie minunată, de care ați auzit, probabil. Ea avea o editură. Auzisem de ea dar până atunci nu ne cunoscusem. Când ne-am văzut prima dată, a venit la mine și mi-a spus că hathorii mei vor să scriu o carte. Mi-a căzut fața pentru că nu mai vorbisem cu nimeni despre asta în afară de soția mea. I-am spus că nu am timp să scriu o carte. Mi-a răspuns că nu contează pentru că are pe cineva de la Stanford care transcrie extraordinar. Nu era nevoie decât să o înregistrez și ea o va transcrie într-o carte. Am fost de acord. Așa a apărut „Învățătura hathor”. După ce am terminat cu cartea, am crezut că s-a terminat dar au venit și m-au rugat să construiesc un templu sonor. Le-am spus să revină după ce vor găsi locația. Apoi am uitat complet. Eram foarte ocupat cu multe proiecte. După vreo 2 ani au revenit și mi-au spus că a sosit momentul să construiesc templul sonor. I-am întrebat dacă au găsit terenul pentru că eu nu o să pierd timpul… Mi-au spus să mă uit pe biroul meu, sub mormanul de hârtii. Cei care lucrează cu mine, mi-au botezat biroul „gaura neagră” pentru că e haos. Cu toate astea, sub un morman de hârtii, am găsit o ofertă a cuiva care dona un teren. Alți oameni au donat bani pentru construcția templului. La fel s-a întâmplat și în Costa Rica și în Nepal unde puțul a fost construit într-o mânăstire budhistă. A fost o experiență extraordinară. Fiecare dintre ele au fost înconjurate de coincidențe și sincronicități neașteptate și uimitoare.
• Reporter1: Hathorii i-au contactat și pe acei oameni?
• Tom:
• Reporter1: Prin tine?
• Tom: Hathorii i-au rugat separat.
• Reporter2: Au ales să lucreze cu tine datorită vocii și sunetelor tale.
• Tom: Probabil a fost și asta. După ce am început să lucrez cu ei, amplitudinea mea vocală s-a extins. Eram cântăreț profesionist. În timpul facultății m-am întreținut cântând prin baruri. După ce am terminat facultatea, mulți ani am cântat prin baruri și în diverse formații. Au trecut ceva ani până m-am apucat de psihoterapie și cercetarea creierului. Asta îmi ocupa tot timpul. Amplitudinea mea vocală era de vreo 3 octave…pur și simplu, mi-au extins amplitudinea vocală.
• Reporter2: Ce-ai simțit când ți-au extins mintea?
• Tom: Nu mi-a plăcut! (râsete)
• Reporter2: Exact asta vroiam să spun. Avei dureri de cap? Ai simțit că ajungi într-un punct în care te-ai întrebat cum vei integra toate astea?
• Tom: A fost un proces care a durat 15-18 ani. Din fericire, aveam foarte rar dureri de cap sau alte tensiuni fizice. De cele mai multe ori, îmi arătau că viața și conștiința sunt mult mai mult decât credeam eu. Viața este mai interconectată decât credeam și îmi imaginam eu. Fiecare dintre noi influențăm personal viitorul prin alegerile pe care le luăm în viața noastră. O decizie nesemnificativă poate să ne conducă, mai târziu, spre lucruri extraordinare – bune sau rele. Uneori în ambele sensuri. Momentele mici – vorbesc în numele meu – când am ales o cale, au devenit mai târziu când le-am analizat, momente decisive de care nici măcar nu fusesem conștient. La fel se întâmplă și în cultura și civilizația noastră umană. Ne află într-un punct în care trebuie să luăm decizii importante, la nivel planetar.
• Reporter2: Se schimbă modul de gândire…
• Tom: Modul de gândire și de simțire.
• Reporter1: Și eu și ce din grupul cu care călătoresc, am primit acest mesaj din mai multe surse.
• Reporter2: Tom, în câte limbi s-au tradus cărțile?
• Tom: Cartea a fost tradusă în olandeză, germană, japoneză, maghiară, rusă. Cam atât!
• Reporter1: Crezi că alte țări sunt mai deschise la aces proces de gândire decât țara noastră?
• Tom: Rusia e cu siguranță. Te înspăimântă cu puterile lor parapsihice. Simt când rușii vor să ne întoarcem să-i instruim. Nu aș spune că sunt mai deschiși decât noi ci că peste tot în lume sunt oameni care lucrează profund să facă omenirea și pe ei înșiși, mai buni. E foarte plăcut. Eu călătoresc foarte mult datorită muncii mele și mi-am făcut prieteni peste tot…îi cunosc, le știu viețile…nu știu cum să spun dar modul în care vedem realitatea, se schimbă/metamorfozează. Sub ochii noștri se petrec lucruri extraordinare. Acest lucru ne sperie pentru că intrăm într-un teritoriu pe care nu l-am mai vizitat înainte. Schimbarea modului de gândire și de simțire este o oportunitate extraordinară pentru că putem trece prin acest proces în loc să ne dăm la o parte. Toți oamenii de pe Pământ, unde am predat eu, fac acest lucru, în modul lor propriu. Există o comunitatea conectată de indivizi care nici măcar nu se cunosc între ei și care nu se vor întâlni niciodată dar le spun tuturor că sunt peste tot în lume și că păstrează o viziune mai înaltă despre omenire. Asta ne va ajuta să trecem cu bine.
• Reporter2: Asta cred și eu. Cu cât se alătură mai mulți oameni cu atât schimbarea se va petrece mai repede; vibrația se va schimba mai repede.
• Tom: E posibil. Nu știu. Cred că e adevărat. Timpul ne va spune. Cred că cu cât mai mulți oameni ies din hipnoza minciunilor care ni s-au spus despre ceea ce se petrece cu adevărat, ce limite și ce potențial avem…oamenii trec la viziune mai înaltă despre ei și despre propria lor comunitate și o exprimă la serviciu și în familie. Asta va schimba societatea și destinul nostru, așa cum spun hathorii. Eu sunt de acord cu ei și cred că este adevărat…chiar și în al doisprezecelea ceas, în care lucrurile par să se destrame putem trecem prin urechile acului. Cu cât mai mulți oameni mențin viziunea asta și încep să gândească așa, vom înclina balanța.
• Reporter1: Tom, prin Cd-ul de muzica transformativă, „Imunity” poți simți modificările sau poți să ți le reamintești pentru a le continua. Mă întrebam dacă muzica asta care se află acolo, în eter, va oferi oamenilor în momentul în care au nevoie, informațiile necesare.
• Tom: Pe scurt, da. În varianta lungă… îmi pui întrebări foarte profunde care nu se pun de obicei în interviuri unde lucrurile sunt mai superficiale. Nu m-am pregătit să răspund la asemenea întrebări. Din experiența mea, sunt 2 nivele legate de întrebarea ta. Hathorii au venit la mine în ziua în care împlineam 35 de ani și m-au dus într-o călătorie în viitor. M-au întrebat dacă vreau să cânt Cântecul Noului Pământ. I-am întrebat ce ar implica asta. Mi-au răspuns că ar trebuit să călătoresc în jurul lumii și să ancorez sunetele lor, ale unui alt destin și al unei viziuni mărețe despre omenire. Le-am spus că nu sunt sigur că vreau să fac asta dar până la urmă am făcut-o. În acest timp, am fost în locuri foarte ciudate. Unul dintre ele a fost la 50 de km de Cernobâl, în Ukraina. Când am aflat unde mă aflu, m-am supărat și i-am tras la răspundere. „Cum ați îndrăznit să faceți asta?” Eu nu pun aceste ființe pe un piedestal pentru venerare…sunt doar frații și surorile noastre mai mari. Nu pretind că sunt zeități. Pur și simplu au o altă perspectivă asupra lucrurilor pentru că sunt în afara timpului și spațiului. Am o relație directă cu ei și uneori chiar sunt irevențios. M-am dus la ei și i-am întrebat cum de au îndrăznit să mă ducă atât de aproape de Cernobâl. Mi-au răspuns că dacă ar fi putut, mi-ar fi pus fundul în reactorul de la Cernobâl. Ar fi făcut acest lucru deoarece sunetele pe care le-aș fi adus, s-ar fi ancorat în această energie radioactivă timp de 2000 de ani. Tocmai am terminat cel de-al patrulea tur în jurul lumii. Știu că pare exotic și minunat dar nu e așa. E minunat să întâlnește oamenii noi dar e foarte obositor să călătorești atât de mult. Scopul este ancorarea sunetelor în rețeaua Pământului. Celălalt aspect, al înregistrărilor…înregistrările sunt instrumente. Îți sunt recunoscător pentru feed-back. Asta e scopul lor – persoanele care aud sunetele să simtă și să se deschidă la schimbările care au loc în corpul și în conștiința lor. Pe viitor pot lua ce au nevoie din ele fără să aibă nevoie de înregistrări. Cred că înregistrările amplifică lucrurile dar există un punct în conștiință în care nu ai nevoie de stimulul inițial. E o stare de conștiință de care îți aduci aminte și o trăiești. Asta e frumusețea conștiinței umane.
• Reporter2: Cred că asta am simțit eu. După ce am ascultat prima dată, mi-am dat seama că de abia mai pot respira din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Apoi, în alt timp și spațiu, le-am ascultat din nou o jumătate de oră. Am știu ce s-a întâmplat și mi s-a părut incredibil. Mă bucur că și alți oameni pot asculta acest interviu și le pot asculta. Ceea ce s-a întâmplat a fost extraordinar!
• Reporter1: Templele sonore pe care le-ai creat, amplifică sunetele pe care tu le-ai adus oamenilor de pretutindeni din lume? Amplifică sunetele?
• Tom: Cele 3 situri se activează și amplifică intenția atunci când ajung la partea asta din lucrare.
• Reporter2: De fapt, o purifică pe Mama Pământ, nu?
• Tom: Ne purifică pe noi. În toată această perioadă Mama Pământ nu va avea probleme. Ea va supraviețui în ciuda tuturor schimbărilor care au loc pe Pământ. „Paraziții”, adică unii dintre noi, s-ar putea să nu supraviețuiască. Ea va fi bine. Se va purifica și se va debarasa de ce nu mai are nevoie. Noi o să fim ca dinozaurii dar ea va fi bine. Pământul va fi bine. Noi, în schimb…viața așa cum o cunoaștem noi s-ar putea să se schimbe radical dar Pământul nu va avea probleme.
• Reporter1: Templele din Egipt au fost construite inițial pentru scopuri asemănătoare templelor tale sonore?
• Tom: Eu simt că așa este dar nu am dovezi substanțiale care să mă facă să spun că ai dreptate în ceea ce spui. Am ceva experiență în Egipt pentru că am fost deja de 4 ori până acum. Unele temple antice sunt plasate în așa fel încât energetica lor este portal între alte lumi și tărâmuri cu alte vibrații și acest tărâm. Tehnologia folosită este mai complexă decât cea folosită de hathori în templele sonore dar intenția e asemănătoare.
• Reporter2: Paul, e interesant că ai pus întrebarea asta. Mă gândeam la ce se petrece atunci când cânți sunetele tale în prezent…mă întreb dacă nu ies la suprafață sunete care erau acolo dinainte. Cred că ar poziționa mai bine sunetele…Înțelegi că ar accelera ce se află acolo deja…
• Tom: Vorbești despre templele antice din Egipt?
• Reporter2: Da. Mă întreb ce se întâmplă când cânți acolo suntele.
• Tom: Păi…sunt conștiințe vii. E fascinant. Primul grup cu care am fost acolo nu a fost la fel de conștient de ce se petrece la fel ca celelalte 3. Cu ultimele 3 grupuri mi-am împărtășit experiența mea că sunt ființe vii conștiente, la fel ca și templele care sunt acolo. Când mergi în aceste temple și simți recunoștință și apreciere pentru structura lor, se schimbă ceva și se deschid energetic. Oamenii simt chiar dacă se consideră insensibili…chiar și ei simt că ceva se deschide. Templele antice sunt o juxtapunere interesantă între ceva atât de vechi și islamul modern. Energiile par că nu se potrivesc dar templele sunt în afara timpului și spațiului. Când intri în ele și se deschid…totul se face din inimă deși sunt sigur că există și alte moduri. Însă, asta e experiența mea. Când intru în aceste temple, mai ales la Dendara și Abydos, imi deschid inima și simt recunoștință și apreciere atunci prind viață. Simt că mă aflu simultan, în afara timpului și spațiului dar și în timp și spațiu. Asta simt simultan. Se petrec multe alte chestii semi-miraculoase și nepământești.
• Reporter1: Când am fost prima dată în Egipt, în unele temple am auzit sunete/tonuri. D-asta ți-am pus aceste întrebări.
• Tom: Cântă.
• Reporter2: Deci suntele astea au fost acolo de-a lungul timpului…
• Reporter1: Ai un CD/mp3 care se numește Kalachakra Marii Compasiuni. Poți să ne spui ceva despre el?
• Tom: Provine din tradiția budhistă tibetană. De pe la 18 ani am studiat comparativ mai multe tipuri de alchimie și tradiții pentru modificarea conștiinței. Budhismul m-a interesat foarte mult. A primit inițieri în mai multe liniaje. În acest CD este vorba despre Kalachakra. Kalachakra reprezintă uniunea opusurilor. Dacă privești din punct de vedere simbolic, de obicei, este reprezentată de uniunea sexuală dintre un bărbat și o femeie. Se spune că atunci când se unesc 2 lucruri opuse apare un potențial creator extraordinar. Măiestria Kalachakrei e să știi când să unești 2 lucruri opuse pentru a crea un impuls. Dacă te uiți în lume, e interesant să constați că, de fapt, se juxtapun mai multe lucruri opuse. Se văd forțe care vor să stăpânească lumea și forțe care vor să o elibereze; forțe care vor să deschidă inima și forțe care vor să o închidă. E o perioadă foarte intensă dar, dacă vom supraviețui ne vom da seama că e o perioadă foarte puternică deoarece ne aflăm în Kalachakra. La nivel planetar ne aflăm în plin proces de unificare a opușilor din punct de vedere politic și economic. În timpul meditației unim 2 zeități tibetane tutelare: Chenrezig (Buddha compasiunii infinite) și Tara (bodhisattva compasiunii infinite). Uniunea se face în inimă. Este un ritual tantric interior prin care boddhicitta voastră (natura voastră de Buddha) emite luminozitate și compasiune în lume. La nivel personal, unul din scopurile acestei meditații poate fi emiterea de luminozitate și compasiune către toate ființele simțitoare, în acest moment critic în care ne aflăm. Cam despre asta este vorba, în esență, în acest CD.
• Reporter2: Cred că foarte mulți oameni care ne ascultă emisiunea ar trebui să facă meditația pentru a face mai plăcute schimbările care se vor produce.
• Tom: Indiferent dacă o fac prin Kalachakra din budhismul tibetan sau prin alt sistem spiritual, acele persoane trimit compasiune mai întâi spre ele apoi spre alte ființe. Asta îi va ajuta foarte mult pentru că este un antidot pentru otrava urii și a fricii pompate în atmosferă.
• Reporter1: O fac conștient sau inconștient? Oamenii trimit conștient frică și ură…
• Tom: Eu cred că o fac inconștient. Uneori și eu mă supăr foarte tare de ce se întâmplă…Îmi aduc aminte de o poveste extraordinară cu un călugăr care a supraviețuit invaziei chinezești în Tibet. A stat mulți ani în închisoare unde a fost bătut. Cineva l-a întrebat când a fost în cel mai mare pericol. El a spus că s-a întâmplat când a început să-și urască temnicerii. El a înțeles că modul de internalizare al unei situații îl poate elibera sau întemnița, indiferent de ce se petrece în realitate. Conta mai mult ce se întâmpla în interiorul lui. El a început inconștient să-și urască temnicerii dar datorită pregătirii și evoluției sale și-a dat seama și s-a oprit. Cu toate acestea a recunoscut că din punct de vedere al conștiinței, se afla în mare pericol. Cred că mulți oameni, inclusiv eu, încep să urască din cauza faptului că ceea ce se întâmplă uneori este visceral. Inconștient. Pe lângă asta, mai există un alt nivel la care lucrează hathorii. Ei vorbesc despre eșalonul de vârf al puterii care controlează și manipulează contexte economice și politice. Aceste ființe nu sunt vizibile; în cea mai mare parte stau ascunse. Majoritatea oamenilor habar nu au cine sunt. Frica și ura sunt amplificate conștient pentru a controla și stăpâni conștiința și spiritul uman. Ne aflăm într-un moment în care putem vorbi de un război între libertatea inimii și a spiritului uman și stăpânirea lor. Rezultatul lui ne va determina destinul. Ne aflăm în fața unei alegeri. E un moment foarte important.
• Reporter1: Mi se pare că atunci când cedăm în fața urii și a fricii, ne transformăm în sclavi.
• Tom: Trebuie să fim conștienți de ce se petrece în lume. Mie mi-e greu să-i cred pe cei care spun că există numai bine și refuză să vadă lucrurile grave care se întâmplă. Întorc capul și se prefac că nu s-a întâmplat nimic. Asta e locul lor liniștit. Cred că e o iluzie. Am fost psihoterapeut mult timp așa că văd lucrurile prin lentila asta. (râsete) Cred că o stare mai plină de resurse e cea în care ținem ochii deschiși, știm ce se petrece, vedem minciunile și manipularea și ne oprim ca să evităm anumite situații. Totuși nu intrăm în gândirea limitată proiectată de frică și menținem o stare vibrațională mai înaltă prin emoțiile și gândirea noastră. Putem fi în ambele lumi simultan. Chinezii au 2 ideograme pentru cuvântul „transformare” care înseamnă atât pericol cât și oportunitate. Așadar, transformarea în care ne aflăm colectiv și individual, prezintă pericole dar și oportunități. Dacă nu suntem atenți la pericole și ne uităm doar la oportunități, ne vom găsi uneori la locul și momentul nepotrivit pentru că nu am fost atenți la pericole. Totuși dacă ne concentrăm doar pe pericole și nu și pe oportunitățile noi de a vedea viitorul și pe noi înșine atunci pericolele și frica ne vor întemnița. Cred că e mai bine să fim conștienți de ambele.
• Reporter2: Știu mulți oameni care nu se uită la televizor la știri. Mă gândesc că ar trebui să o facă pentru că așa vor ști ce să facă.
• Tom: E foarte interesant. Lucrez mult în Germania cu oameni foarte dedicați acestei munci. In discuțiile cu prietenii mei din Austria și din Germania ajungem uneori la Hitler și la al doilea război mondial. În Germania și în Austria partidul nazist a avut un impact major asupra omenirii și istoriei. Cum s-a ajuns la asta? Cum a fost posibil? A avut impact și asupra generațiilor următoare. La un moment dat, acum vreun an eram în Germania și am ajuns din nou la subiectul ăsta. Unul din ei tocmai se întorsese din Statele Unite. Mi-a spus că e foarte ciudat dar în Statele Unite a simțit același lucru ca înaintea instalării lui Hitler și a statului fascist. A fost o declarație uimitoare! Trebuie să fim atenți la cum privim ceea ce se întâmplă pentru a lua deciziile corecte pentru noi și pentru societatea noastră. Dacă pretindem că unele lucruri nu se întâmplă, nu înseamnă că vor dispărea. Eu îl numesc „Fenomenul Merlin”. Aveam un câine imens: avea vreo 2 metri de la coadă la bot și vreo 30 de kg. Îi plăcea să stea pe canapea dar mirosea foarte urât dacă nu-l spălam des. Nu-l lăsam să stea pe canapea. Dar el se strecura cu spatele la noi și se așeza pe canapea. El credea că dacă el nu ne vede, nici noi nu-l vedem pe el. (râsete) „Merlin (așa îl chema), dă-te jos!” Se uita șocat la noi! „Mă vedeți?” Cred că undeva în psihologia noastră de mamifere există credința că dacă întoarcem capul, atunci va dispărea. Dar situațiile se complică dacă noi continuăm să ne uităm în altă parte. Atunci toți vom fi afectați negativ de situația respectivă. Asta e iluzie! Nu ne ajută cu nimic. Din perspectiva mea nu este măiestrie spirituală. Pentru a evolua, trebuie să fim conștienți de ce se petrece în lume, fără a cădea în frică și manipulare.
• Reporter1: Cred că americanii nu vor să înțeleagă că alții ne văd altfel sau că suntem diferiți de ei. Americanii cred că ăsta e singurul mod de viață.
• Tom: E adevărat. Fiecare țară are miturile proprii despre locul ei în lume. Unul din miturile din țara noastră e că noi suntem „băieții buni” și nu facem decât bine. Când călătorești în afara SUA, îți dai seama că nu e întotdeauna așa. Cred că majoritatea americanilor au intenții bune dar unele din acțiunile guvernului nostru nu sunt mereu așa. Lumea din afară ne vede altfel. Oamenii din unele țări vizitate de noi ne văd foarte diferit.
• Reporter1: Locuitorii altor țări îmi spun că le plac oamenii dar nu guvernul.
• Reporter2: Poți să ne spui ce urmează să faci în continuare ca să știe oamenii și să vină?
• Tom: Pe site-ul tomkenyon.com există secțiunea „Calendar” pe care o actualizez constant. Singurul seminar cu hathorii de anul ăsta este în SUA, week-end-ul viitor, în Seattle.
• Reporter1: S-au ocupat toate locurile?
• Tom: Mai sunt câteva libere pentru că avem o sală mare de vreo 400 de locuri. Pentru următorul eveniment există o listă de așteptare lungă. E un seminar de meditație. Cam asta e tot pe anul ăsta. Anul viitor voi fi în Europa și în Asia. Nu știu când ne vom întoarce în SUA. Vom decide undeva în noiembrie-decembrie.
• Reporter2: Uneori hathorii te surprind și îți schimbă programul?
• Tom: Au făcut-o de vreo câteva ori.
• Reporter2: Asta înseamnă că trebuie să fii flexibil.
• Tom: Trebuie să fiu flexibil. E ciudat să faci planuri de viitor în condițiile în care viitorul se schimbă atât de mult.
• Reporter2: Știu.
• Tom:Nu știu ce se întâmplă de la o săptămână la alta. Râd de mine și îmi spun să-mi fac planuri ținând cont că s-ar putea să nu ajung acolo unde am planificat.
• Reporter1: Vreau să vă spun ceva: Peggy Black ne-a ascultat emisiunea de astăzi. Peggy, vrei să-l saluți pe Tom?
• Peggy Black: Da. Tom, mă bucur să te aud din nou.
• Tom: Și eu mă bucur.
• Peggy Black: Abia aștept să ajung în Seatlle, în Orca Island.
• Reporter1: Tom, ce e cu newsletterul tău?
• Tom: Newsletterul este o cercetare ocazională psiho-spirituală…
• Reporter2:Pegyy, te auzim cum respiri.
• Peggy Black: Oh, bine.
• Tom: Am stabilit cu Jodi să trimitem newslettere doar când avem informații vesele. Nu avem date fixe. Îl trimitem ocazional. Avem articole scrise dar nu știu când vor apărea pe site. Înainte printam și-l trimiteam oamenilor care lăsau adresa pentru informații actualizate. Era gratuit. Nu solicitam nici o sumă de bani. Îl trimitem doar când avem informații voioase și când e momentul potrivit. Având în vedere situația prezentă, cred că următorul va ieși undeva prin primăvara anului viitor.
• Reporter1: Știu că ai un program incărcat și e greu să te ocupi și de newsletterul.
• Reporter2: În cazul în care cineva vrea să intre pe site-ul tău, acesta este tomkenyon.com?
• Reporter2: Sunt atât de emoționată! Acolo sunt informații despre CD-uri, cărți, articole. E disponibil și mp.3 cu sunetele Arhanghelului Rafael.
• Tom: Pentru ascultătorii interesați de știință, pe site există un folder care se numește „Cercetarea acustică a creierului” pe care-l pot accesa și pot urmări partea știițifică a ceea ce am discutat noi aici. Poate unora le place….
• Reporter1: Super!
• Reporter2: Mai devreme ai vorbit de Harthmath. Lucrezi cu ei?
• Tom: Doar le urmăresc de mulți ani cercetările. Au niște chestii foarte bune. Pe lângă asta, dacă interesează pe cineva, mai e și Dan Winter și „Implosion group”. Ei au o viziune diferită de cei de la Hearthmath și sunt câteva chestii cu care nu sunt de acord totuși fac niște cercetări destul de progresiste. Aceste resurse îi vor conduce spre cei interesați de știință spre niște cercetări interesante.
• Reporter2: Mai am o întrebare scurtă? Mai faci terapie?
• Tom: Doar în grup.
• Reporter1: Când lucrai individual și intonai diferite sunete, ai văzut schimbări evidente la oamenii care veneau la tine?
• Tom: Incantam foarte rar. Majoritatea se făceau cu înregistrări. Trimiteam înregistrările unui laborator independent pentru că cercetarea s-a făcut independent. Ei aveau subiecți care le ascultau. Am preferat să se ocupe altcineva de partea asta. Pentru a păstra obiectivitatea cercetării nu m-am implicat în partea de culegere a datelor. S-a făcut independent.
• Reporter1: Tom, mai avem câteva minute. E ceva ce ai vrea să adaugi și de care noi nu am menționat?
• Reporter2: Da. Mai e un minut.
• Tom: Mă simt foarte aliniat cu ceea ce spun hathorii despre natura supremă a realității. Le împărtășesc perspectiva referitoare la potențialul nostru și la faptul că suntem ființe creatoare dar adormite, la nivel colectiv. Nu ne dăm seama că ne construim în fiecare moment destinul și viețile noastre. Din diferite motive, trăim într-o perioadă în care vălurile sunt ridicate și avem mai multe oportunități să ne trezim și să ne dăm seama că ne creăm viața în fiecare moment prin alegerile pe care le facem atât la nivel individual cât și colectiv. E greu și provocator dar trăitul în aceste timpuri este un dar extraordinar. Cu cât vom îmbrățisa mai repede nivelul mai înalt al potențialului nostru cu atât mai grațios și ilar putem trece peste tot. Dacă e să vorbim de evoluția noastră spirituală, vom obține beneficii extraordinare trăind în această perioadă. În această perioadă, unul din cei mai importanți aliați este simțul umorului. Cred că trebuie să râdem mult.
• Reporter1: De acord!
• Reporter2: Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine și pe soția ta!
• Reporter1: Mulțumesc pentru timpul petrecut cu noi astăzi!
• Tom: A fost o adevărată plăcere să răspund la asemenea întrebări.
• Reporter2: Și noua ne-a plăcut interviul cu tine. Mulțumim!
• Tom: Mulțumesc și eu.
• Reporter1: Odihnă plăcută! Știm că ai călătorit mult. Salut-o pe Judy din partea noastră.
• Tom: O s-o fac!