Robert Monroe – 9 înregistrări videao

Dragii mei,

Vă ofer cu multă iubire nouă filme documentare de mic metraj cu Robert Monroe. Din păcate, nu am avut posibilitatea să le subtitrez, dar sunt convinsă că cei care apreciază personalitatea și munca lui Bob dar nu știu limba engleză se vor bucura de posibilitatea de a se reîntâlni cu cu experiențele și învățăturile pe care Bob ni le transmite pe această cale. Sunt înregistrări de mare valoare pe care o bună prietenă a mea, Nicoleta, le-a descoperit “din întâmplare”.De acolo de unde se află, Bob știe că grupul nostru ține viu spiritul său și iată că a făcut cumva să ne ajute să descoperim, chiar dacă cu mare întârziere, aceste înregistrări extraordinare. În activitatea mea de zi cu zi, la grupele de meditații dar și cu prilejul workshop-urilor pe care le susțin folosesc de cele mai multe ori ca suport sonor înregistrările cu Hemi Sync ale Institutului Monroe și promovez pe cât posibil învățăturile lui Bob. Îl simt mereu lângă mine, mă îndrumă și mă susține în tot ceea ce fac dar mai ales atunci când împărtășesc studenților mei din experiențele pe care le-am câștigat urmând învățăturile sale sau atunci când încerc să-i conduc și pe alții în lumile extra-fizice pe care el le-a descris cu atâta acuratețe și pasiune în cărțile* și în programele sale.

Dacă printre voi se află liberi căutători care încă nu s-au întâlnit cu ceea ce Robert Monroe a dăruit omenirii, au acum oportunitatea de a intra într-o lume de care vom fi tot mai aproape, pe măsură ce marile schmbări se vor așeza mai temeinic pe Pământ. Lumile non-fizice și-au deschis de mult porțile pentru noi. Depinde doar de alegerea noastră dacă vom călători sau nu în tărâmurile sale.

Vă ofer cu multă iubire traducerea acestor înregistrări video.

Vă doresc călătorie plăcută!

Elena Cociș

* Cele trei cărți scrise de Robert Monroe sunt publicate de Editra For You și le găsiți aici:

http://editura-foryou.ro/robert-a-monroe

Robert A. Monroe

– fondatorul Institutului Monroe

         – înregistrare din anul 1990 –

Traducere: Irina Cruceru

Filmul 1

https://www.youtube.com/watch?v=GSBM7Qeo5bg&list=PL46FC150F88931111

Acest institut la ale cărui cursuri participaţi are un departament destinat educaţiei. Începând cu anii 1958 – 1959, specialişti din diverse domenii: fizicieni, psihologi, doctori în medicină, chirurgi, ingineri şi profesori universitari au pus bazele şi au contribuit la dezvoltarea acestui institut. Sub îndrumarea specialiştilor, un mare număr de oameni participă la programele noastre şi se bucură de experienţe inedite.

Ce nu v-au spus cei din echipa mea e faptul că institutul nostru s-a transformat într-o organizaţie non-profit, deci nimeni nu are venituri cu şase cifre din această activitate, ale cărei motivaţii nu sunt banii.

În acest desen, am trasat o linie de demarcaţie. Sub linie, se află această aglomerare organizată din lumea umană, care reprezintă gândurile umane. Aţi fi uimiţi să aflaţi, privind dintr-o altă perspectivă, cât de profundă e această organizare. Iar tot ceea ce gândeşte fiinţa umană radiază în afară (dincolo de linia de demarcaţie dintre cele două lumi).

De cealaltă parte a monedei, informaţii din exterior radiază către mintea umană.

Cu toţii ne întrebăm de ce şi cum am ajuns aici, pe Pământ. Este cel puţin o expresie a unei curiozităţi legitime.

Să ne referim la un exemplu tipic (dar nu cel mai important). Luăm o radiaţie din cealaltă lume; o mirosim, o gustăm şi ne întrebăm: „Despre ce e vorba?” Coborâm puţin, şi radiaţia capătă un alt gust. Şi devine interesant. „Cum arată asta?” E un fel de curiozitate aproape umană. Şi vrem să ne apropiem şi mai mult.

Mediatorul – prescurtat Ed întreabă: „Vrei să devii om?”

„Da, mi-ar plăcea.”

„Cred că se poate, dacă îţi doreşti asta cu adevărat!”

„Şi cum pot face asta?”

„Primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a fi om este….”

„Cred că nu am fost clar, nu vreau decât să arunc o privire, să gust puţin din această stare, doar puţin…”

„Bine, bine, te înţeleg.”

„Ceea ce trebuie să faci în acest proces, este, în primul rând, să recunoşti că timpul şi spaţiul există.”

„Da, pot spune că înţeleg asta.”

„Ce percepi tu e o mică parte. E mult mai mult de atât.”

„OK. Îmi asum asta.”

„O altă condiţie este ca tu să renunţi la toate amintirile sinelui tău de acum şi să ai o conştiinţă umană.”

„În regulă, o să-mi recapăt amintirile când plec de acolo.”

„OK. Şi vei fi pe cont propriu acolo. Cei care merg în acel loc şi devin oameni trăiesc pe seama propriilor lor decizii.”

„Voi lua deciziile potrivite.”

„În regulă. Şi trebuie să alegi dacă vrei să fii bărbat sau femeie.”

„Ce înseamnă asta?”

„Ai să vezi tu. Apoi, trebuie să hotărâşti care va fi Punctul tău de intrare. Şi decizia e a ta, pentru că pot apărea probleme. În New York, sau în California sau în Beverly Hills…sunt multe variante, dar sunt cozi mari, sunt mulţi care vor să intre pe acolo. Deci e aproape imposibil. Dar poţi alege Africa, şi atunci intri foarte repede. Sau în America de Sud, e aceeaşi situaţie, e uşor.”

„Pare foarte interesant ce spui. Nu e niciun loc în New York pe unde aş putea intra?”

„Da, uite e o posibilitatea rapidă.”

„Minunat!”

„Fii foarte atent, eşti pe cont propriu.”

„Pot s-o fac, sunt sigur!”

Filmul 2

https://www.youtube.com/watch?v=nEMzONZupCA&list=PL46FC150F88931111&index=2

„OK, semnează contractul şi dă-i drumul.”

Semnezi şi ţi se dă un „şut” spre noua ta experienţă. Şi te trezeşti în pielea unui prunc nou născut care se agită şi ţipă într-un morman de gunoaie şi praf. Numai în Bronx, 13 mame şi-au abandonat recent copiii ca să scape de necazuri. Aşa că îţi începi viaţa pe Pământ de aici. Abia după aceea începe cu adevărat acţiunea. Şi treci prin acest proces al vieţii (acum 100.000 de ani, lucrurile se desfăşurau cam la fel). Şi poate că nu vroiai decât să facă o incursiune în acest tărâm, să ieşi cât mai repede şi să îţi continui călătoria prin alte locuri. Dar poţi rămâne ataşat de aceste locuri. Când treci prin procesul pe care îl numim viaţă fizică, eşti prins în joc şi realizezi că, în mod inconştient, te-ai ataşat. Iar după ce ai revenit în lumea ta, tu şi numai tu iei decizia să revii. Şi ai spus de atâtea ori: „Vreau să mă întorc, nu am şansa să fac asta, deşi vreau. Am vrut să am 5 copii, în loc de 2; trebuie să mă întorc şi să mai fac 3 copii.” Sau ceva de genul: „N-am băut niciodată alcool; trebuie să mă întorc şi să mă îmbăt.” Sau găseşti orice alt motiv să te mai abaţi odată din drumul tău. Iar în momentul când ai luat acea decizie, care iţi aparţine în totalitate, ţi-ai pierdut viteza de învingere a atracţiei gravitaţionale. Şi începi să orbitezi în jurul Pământului şi să cobori tot mai mult…şi ajungi din nou într-o nouă viaţă pământeană. Revii mereu, pentru că poate ţi-ai dorit să călăreşti o cămilă, deci te întorci şi…călăreşti o cămilă. Şi treci din nou prin întregul proces, îţi pierzi viteza necesară ieşirii din sfera de gravitaţie a Pământului. Imediat ce treci linia de demarcaţie mergând în jos, te gândeşti mai mult la ceea ce e aici decât la ce era acolo, sus. Amintirea a ceea ce erai înainte dispare, fiindcă e un impuls copleşitor al acestei radiaţii umane. Aşadar, eşti iarăşi aici, jos, pentru încă o viaţă… şi încă una…şi încă una, până când ajungi în punctul în care nu mai percepi nimic din radiaţia lumii de unde ai venit şi devii ceea ce noi toţi am devenit, o banală fiinţă umană, dependentă de această condiţie şi de experienţa umană. Dacă vreţi să demonstraţi asta, aveţi capacitatea de a vă dovedi chiar acum vouă înşivă. Numai voi puteţi face acest lucru. Şi e interesant că veţi începe să percepeţi asta şi în legătură cu alţi oameni. Printre ei sunt aşa numiţii pierde-vară. Dacă vă amintiţi, în Imperiul colonial britanic, erau familii la Londra care aveau fii al căror comportament nu corespundea standardelor aristocratice. Iar aceştia erau expediaţi în Noua Zeelandă, Australia sau Singapore şi li se trimiteau bani lună de lună, pentru a-i face să rămână acolo, să stea departe de Londra şi să scape familia de neplăcerile prilejuite de prezenţa lor acasă.

Revenind la povestea noastră, în partea de sus a liniei de demarcaţie vom găsii alte fiinţe non-fizice care par a fi plătite să fie aici, dar ele nu vor de fapt acest lucru; cineva le-a trimis aici şi ele au plătit cumva ca să fie aduşi aici.

Interesant e faptul că cineva care are un asemenea profil e o fiinţă care fuge de anumite energii şi caută un loc în care să se ascundă. Vede locul acesta şi se aruncă cu ochii închişi. Ca şi cum l-ar urmări KGB-ul sau aşa ceva. Ce nu ştie el când se aruncă orbeşte e faptul că va fi prins de gravitaţie. Iar când doarme noaptea, are coşmaruri şi încearcă să nu adoarmă. Se teme şi mai mult de moarte, pentru că se teme că va ajunge iar în locul de unde a fugit dintr-un motiv sau altul.

Mai sunt şi aşa zişii misionari, cei care percep haosul din mintea umană şi vor să facă ceva pentru a schimba lucrurile, pentru a ajuta. Ei plătesc preţul cerut pentru a veni aici, pierzându-şi memoria şi personalitatea, deşi încă mai încearcă să le exprime. Şi cei mai mulţi, dacă nu toţi, cad în plasa acestui ciclu, uitând că adevăratul motiv pentru care au venit era să ajute şi pierzându-se pe ei înşişi.

Se întâmplă ca un prieten de-al vostru să fie prins în plasă. Şi vă duceţi să vă recuperaţi prietenul, să-l salvaţi, dar picaţi şi voi în aceeaşi plasă. Iar asta se întâmplă mult mai des decât credeţi.

Filmul 3

https://www.youtube.com/watch?v=ZO2m6jj2-jk&index=3&list=PL46FC150F88931111

Cea mai atrăgătoare reclamă pentru starea de fiinţă umană şi care atrage majoritatea celor care vin aici pentru a fi oameni este să absolve această şcoală atât de comprimată. Un absolvent al experienţei umane este un zeu în alte sisteme de energie. Şi aşa trebuie să priviţi lucrurile. Odată ce ai întâlnit un absolvent al acestui sistem special, îţi spui că vei face orice, vei trăi această experienţă de 1.000 de ori, de 100.000 de ori, pentru a fi ca acel absolvent. Şi acesta e lucrul cel mai important, pentru că un absolvent e ceea ce noi percepem a fi un super-ceva. Şi disponibilitatea de a deveni aşa şi locul unde se duc şi există acei absolvenţi e un subiect pe care nu-l vom aborda în această seară, dar devine clar că ei nu mai sunt interesaţi de traficul locului în care există.

Eu pot auzi radiaţiile voastre, şi poate vă întrebaţi: „Ce-i cu noi, suntem captivi?”

Greşit! Voi sunteţi cei care au început reciclarea, au început să lucreze din ce în ce mai mult pentru ieşirea dincolo de linia de demarcaţie, generând o orbită din ce în ce mai mare. Aceştia sunteţi voi. Pas cu pas, viaţă după viaţă, aţi început să acumulaţi şi să restabiliţi filozofia eliberări. Şi estimez că sunt tot mai mulţi absolvenţi care ajung tot mai sus de linia de demarcaţie, atingând ceea ce eu numesc ultimul temporizator/sincronizator. Eu vă văd pe voi ca pe cei care au ultima lor misiune de soldaţi – voi sunteţi last-timeri-i. Care e rolul pe care îl jucaţi în ultima voastră experienţă umană e ceva ce veţi decide voi. Nu acum, ci atunci când veţi fi în sarea contemplativă non-fizică.

Iar unii stau în acea stare timp de mii de ani. Şi vă spun acest lucru amuzându-mă, pentru că veţi fi în afara timpului, dar în concepţia noastră, timpul petrecut acolo echivalează cu mii de ani. Aveţi, aşadar, nişte opţiuni fascinante, ştiind că istoria noastră atestată e atât de limitată ca timp, deşi durata istoriei omenirii e de cel puţin 10 – 20 de ori mai mare. Şi vreau să vă faceţi o idee despre opţiunile pe care le aveţi. Opţiunile voastre nu pot fi limitate de viitor. Gândiţi-vă cât de distractiv va fi.

Aşadar, iată cine sunteţi şi cum sunteţi. Şi aş vrea să vă arăt de ce unele dintre aceste lucruri sunt aşa cum sunt şi modul în care se raportează ele la voi. Şi asta vă va ajuta să vă percepeţi aşa cum sunteţi voi cu adevărat.

Şi trebuie să vă spun o poveste pentru a înţelege cum să faceţi asta. Când mi-am stabilit scopurile, dorinţele mele, după ce mi-am dezvoltat această percepţie a ceea ce credeam că sunt, am ajuns la ideea că scopul meu este să slujesc omenirea. În stările acelea contemplative, te gândeşti cum poţi ajuta omenirea şi pe cei care intră în această lume având misiuni sau în orice alte scopuri. Ţelul meu pare a fi să fac ceva sau să continui să slujesc omenirea pentru totdeauna, chiar şi pe cei cu caractere mizerabile, care sunt blocaţi în lumea umană. Acesta a fost scopul meu timp de mulţi ani, până când unul dintre prietenii mei non-fizici mi-a spus ceva. Mam gândit luni întregi la ceea ce mi-a spus şi am înţeles într-un final care ar putea fi un alt ţel, şi acela era să mă duc acasă. Pentru că ne dorim cu toţii să ne întoarcem acasă. Da, asta era pentru mine, vroiam să mă întorca acasă! Şi ce puteam să fac era să iau cu mine toată experienţa căpătată şi să mă întorc acasă. Şi am făcut acest lucru de două ori. Iar pentru mine, acasă era o stare, un loc în care erau nori minunaţi şi mişcători, curcubee şi chestii de genul ăsta. Acasă însemna să fiu în acei nori – şi încerc să vă redau ceva care e intraductibil – erau mii de piese de muzică clasică interpretată parcă de o orchestră simfonică, muzică pe care o auzeam permanent, şi mii de voci ale unor coruri, toate acestea laolaltă cu acea stare minunată de a fi. Şi îmi amintesc asta cu bucurie; de fiecare dată când am vizitat acel loc, la cererea mea, trebuia să fiu tras înapoi aici, în această lume, pentru că îmi doream atât de mult să fiu acasă.

Filmul 4

https://www.youtube.com/watch?v=CcujWUy3JGQ&index=4&list=PL46FC150F88931111

I-am dat numele de KT 95, pentru că ceea ce era nu poate fi tradus. Tot ce vroiam să fac era să merg acasă. Asta e tot ce contează. Procesul reîntoarcerii acasă face parte din aspectul ştiinţific al statutului de a fi o fiinţă umană, să ai ideea, informaţia sau, cu ajutorul telescoapelor de multe milioane de dolari, să asculţi ceva ce se aude de acolo, din afară, sperând ceva. Ce anume? Călătoria noastră către lună şi stele este expresia acelei dorinţe, a impulsului de a merge acasă. Cel puţin, mie aşa mi se pare mie. Şi din această perspectivă a reîntoarcerii acasă, lucrurile au mers foarte bine pentru mine, au evoluat. Am vrut să duc acasă ceea ce am învăţat aici, iar apoi să mă implic în jocuri noi.

Oricum, rezumând, ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anilor în acel curs normal al evenimentelor a fost faptul că acest întreg proces al reîntoarcerii acasă a fost atât de important pentru mine, şi nu eram sigur ce ar trebui să fac pentru a ajunge acolo, aşa că am descoperit o metodă de comutare rapidă, care înseamnă că eşti aici şi vrei să fii acolo, e ca şi cum te-ai extinde şi ai ajunge instantaneu acolo. E chiar atât de simplu!

Iar prietenul meu non-fizic mi-a spus într-o bună zi că în acea cursă puteam ajunge acasă; şi am învăţat pentru prima oară cum să fac asta. Nu mai fusesem de ani întregi acolo, şi, deşi era vorba de o vizită scurtă, vroiam doar să capăt vigoare, să simt acea lume, nu să rămân acolo.

Şi printr-un simplu CLICK, eram printre norii minunaţi, cufundat în culorile mereu schimbătoare, în muzica sublimă ce mă învăluia din toate părţile. Şi m-am lăsat pe spate, uimit de frumuseţea acelei lumi. Era minunat, încântător; era exact aşa cum mi-o aminteam şi am gândit că pentru asta îmi doream să revin acasă. Şi în timp ce stăteam acolo, am realizat un lucru extrem de important, despre care v-am vorbit mai devreme: să-mi activez emisfera stângă, analitică a creierului, iar asta facea ca lucrurile să meargă. Stăteam acolo, mi se revelau aceste lucruri, iar în emisfera stângă s-a declanşat o uşoară senzaţie, ca o furnicătură, şi m-am gândit că o fi ceva în neregulă. Şi am privit norii care se roteau. Şi tot privindu-i cu atenţie, am simţit acea furnicătură în tâmpla stângă. Şi erau nişte tipare rotitoare care se unduiau şi se întreţeseau. Senzaţia de furnicătură s-a amplificat, iar eu am continuat să ascult muzica ce părea să se repete şi mi-am zis, cu scuzele de rigoare, că ar fi bine să se oprească.

Apoi, am ieşit din nori, m-am îndepărtat de sunetele muzicii şi am intrat în vortexurile de energie, dorindu-mi să experimentez şi alte jocuri noi. Iar prietenii mei non-fizici mi-au zis că s-a cam terminat cu jocurile. Am realizat ceva foarte important, ceva care m-a şocat: nu puteam rămâne acasă pentru că nu mai mă potriveam. Eram ca o mănuşă care nu se mai potrivea pe mână. Şi m-a cuprins o tristeţe profundă când am realizat că nu mă pot reîntoarce acasă. Dimpotrivă, în timp ce realizam acest lucru, am înţeles şi de ce trecusem prin Poarta 895 când am ajuns aici. Şi asta dintr-un motiv simplu: mă năşteam. Pentru că îmi dorisem o schimbare, vroiam să evoluez, să experimentez altceva decât să plutesc extaziat printre nori. Iar tristeţea mea a fost foarte profundă şi m-a urmărit mult timp, aproape 3 ani. Nu mai aveam niciun scop special, pentru că revenirea acasă era un vis pierdut.

Şi atunci am realizat că aş vrea să devin un Ghid (ident/inspect- cum îi numesc eu); e important să devii unul dintre ei, pentru că ei au o natură divină. Şi am cerut să ajung, măcar pentru puţin timp, în locul în care se află ei (Inspect line). Iar ghidul meu mi-a răspuns afirmativ, iar eu am fost purtat printr-un flux intens de iubire, fiind călăuzit de nişte indicatoare. Şi am fost cuprins de un sentiment profund de unificare, care se autoexprima în acel flux. Şi am decis cu bucurie că asta vreau să devin. Iar relaţia mea permanentă cu această fiinţă non-fizică m-a ajutat să-mi accept statutul de fiinţă umană, având speranţa că voi ajunge acolo.

Filmul 5

https://www.youtube.com/watch?v=oF6Ri_6QKjo&list=PL46FC150F88931111&index=5

Îmi amintesc procesul prin care am trecut eu şi, într-un mod foarte simplist, vă pot spune că am descoperit că cel mai uşor îmi era să mă trezesc pe la ora 03.00 dimineaţa, după câteva ore de somn, când eram treaz, odihnit şi într-o stare de relaxare totală. Şi mă adresez celor care vor să experimenteze acest proces. Veţi fi surprinşi când veţi vedea cât de simplu este. Mergeţi în Focus 21, şi sunteţi acolo. Şi asta se întâmplă pe la 03.00 dimineaţa, când nu aveţi nicio scuză: nu sună telefonul, pisica nu e în patul vostru ş.a.m.d.

Dintr-o perspectivă istorică, numeroşii ani premergători experienţelor mele în afara corpului şi cinci ani după, am studiat starea de decorporalizare şi am ajuns într-un punct extrem de frustrant, în care nu ştiam ce să fac cu ceea ce mi se întâmpla; nu aveam nicio idee ce să fac în legătură cu asta. În starea aceea de la ora 03.00 dimineaţa, nu ştiam care va fi pasul următor, pentru că erau decorporalizări în care ajungeam pe coasta de est, altele în care umblam printre oameni etc. La un moment dat, toate tiparele acestui proces, în acea stare de a fi, s-au deschis în faţa mea. Şi am început să-mi las Sinele să mă conducă şi să mă ajute să navighez pe mai departe.

Şi aşa s-au desfăşural lucrurile mulţi ani de zile. Revenind la vremurile recente, vreau să vă spun ceva legat de acest ghid. Aveam cu el o conversaţie, o comunicare normală. Iar într-o zi, mi-a spus: „Ei bine, domnule Monroe, aceasta e ultima noastră întâlnire”. Iar eu m-am şocat: „Ce spui?” Iar el a răspuns: „Asta e ultima oară când ne putem întâlni”. L-am întrebat dacă greşisem cu ceva, iar el a spus că nu, dar trebuie să mă îndrept într-o direcţie în care călăuzirea lui nu-i mai slujea scopului meu. „Dar ne vom mai revedea vreodată?” – l-am întrebat. Răspunsul lui a fost: „Da, dar nu în această formă”. Şi a dispărut. Iar eu eram disperat, nu ştiam ce se întâmplase. Informaţiile de bază fuseseră foarte importante. M-am gândit zile şi luni întregi la această ruptură după această ultimă întâlnire. Îmi amintesc faza în care mă întrebam ce element de bază mi-a scăpat. Şi mergâng în jurul cercului, un mare Aha! mi-a invadat mintea.. şi a durat ceva timp până am ajuns la acea revelaţie. Iar asta s-a întâmplat acum 4 ani. Acest mare Aha! Nu ştiusem niciodată ce sau cine mă conduce în călătoriile în afara corpului, că era vorba de un vehicul personal, care-mi aprţinea în totalitate. Călătorisem în toţi aceşti ani fără să ştiu asta, şi m-am hotărât să continui. Şi vă împărtăşesc acest lucru în această seară pentru că ştiu că e foarte important. De ce e important? Pentru că atunci când sunteţi în Focus 21 (chiar la limita percepţiei timpului/continuum-ului spaţiului), aceasta e şansa voastră de a vă juca cu percepţia lumii din afară; unul dintre elementele-cheie la care mă refer acum este să vă cunoaşteţi mai întâi pe voi înşivă, pentru că asta e ce a trebuit să fac eu: să privesc sub „capota” mea pentru a înţelege cine sunt. Şi o să vă spun ce am găsit acolo. Şi în starea din Focus 21, am descoperit că în loc să mă răsucesc într-o direcţie din afară, trebuie să mă răsucesc în interior. Şi a durat săptămâni şi luni întregi până când am descoperit, una câte una, acele informaţii de care aveam nevoie. Dar ce am început să descopăr mai întâi a fost un „catalog” actualizat al părţilor mele, al experienţelor şi activităţilor mele. Cu alte cuvinte, am descoperit o mini-bancă, o înregistrare a istoriei vieţii mele. Şi poţi avea revelaţii interesante. De exemplu, m-am întrebat mereu de ce mă ascundeam în tufişuri pe la vârsta de 2 – 3 ani, în curtea casei bunicii mele. M-am întors în acele vremuri, şi a fost foarte amuzant să aflu că nu vroiam să intru în casa bunicii fiindcă aveam furnici în pantaloni. Stupid, dar asta era!

Şi descoperi astfel de chestii, tot felul de mici mistere din viaţa ta. Descoperi atât prostiile, cât şi lucrurile minunate pe care le-ai făcut în viaţa ta până în prezent. Cu alte cuvinte, e ca şi cum am accesa datele pe un computer. Acesta e cadrul general. Iar apoi, poţi descărca datele, adică toate amintirile tale acumulate în acea mini-bancă de date. Şi ai acces la tot ceea ce crezi sau ştii că eşti, şi totul e atât de clar şi bine organizat, încât e minunat să ajungi să ştii adevăratele faţete ale fiinţei tale care te compun şi fac din tine ceea ce eşti. Acesta eşti tu cel adevărat. Adevărul despre tine nu îl afli în afară şi nici în univers, el este ascuns în tine.

Interesant e şi faptul că există un strat emoţional format din emoţiile pe care le acumulezi în mod constant, şi că e un mecanism care le declanşează în permanenţă. Cu timpul, am înţeles cum să mă descurc cu ele şi cum să le clasific pe diferite categorii de emoţii.

A durat mult timp până am înţeles aceste lucruri fascinante. Apoi, e acest nivel intelectual – un alt strat. O mulţime de lucruri îmi erau familiare, dar era un zgomot care mă împiedicase să aud acele informaţii. Şi mi-au trebuit săptămâni şi luni întregi să cercetez acel nivel, să listez şi să cataloghez tot ce se afla acolo. Şi era ceva ca un perete acolo, dar la un moment dat, a apărut o fisură în el, o gaură, şi am văzut forma mea fizică, Sinele meu. A fost o experienţă grozavă. E o poveste lungă… Într-o după-amiază, am avut curiozitatea să intru acolo…şi a fost uimitor.

Filmul 6

https://www.youtube.com/watch?v=EJ0QQ9612yg&index=6&list=PL46FC150F88931111

Fiecare om priveşte aceste lucruri în felul său. Eu l-am văzut ca pe un imens covor de flori. Fiecare floare era o experienţă de viaţă. Şi m-am uitat la miile de flori, întrebându-mă: Am fost eu toate astea? Şi parcă o voce îmi şoptea: „Da, copile, la ce te aşteptai?” Şi era o masă de componente de diferite texturi radiante, vibrante…acest tipar… E foarte greu de descris, era ca un câmp energetic al unei familii mari, cu fraţi şi surori, mătuşi şi unchi ş.a.m.d., care erau foarte apropiaţi; şi era o intercomunicare între ei, în sensul în care ei te cunoşteau pe tine, iar în momentul în care atingeai o floare, vedeai un chip pe care-l salutai şi trăiai bucuria că în sfârşit ai recunoscut acel chip. Şi am privit spunând: „Aha, despre asta e vorba, iată cine sunt eu: toate aceste personalităţi din viaţa mea, toate aceste experienţe de viaţă, asta e!”

În timp, am aflat mai multe despre ceea ce numesc ID-ul meu, identitatea mea. Elson Dean a făcut literalmente o evaluare a vieţilor pe care le-am trăit. Iar numărul lor ajunge la vreo 2.000. Când e nevoie, e ceva, ca un fel de comitet executiv (n-am idee cum se desfăşoară lucrurile), care cumulează o parte din personalităţile vieţii tale pentru a forma una nouă, care intră într-o nouă viaţă. Şi sunt alese acele personalităţi care corespund cerinţelor secolului XX. Mă aşteptam la aşa ceva, dar nu înţelegeam procesul. Şi voi veţi descoperi  lucruri specifice vouă înşivă.

În acest conglomerat, am descoperit simptome ale acestui proces, iar când am reuşit să înţeleg, am realizat că toate elementele descrise contribuiseră la construirea persoanei care sunt eu. Şi le-am folosit inconştient, în mod automat, pe parcursul acestei vieţi, activându-le în momentele în care era nevoie de ele. De exemplu, când eşti supărat, eşti într-o stare proastă (asta e una dintre personalităţi) sau eşti liniştit şi optimist (o altă personalitate lucrează) sau eşti mânios…toate acestea sunt părţi din noi, ele există în fiecare dintre noi şi acţionează în mod consecvent.

Am fost cuprins de emoţie când am descoperit toate astea, pentru că am înţeles fundamentul a ceea ce sunt eu. Şi e important să descoperiţi şi voi cine sunteţi cu adevărat. Iar această posibilitate este la dispoziţia voastră: să scăpaţi de tot acest haos al experienţei istorice, când intraţi în Focus 21. Şi totul se revelează. Şi nu e vorba doar de experienţa vieţii prezente, ci de toate vieţile voastre. Nici măcar nu vă puteţi imagina cum poate fi, ce veţi simţi, ce emoţii veţi trăi. Poate că aţi trăit o aceeaşi experienţă de 50 sau 100 de ori, şi vă duceţi la „catalogul” vostru şi puteţi constata asta. E catalogul vostru personal. Şi când treceţi printr-o experienţă în această viaţă, acolo veţi putea găsi „dosarul” personal la care puteţi apela pentru a înţelege istoricul problemei şi a găsi soluţia. Aceasta e noutatea pe care v-o prezint în legătură cu Poarta 21, şi o veţi putea exersa. Pentru că odată ce ştiţi acest lucru, veţi realiza că vehiculul sunteţi voi şi că deţineţi controlul experienţei. Şi totul devine mult mai uşor. Aveţi mult mai multă putere.

De exemplu, primele mele experienţe de viaţă au avut loc în urmă cu 150.000 de ani, raportat la timpul nostru. Ceea ce veţi descoperi voi va fi probabil cel mai important lucru din viaţa voastră, pentru că vă este şi foarte folositor. Sunt lucruri de care trebuie să deveniţi conştienţi, pe care le veţi descoperi singuri.

Filmul 7

https://www.youtube.com/watch?v=ZXK343CzOzk&list=PL46FC150F88931111&index=7

Am să vă povestesc acum o întâmplare din tinereţea mea. Menţionez că practicam snowboarding-ul şi surfing-ul şi aveam musculatura braţelor şi a picioarelor foarte bine dezvoltată şi o excelentă flexibilitate a genunchilor. Într-o zi, pe la ora 09.00, am ieşit pe plajă cu placa mea de surf, pentru a participa la o întrecere pe valurile oceanului. Am tot vâslit din braţe şi, la un moment dat, m-am trezit singur în largul mării. Erau valuri mari, care mă purtau rapid departe de ţărm. M-am agăţat de placă, am privit în jurul meu şi am realizat că mă îndepărtasem mult de ceilalţi competitori. Şi am început să vâslesc şi mai sârguincios cu braţele, până când am simţit că obosisem. Mişcările fuseseră destul de epuizante. Aşa că m-am aşezat pe placă, lăsându-mă purtat de valuri. În momentul în care am încetat să vâslesc, am observat că eram dus de curenţi într-o direcţie pe care n-o mai puteam controla. Şi tot vâsleam, iar apoi mă odihneam…şi am ţinut-o tot aşa. Mi-a trecut prin cap ideea că mai bine aş lăsa placa de surf şi aş încerca să mă întorc la mal înotând. Dar mi-am dat seama că era o nebunie. Situaţia era destul de critică, nu se zărea nici urmă de uscat, aşa că am continuat să mă mişc, cu mici pauze de odihnă. Pe la apusul soarelui, am realizat, pentru a doua oară în viaţa mea, că puteam să mă înec. Ţărmul era mult prea departe şi nici măcar nu ştiam încotro să mă îndrept. Soarele începuse să se cufunde în mare…şi nu ştiam ce să fac. Nu aveam cunoaşterea pe care o am astăzi despre posibilităţile corpului uman (eram prin anul 1953). Pe când mă simţeam cuprins mai tare de panică şi înaintam haotic prin valuri, am observat un vas de pescuit care venea direct spre mine. Şi a oprit, iar eu am fost ridicat pe punte. Am întrebat pe unde ne aflam şi am rămas stupefiat: eram la 19 mile depărtare de ţărm! Valurile erau mari, iar posibilitatea ca pescarii de pe vas să fi observat prezenţa mea în apă era practic nulă. Era deja întuneric, oceanul era agitat, nu înţelegeam cum de m-au văzut. Dar mai târziu, am realizat faptul că una dintre personalităţile mele, pe eu care o numesc Thrillow, m-a îndreptat exact în faţa vasului şi i-a făcut pe marinari să privească în direcţia mea. Apoi, a fost simplu, vasul m-a dus la ţărm, iar eu m-am simţit în siguranţă. Iar când m-am dus la punctul de închiriere să returnez placa de surf, tipul de acolo m-a înjurat, preocupat de teama că i-am furat placa şi nepăsându-i nici măcar o clipă că m-aş fi putut îneca.

Şi v-am împărtăşit această întâmplare din viaţa mea pentru că e o ilustrare a prezenţei Îngerului Păzitor, care m-a scos din marea disperare care mă cuprinsese în acea seară de vineri (îmi amintesc exact), a cărui intervenţie magică am simţit-o într-o serie de lucruri cu care m-am confruntat în viaţa mea, chiar în anumite situaţii din copilărie. Iar acest Înger Păzitor făcea parte din mine. Şi vreau să fiţi siguri că fiecare dintre voi are propriul său Înger Păzitor. Iar când ştim asta, avem o minunată senzaţie de bucurie, pentru că ştim că suntem mult mai mult decât am crezut că suntem.

Şi e important să vă spun acum toate astea deoarece vă aflaţi într-o zonă în care puteţi începe să simţiţi astfel de lucruri, chiar dacă nu aţi ajuns încă în Focus 21, pentru că acest întreg care sunteţi voi începe să se deschidă. Şi cu instrumentele pe care vi le dau, e mult mai uşor să urmaţi această cale, în loc să orbecăiţi toată viaţa pentru a vă descoperi pe voi înşivă. Şi asta chiar acum.

Iar în săptămânile şi lunile ce vor urma, vă veţi amuza copios de descoperirile voastre. Veţi avea o vedere de ansamblu complet nouă asupra voastră. Veţi şti cine sunteţi, vă veţi accepta toate personalităţile – ele există în fiecare dintre noi. Şi e cu adevărat fascinant. E o şansă să puteţi începe de aici!

După 4 ani de autoanaliză profundă, am ajuns la capitolul scopuri şi lucruri de genul ăsta.

Filmul 8

https://www.youtube.com/watch?v=DyjIuFS1CPE&index=8&list=PL46FC150F88931111

De fapt, ideea este că eu vorbesc cu personalităţile mele şi aflu lucruri care mă interesează foarte mult. Poate părea o nebunie, dar aşa veţi putea face şi voi. Am început să descopăr fundamentul fiinţei mele şi asta m-a ajutat enorm.

Referitor la ghizi, la întâlnirile noastre, eram purtat de flux şi ajungeam în tărâmul lor, unde mă puteam întâlni cu personalităţi din vieţile mele pe care le pierdusem dintr-un motiv sau altul. Şi acelaşi lucru îl veţi face şi voi. Vedeţi voi, toate aceste personalităţi trebuie colectate. Noi suntem părţi dintr-un sistem integrat şi ce facem este că ne adunăm toate părţile la un loc, pentru a ne reîntregi şi a ne putea deplasa într-o altă direcţie…şi veţi face asta mâine seară.

Aşa că vă doresc să petreceţi un timp plăcut în Focus 21! Acum, vă puteţi vedea propriile fantome şi acest lucru e foarte amuzant.

Întrebare: Cine este BB?

Răspuns: El vine şi pleacă din viaţa mea. BB era un prieten de-al meu, pe care-l chema Benson. El a plecat cu avionul din Carolina de Nord, iar în apropierea aeroportului din Ohio, avionul s-a prăbuşit, a luat foc, iar el a murit. Prin anii `60, era şi el implicat în experienţele în afara corpului, deci aveam preocupări comune. Şi legat de el, am să vă vorbesc despre cel mai mare mister. Am participat şi eu la  funeraliile lui. Benson purta o caschetă, pentru că fusese desfigurat de flăcări. În timp ce sicriul era coborât în mormânt, un avion de mici dimensiuni – Twin Beech – a trecut razant pe deasupra, la o foarte mică distanţă de pământ (soţia lui Benson a trebuit să se aplece de teama de a nu fi lovită). Nimeni nu ştia de unde a apărut acel avion. După înmormântare, am întrebat la toate aeroporturile din zonă, dar nu existase niciun zbor la ora respectivă. Cineva făcuse ceva…

Acesta e un alt lucru pe care-l veţi descoperi, şi anume că de îndată ce vă veţi cunoaşte cu adevărat, veţi fi uimiţi de capacităţile pe care le aveţi, capacităţi pe care nici măcar nu vi le puteţi imagina. Ăsta e farmecul! Sunt o mulţime de lucruri de spus despre Focus 21, dar cel mai important este să vă amuzaţi.

Întrebare: Ne puteţi spune mai multe detalii despre termenii speciali pe care îi folosiţi în cărţile şi cursurile Dvs.?

Răspuns: Un termen folositor în experienţele voastre în afara corpului este ROTE, care înseamnă o „pilulă” concentrată de informaţii – un pachet de gânduri, memoria în totalitatea ei, care implică informaţii, cunoaştere, experienţă şi istorie. Este o idee sau un concept complet în sine.

Apoi, e termenul de PERCEPT, care indică o combinaţie de percepţie, intuiţie şi înţelesuri. IDENT – se referă la un nume sau o adresă mentală – tiparul energetic al unei informaţii. CURL – înseamnă energia organizată, de obicei inteligentă, a unei informaţii/date. CLICK – este o schimbare instantanee în conştiinţă. INSPEC – este o prescurtare de la Inteligent Species/Specii inteligente.

Întrebare: Ce ne puteţi spune despre AA?

Răspuns:  Într-una dintre experienţele mele, am primit o ROTE şi m-am trezit observând un tur Timp-Spaţiu-Iluzie (TSI), care cuprindea întregul univers fizic, şi am urmărit experienţele unei entităţi, pe care am numit-o AA şi care care venea dintr-o zonă numită KT-95. AA era atrasă de zgomotul din Banda M, pe care o aude nu ca pe un gând necontrolat, ci ca pe un amestec de rezonanţe, frecvenţe pulsatile, unde şi nenumărate tipare. Brusc, ea simte o dorinţă puternică de a fi om, îşi face drum spre Staţia de Intrare şi, în cele din urmă, apare ca nou născut într-un bloc din New York. Trăieşte vreo 45 de ani pe Pământ şi, în ciuda protestelor lui BB, hotărăşte să revină pe Pământ, data următoare ca femeie. Şi tot aşa… AA rămâne în lumea fizică, deşi îşi exprimă frevcent dorinţa puternică de a li se alătura prietenilor săi non-fizici. Dar, aşa cum spune omniprezentul INSPEC, ea trebuie să rămână şi să-şi îndeplinească misiunea – nu are de ales.

Filmul 9    

https://www.youtube.com/watch?v=V96Ty5L2jMM&index=9&list=PL46FC150F88931111

A fost o persoană cu care aveam o relaţie în călătoriile mele , care conducea o activitate similară. Ea a început să aibă probleme serioase în mediul ei şi am întrerupt legătura. Şi nu ştiam dacă această persoană chiar exista. Ia în urmă cu 5 ani, s-au întâmplat două lucruri: m-am trezit cu nişte reprezentanţi ai guvernului rus la uşa mea, care m-au întrebat de unde cunosc acea persoană. Apoi, am fost contactat  de ruşi din 3 locaţii diferite, care m-au întrebar despre ea şi mi-au cerut să facem schimb de informaţii.

Întrebare: Capacităţile şi cunoaşterea pe care aţi căpătat-o în aceste experienţe în afara corpului v-au afectat în vreun fel existenţa de om obişnuit în lumea noastră?

Răspuns: Nu. Perspectiva pe care o am acum cuprinde mii de ani în urmă şi o viziune asupra viitorului. Asta e singura schimbare.

Întrebare: „Ce anume declanşează puterea exterioară? La început nu avem viteză; cum creşte ea, ce o amplifică?”

Răspuns: Vreţi să ştiţi cum începem procesul de ridicare. Cred că e un impuls al unei alte energii din sistemul tău, o experienţă profundă, nişte evenimente profunde, ceva o declanşează. Şi acest proces a început cu multe vieţi în urmă pentru fiecare dintre voi. Atunci, ceva a declanşat mişcarea voastră în această direcţie. Fiecare viaţă care s-a succedat a adăugat o îmbunătăţire, până când iniţierea procesului a devenit mai facilă. E o provocare.

Şi am veşti pentru voi. Dacă puteţi face această schimbare, preluaţi în întregime controlul. Veţi descoperi că această viaţă nu va fi nimic altceva decât o descriere a ultimului vis la un cocktail-party cosmic. Dar veţi face lucrurile în mod diferit, pentru că veţi recunoaşte iluziile înainte ca altcineva să vă spună acest lucru.

Întrebare: Vom face o reţea mare sau fiecare dintre noi va evolua singur? Poate, dacă am fi mai mulţi, am putea chiar să schimbăm lumea.

Răspuns: Cine ştie ce se poate întâmpla în 15 – 20 de vieţi? Voi parcurgeţi un proces de acumulare.

Întrebare: Ce ne puteţi spune despre oamenii obişnuiţi de pe stradă?

Răspuns: Oamenii obişnuiţi sunt atât de blocaţi în sistemele lor de credinţe, încât nu pot vedea dincolo de urechile lor. Şi cel mai uimitor lucru pe care îl veţi descoperi este faptul că sunt mult mai mulţi oameni perceptivi decât v-aţi fi putut imagina. Până acum nu îi puteaţi recunoaşte, dar de acum încolo veţi face acest lucru. Şi veţi relaţiona cu ei în forme şi moduri la care nu v-aţi gândit niciodată. Pentru că acum, cu acest întreg sistem pe care îl puteţi accesa, tot felul de lucruri devin posibile. De exemplu, întâlniţi pe cineva care vă spune: „Salut! Numele meu e Jim”. Şi beculeţele se aprind. Ceva emană din voi, ceva care rezonează cu Jim. Vă împrieteniţi, faceţi tot felul de lucruri împreună şi se dezvoltă o mulţime de relaţii interpersonale, pur şi simplu pentru că voi aveţi acces la toate informaţiile necesare. E fascinant!

Deja aţi început să vă simţiţi ca o familie, iar mâine vom merge mai departe în această nouă energie care vă uneşte.